Periculosul profesor de nota cinci

Ca să-i poţi învăţa ceva pe alţii, trebuie să fi învăţat mai întâi tu. Rezultatele de la concursul de titularizare din acest an ne arată însă cu totul altceva: că majoritatea aspiranţilor la un post de dascăl în învăţământ nu ştiu nimic sau aproape nimic. Doar cei care au luat note peste şapte se poate spune că au habar de materia pe care vor să o predea. Restul sunt varză şi ar trebui să se reprofileze urgent.

Întrucât educaţia copiilor în sistemul educaţional de la noi începe pratic în grădiniţă, primele rezultate la care m-am uitat au fost cele ale educatoarelor şi învăţătoarelor, majoritatea absolvente de studii superioare, profesori pentru învăţământul primar parcă li se spune. Am văzut numeroase note de 1, 2, 3, abundenţă de patru şi m-am întrebat cum e posibil aşa ceva. Mi se pare strigător la cer ca, după absolvirea liceului pedagogic şi a nu ştiu cărei universităţi – de stat sau privată – cu profil psihopedagogic să te prezinţi la un examen precum e cel de titularizare şi să iei nota 1,5. Înseamnă că nu ştii nimic nici din materia pe care vrei să o predai şi habar nu ai nici cum să predai. Hai să zicem că ultimul aspect ar putea fi remediat cumva într-un stagiu de pregătire estival sau dacă s-ar face „ucenicie” pe lângă dascăli cu multă experienţă, lucru care nu se întâmplă din păcate. Primul însă, e insurmontabil. Din fericire, din câte ştiu, oamenii cu note de 1,2, 3 şi 4 la titularizare nu au nicio şansă să prindă vreun post în învăţământ mai ales că sunt tot mai puţine şi e foarte bine că se întâmplă aşa.

Pe mine mă revoltă însă altceva. Faptul că pot apărea în faţa elevilor la catedră cei care au luat note de 5 la titularizare. Ei fac parte din categoria celor despre care nu avem idee dacă au habar de materie şi au avut o zi proastă când au dat examen sau nu ştiu mare lucru, dar au picat pe subiecte cum se poate întâmpla. Pe toţi i-aş retesta înainte să le permit să devină profesori fie şi suplinitori. Un profesor de nota 5 mi se pare mai periculos decât unul de nota 1,5 sau de nota 3 exact din acest considerent: nu ştim dacă ştