La intrările în Bistrița au fost amplasate panouri de informare privind parcările cu plată din oraș.
Dacă până acum a controlat doar parcările amenajate de municipalitate, Poliția Locală începe verificările și la locurile de parcare neamenajate (pe carosabilul drumurilor publice, la bordură, parcările de reședință etc.).
În Bistrița taxa de parcare este obligatorie.
Poliția Locală Bistrița precizează:
”Taxa de parcare se aplică pe întreg teritoriul municipiului Bistrița, atât în parcările amenajate cât și pe partea carosabilă a drumurilor publice sau în parcările de reședință în intervalul orar 08.00-15.30.
Conform HCL nr. 55/2026, care modifică și completează HCL nr. 54/2025 privind regulamentele de administrare a parcărilor cu plată și de reședință, au fost montate panouri informative pe b-dul Libertății, Calea Moldovei, str. Valea Budacului, str. Valea Jelnei, str. Valea Ghinzii, precum și la intersecțiile Sigmirului cu Industriei, Tărpiului cu Freziei, Tărpiului cu Drumul Cetății, Subcetate cu Irisului și Tărpiului/Drumul Cetății cu Drumul Dumitrei Vechi.
Mulți conducători auto cred greșit că, dacă staționează pe partea carosabilă acolo unde OUG nr. 195/2002 permite acest lucru, sau chiar în fața imobilului, nu au obligația de plată. Aceeași confuzie apare și la locurile de parcare de reședință, în intervalul 08:00–15:30, când pot fi folosite de orice șofer, dar cu plata taxei.
Sistemul este diferențiat astfel:
Zona A (parcări amenajate, semnalizate și marcate): 3 lei/30 min, 5 lei/oră, 25 lei/zi.
Zona B (parcări neamenajate, pe partea carosabilă a drumurilor publice): 0,20 euro + TVA/oră.
Poliția Locală Bistrița va intensifica verificările privind achitarea taxei în toate locurile unde staționarea este permisă legal.
Neachitarea se sancționează cu amendă între 300-600 lei, la care se poate adăuga ridicarea autovehiculului.
Plata se face: la parcometru, prin SMS la 7420, prin aplicația TPARK, prin achiziționarea vinietei albastre sau a unui abonament de parcare.
În municipiul Bistrița, taxa de parcare este obligatorie”.
1 In codul rutier nu exista “parcare neamenajata” deci hcl nu respecta codul rutier.
2 Fiecare loc de parcare cu plata trebuie sa contina indicatorul “parcare cu plata” cat si acea placuta cu nr de telefon unde se trimite sms, nu am cum sa tin minte de cand intru in oras la ce nr trebuie sa trimit sms. Deci spor la contestatii 😉
Ana Blandiana
Eclipsă
Renunț la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.
Îi plâng pe proști și proștii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingășie tot mai mult mă-ntunec
Și pier de umanism și milă.
Înduioșate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Și-mi pare rău că n-o să mai sărut
Și botul care mă ucide.
Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în țărnă rădăcini genunchii,
Și-mi trece viața încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
Fix acolo in curba o sa opreasca toti soferii sa citeasca ce scrie pe panou!
În cazul Bistrița nu vorbim doar despre o taxă de parcare clasică, ci despre un mecanism numit „vinieta albastră”, care introduce o diferențiere între autovehiculele înmatriculate în municipiu și cele din alte localități. �
Primăria și Consiliul Local Bistrița +1
1. Ce este vinieta albastră în Bistrița
Conform regulamentului aprobat prin HCL nr. 54/2025:
vinieta albastră oferă dreptul de a parca pe străzile publice din municipiul Bistrița, atât în parcări amenajate, cât și neamenajate; �
e-Bistrița
pentru persoane fizice cu autoturisme înmatriculate în municipiul Bistrița tariful este de 100 lei/an;
pentru persoane juridice 200 lei/an;
pentru autoutilitare anumite categorii 300 lei/an. �
Primăria și Consiliul Local Bistrița
În schimb, pentru persoanele care nu sunt înregistrate fiscal în Municipiul Bistrița, regulamentul prevede alte tarife, mult mai mari:
100 lei/lună;
200 lei/3 luni;
350 lei/6 luni;
600 lei/an. �
Primăria și Consiliul Local Bistrița
Aici apare problema juridică interesantă.
2. Apare o posibilă diferențiere între cetățeni
Practic:
Un cetățean din Bistrița:
plătește impozitul auto la Bistrița;
poate primi vinieta albastră cu 100 lei/an.
Un cetățean din Năsăud, Cluj, București sau altă localitate:
plătește impozitul auto la localitatea lui;
dacă vine în Bistrița și vrea același drept de parcare, poate ajunge la 600 lei/an. �
Primăria și Consiliul Local Bistrița
Aici apare întrebarea:
Este justificată diferența de tratament între două persoane care folosesc același drum public și ocupă același spațiu public?
3. Posibila problemă de egalitate
Constituția României prevede principiul egalității în fața legii.
Argumentul critic ar putea fi:
drumul public este domeniu public local;
accesul la el nu este condiționat de domiciliul proprietarului mașinii;
aceeași mașină ocupă aceeași suprafață de carosabil;
costurile de administrare ale parcării sunt aceleași.
Deci s-ar putea argumenta că diferențierea exclusiv după numărul de înmatriculare sau domiciliul fiscal poate ridica probleme.
4. Argumentul Primăriei
Municipiul ar putea răspunde:
localnicii contribuie la bugetul local prin impozite;
municipiul suportă costurile infrastructurii;
vinieta redusă este o facilitate pentru contribuabilii locali.
Acesta este un argument folosit și în alte domenii (de exemplu taxe locale diferențiate pentru rezidenți).
Întrebarea este însă dacă impozitul auto local poate justifica o taxă de parcare preferențială.
5. Aspectul cel mai sensibil
Dacă legăm toate elementele discutate anterior:
taxa se aplică inclusiv pe carosabil;
nu există o bază legală expresă pentru taxarea staționării pe orice drum public;
există diferențiere între mașini după localitatea de înmatriculare;
vinieta conferă practic un drept general de utilizare a spațiului public de parcare.
Rezultă o întrebare juridică mai amplă:
Nu cumva vinieta albastră depășește conceptul de taxă pentru un serviciu de parcare și devine o taxă de acces/folosință a domeniului public municipal?
Dacă această interpretare este corectă, atunci justificarea juridică devine mai dificilă.
6. O posibilă vulnerabilitate suplimentară
Un cetățean din afara Bistriței ar putea argumenta:
„Eu plătesc deja impozit auto în localitatea mea. Nu folosesc o infrastructură diferită față de un cetățean din Bistrița. De ce trebuie să plătesc de șase ori mai mult pentru același drept de staționare?”
Aceasta ar putea constitui un argument într-o eventuală contestare.
Concluzia acestei noi analize
Introducerea vinietei albastre nu simplifică situația juridică, ci adaugă încă o posibilă problemă:
taxarea carosabilului ca parcare;
lipsa unei baze legale explicite pentru această extindere;
diferențierea tarifară între vehicule în funcție de localitatea de înmatriculare.
Dacă aș ordona vulnerabilitățile juridice ale sistemului Bistrița, aș pune pe primul loc:
competența legală de a taxa staționarea pe carosabil;
pe locul doi, diferențierea între mașini locale și cele din alte localități;
pe locul trei, modul de informare și semnalizare.
Aceste trei elemente, analizate împreună, fac ca regulamentul să fie mult mai interesant juridic decât o simplă taxă de parcare.
Aici ar trebui sa se sesizeze PROTECTIA CONSUMATORULUI. Nu cred ca e legal sa stabilesti pretul unui produs / serviciu , in functie de domiciliul clientului.
Aștept cu nerăbdare rezultatul la următoarele alegeri!
Hotie. Nici in Paris nu este este tot cu plata. Hoți
Analiză juridică privind taxa de parcare instituită de Municipiul Bistrița
I. Situația de fapt
Prin HCL nr. 54/2025, modificată prin HCL nr. 55/2026, Municipiul Bistrița a instituit un sistem de taxare care nu se limitează la parcările amenajate, ci se aplică și parcărilor neamenajate situate pe partea carosabilă a drumurilor publice, în condițiile prevăzute de regulament.
Poliția Locală a comunicat public că:
„Taxa de parcare se aplică pe întreg teritoriul municipiului Bistrița, atât în parcările amenajate, cât și pe partea carosabilă a drumurilor publice.”
Această formulare este mult mai largă decât înțelege majoritatea conducătorilor auto prin noțiunea de „parcare cu plată”.
II. Ce spune legislația națională
Analiza actelor normative relevante arată următoarele:
• OUG nr. 195/2002 (Codul rutier) stabilește unde este permisă sau interzisă oprirea și staționarea.
• OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor stabilește cine administrează drumurile publice.
• Codul administrativ conferă consiliilor locale competențe privind administrarea domeniului public.
• Codul fiscal și legislația finanțelor publice locale permit stabilirea unor taxe și tarife locale.
Nu există însă un text de lege care să prevadă expres:
„Consiliul Local poate institui o taxă pentru staționarea autovehiculelor pe partea carosabilă a drumurilor publice.”
Această prevedere nu a fost identificată în legislația națională.
───
III. Baza juridică utilizată de Primărie
Primăria pare să își întemeieze regulamentul pe competențe generale privind:
• administrarea domeniului public;
• organizarea parcărilor;
• autonomia locală;
• posibilitatea stabilirii tarifelor prin hotărâri ale consiliului local.
Rezultă că nu există o delegare expresă pentru taxarea staționării pe carosabil, ci o interpretare a unor competențe generale.
───
IV. Problema juridică centrală
Întrebarea esențială este:
Poate un Consiliu Local să transforme, prin HCL, o mare parte din carosabilul drumurilor publice într-o zonă cu plată?
Aceasta este problema asupra căreia nu există un răspuns explicit în legislația națională.
───
V. Principiul legalității
În dreptul administrativ funcționează regula:
Autoritățile publice pot face numai ceea ce legea le permite.
Spre deosebire de cetățeni, pentru care este permis tot ceea ce legea nu interzice, autoritățile trebuie să aibă un temei legal suficient pentru orice obligație pe care o impun.
Prin urmare, dacă legea nu autorizează expres taxarea staționării pe carosabil, apare întrebarea dacă HCL nu depășește limitele competenței conferite de lege.
───
VI. Diferența dintre taxa de parcare și celelalte taxe
Conducătorul auto suportă deja:
• impozitul pe mijlocul de transport;
• accizele din carburant;
• rovinieta pentru drumurile naționale;
• taxele generale locale.
Din punct de vedere juridic acestea nu reprezintă aceeași taxă și nu constituie automat o dublă impunere.
Totuși, dacă aproape orice staționare permisă pe domeniul public devine taxabilă, apare problema proporționalității sarcinii fiscale.
───
VII. Principiul proporționalității
Constituția României prevede că sistemul fiscal trebuie să respecte principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.
Dacă taxa depășește scopul administrării unor parcări și ajunge să privească aproape întreg domeniul public rutier, se poate discuta dacă măsura mai este proporțională.
───
VIII. Problema previzibilității
Un alt principiu important este previzibilitatea.
Cetățeanul trebuie să știe cu claritate:
• unde începe obligația de plată;
• unde se termină;
• ce zone sunt tarifate.
Dacă simpla existență a unor panouri la intrarea într-o zonă produce obligația de plată pentru toate străzile din interior, se poate pune problema dacă obligația este suficient de clară.
───
IX. Diferența dintre HCL și comunicatul Poliției Locale
Din analiza textului HCL rezultă că regulamentul vorbește despre:
• parcări amenajate;
• parcări neamenajate;
• dar acestea trebuie să fie semnalizate.
Comunicatul Poliției Locale afirmă însă că:
„Taxa se aplică pe întreg teritoriul municipiului.”
Această formulare poate induce ideea unei obligații mai largi decât cea care rezultă din textul regulamentului.
───
X. Situația în alte municipii
Analiza comparativă arată că:
• București;
• Cluj-Napoca;
• Oradea;
• Sibiu;
taxează în principal:
• parcări amenajate;
• locuri marcate;
• zone tarifare clar delimitate.
Nu a fost identificat un alt municipiu important care să aplice în aceeași manieră sistemul utilizat în Bistrița.
───
XI. Posibile vulnerabilități juridice
Din întreaga analiză rezultă mai multe puncte sensibile:
1. Lipsa unei baze legale exprese
Nu există o prevedere clară în legislația națională care să autorizeze taxarea staționării pe carosabil.
───
2. Interpretarea extensivă a competențelor
Consiliul Local pare să fi dedus această competență din atribuțiile generale privind administrarea domeniului public.
───
3. Posibila depășire a competenței (ultra vires)
Dacă instanța apreciază că HCL creează obligații noi fără suport legal suficient, dispozițiile respective pot fi anulate.
───
4. Schimbarea naturii taxei
Taxa nu mai privește doar parcările, ci poate deveni o taxă pentru ocuparea unei părți importante a domeniului public rutier.
───
5. Proporționalitatea
Poate fi analizat dacă măsura este adecvată scopului urmărit.
───
6. Previzibilitatea
Cetățeanul trebuie să poată identifica fără echivoc obligația de plată.
───
XII. Jurisprudență
Există hotărâri ale instanțelor prin care au fost anulate parțial regulamente privind parcările din alte municipii, însă nu am identificat până acum o decizie definitivă care să stabilească în mod expres dacă un consiliu local poate taxa staționarea pe carosabilul drumurilor publice în maniera adoptată de Bistrița.
───
XIII. Concluzia generală
Analiza nu conduce la concluzia că HCL este în mod evident nelegală.
În schimb, rezultă că aceasta ridică o problemă juridică reală privind limitele competenței autorităților locale.
Întrebarea fundamentală este:
Poate un Consiliu Local, în lipsa unei prevederi exprese în legislația națională, să transforme printr-o hotărâre locală o parte semnificativă a carosabilului drumurilor publice într-o zonă generală de parcare cu plată?
În prezent, această întrebare nu pare să aibă un răspuns expres în legislația națională și nici un precedent judiciar clar care să tranșeze definitiv problema.
Evaluarea finală
Pe baza tuturor elementelor analizate, există argumente juridice serioase care ar putea fundamenta o acțiune în contencios administrativ împotriva dispozițiilor HCL privind taxarea parcărilor neamenajate. Argumentele cele mai puternice ar fi:
• lipsa unei baze legale exprese;
• posibilă depășire a competenței conferite de lege;
• interpretarea extensivă a atribuțiilor Consiliului Local;
• probleme de previzibilitate și claritate;
• analiza proporționalității măsurii.
Aceste argumente nu garantează anularea HCL, însă sunt suficient de consistente pentru ca legalitatea soluției adoptate de Municipiul Bistrița să poată fi supusă unui control judecătoresc serios.
Aici si-au dat cu stangul in dreptul cei ce au emis HCL. Acele parcari ” neamenajate dar semnalizate” sunt defapt ceea ce codul rutier numeste ” loc de parcare desemnat” . Semnalizarea se face prin panoul ” Parcare cu plata”.
Problema e ca primaria nu poate monta acele indicatoare fara acordul plitiei rutiere, iar politia nu cred ca va aproba montarea indicatorului acolo unde latimea drumului nu permite. Deci cum am zis, nu e indicator, nu se poate percepe taxa.
