Pământ bogat, oameni săraci, şi viceversa

Aşa cum aţi putut vedea, am stat de vorbă azi cu mai mulţi conjudeţeni care plecau spre Spania şi am vrut să aflu de la ei ce anume îi determină ca, la 50-60 de ani, în loc să se pregătească de pensie, să-şi ia în continuare lumea în cap şi să muncească pământurile altora. Cu o singură excepţie, o doamnă care mi-a spus că e nemulţumită de cei 800-900 de euro câştigaţi într-o lună, toţi ceilalţi mi-au mărturisit că salariile foarte bune îi determină să plece şi să uite ce vârstă au. Sunt bucuroşi că acolo nu se uită nimeni la felul în care arăţi, ci la ceea ce faci. Chiar dacă sortează legume, o femeie de 50 de ani poate câştiga aproape 6000 de lei lunar, cât un manager de firmă sau un şef de instituţie din România care are responsabilităţi uriaşe în comparaţie cu o muncitoare necalificată.

Cu mulţi dintre ei am vorbit şi despre „mitul românilor leneşi” şi i-am întrebat de ce lucrează atât de mult şi fără să cârtească în străinătate, iar acasă nici nu le-ar trece prin cap să facă la fel. Un domn mi-a dat cel mai bun răspuns folosind o întrebare retorică: „Dacă aş lucra acasă, în agricultură, 13-14 ore într-o zi, ce patron m-ar plăti cu mai mult de o mie de lei?”. Nu am putut să-i răspund fiindcă nu am idee dacă ar exista vreunul. Poate în sudul ţării sau în Banat unde au apărut mari fermieri ce lucrează 100% mecanizat, dar nu aş băga mâna în foc. La noi, unde toată lumea lucrează nişte fâşii de pământ şi refuză să se asocieze cu vecinul, e clar că niciun muncitor nu are şanse să câştige cât unul din Spania.

Mi se pare foarte trist ce se întâmplă fiindcă, deşi au trecut atât de mulţi ani de la Revoluţie, nicio guvernare nu a reuşit să schimbe situaţia. Mai mult, ca să-şi ascundă incompetenţa, politicienii dau vina tot pe bieţii oameni pe care îi fac leneşi doar pentru că pe la unele televizoare se difuzează imagini cu oameni care mai stau seara la birt şi îşi îneacă amarul. Probabil că nu ar avea ce să-şi înece şi nici nu ar sta într-un număr atât de mare dacă politicienii ar face ceva pentru a aduce agricultura acolo unde îi este locul: pe prima poziţie în economie, iar pentru acest lucru oamenii trebuie încurajaţi să se asocieze, ajutaţi să se doteze cu utilaje. Unde sunt milioanele de euro de la APIA? Prea multe s-au dus în buzunarele unor şmecheri care au ştiut să „convingă” primari că ei vor face şi vor drege. S-au umplut de bani, poate că i-au şi împărţit cu cine trebuia, iar pământul e tot nelucrat, pajiştile sunt pline de bălării, animalele nu au ce mânca. Cei care muncesc pământul sunt consideraţi proşti de unii şmecheri care depun dosare la APIA. Şi nici nu e de mirare că se întâmplă aşa din moment ce niciunul (şi har Domnului că ştim şi noi o grămadă) nu a înfundat puşcăria. Vor continua să fure ca nesimţiţii cât timp vor fi liberi.

De la cei care au retrocedat pământurile unora care nu aveau niciun drept să le primească, la cadastru şi la autorităţi de toate felurile, cu toţii sunt vinovaţi că, în România, ţara cu pământul atât de fertil, aşa-zisul fermier în vârstă moare de foame, în timp ce tânărul (şi nu numai) se duce să lucreze pământurile aride ale altora.

Cristiana Sabău