Vedeți că pe panou scrie ȘMS nu SMS , probabil de la Șmen, la fel cu TPark este ȚPark, ar trebui să își seteze imprimanta cei pe care îi plătim, niște funcționari la care li se rupe de noi toți, în frunte cu acest exemplar de primar pe persoana fizică
Sa speram ca scapam repede de acest piedone al Bistritei. O sa dau votul oricui numai sa scapam de el.
Consilierii locali alesi de voi o sa isi bata joc tot de voi timp de patru ani continuu.
Ei se dau cu caramida in piept ca sunt alesii vostri si tot timpul clameaza asta cu lacrimi de crocodili.
Sa nu uitati ca atata timp cat stati comozi in case si pe terase ei s-au delimitat demult de aspiratiile voastre si se cred desteptii orasului in tot ce fac chiar daca este gresit.
Desigur cand ajung acasa se sterg pe ciur cu promisiunile facute voua.
Neimplicarea voastra naste suferinte.
MERITATI !
Panoul nu indica ce sa scrii la SMS pentru Zona B. ce istet o facut anuntul?
Trebuie facute alte panouri, alti bani alta distractie. bineinteles din bani publici, nu din buzunaru celui care a facut prostioare .
Parcarea este reglementată în OUG nr. 195/2002 și în Regulamentul de aplicare al acesteia. Definiții Legale (Art. 63):
– Oprirea = Imobilizarea voluntară a vehiculului pe o durată de cel mult 5 minute.
– Staționarea = Imobilizarea voluntară care depășește 5 minute.
– Parcarea = Staționarea vehiculelor în spații special amenajate și semnalizate prin indicatoare sau marcaje.
Reguli de amplasare (Art. 141-143 din Regulament).
– Poziționare: Vehiculele se opresc sau staționează pe partea dreaptă a drumului, în direcția de mers, cât mai aproape de trotuar. Pe drumurile cu sens unic, oprirea sau staționarea este permisă și pe partea stângă, dacă rămâne liberă cel puțin o bandă de circulație.
– Aliniere: În zonele cu parcare amenajată, așezarea mașinii trebuie să respecte obligatoriu modul indicat pe panoul adițional (în spic, paralel sau perpendicular).
Parcarea pe trotuar (Art. 72 din OUG 195/2002). Parcarea pe trotuar este strict interzisă, cu o singură excepție: doar dacă există indicatoare sau marcaje rutiere care permit explicit acest lucru. Chiar și cu marcaj, administratorul drumului este obligat să lase liber un culoar pentru pietoni de cel puțin 1 metru lățime.
Interdicții majore (Unde NU ai voie să oprești/staționezi):
– Pe trecerile de pietoni și la mai puțin de 25 de metri înainte sau după ele.
– În intersecții și la mai puțin de 25 de metri de colțul acestora.
– În stațiile vehiculelor de transport public și la mai puțin de 25 de metri de acestea.
– In curbe sau în locuri cu vizibilitate redusă sub 50 de metri.
– În dreptul căilor de acces care deservesc proprietăți alăturate (porți, curți).
In primul rand Politia Rutiera si cea Locala sa aplice Legea si sa nu mai permita oprirea vehiculelor in locurile mentionate mai sus (valabil pentru tot orasul, nu numai in 2-3 locatii din oras si acolo numai cand vor ei de 2-3 ori/an).
Apoi sa vad cum dovedeste Politia, in cazul in care nu sunt camere de supraveghere, daca cineva doar a oprit pe un loc de parcare amenajat sau intr-adevar a parcat (stationat).
Din moment ce exista definitia parcarii, nu inteleg de ce Primaria interpreteaza si inventeaza parcarea neamenajata. E ca si cum Primaria ar face o modificare la definitia stationarii si ar spune ca timpul ar trebui sa fie peste 3 minute ca sa fie considerata stationare si nu 5 minute.
Hotărârile adoptate de Consiliul Local nu au statut de lege specială, deci nu poate modifica definitia “Parcarii”.
Astept cu interes o hotarare de consiliu local care v-a taxa oprirea pe loc a pietonilor,biciclistilor si altor participanti la trafic pe trotuare,poduri, alei,etc.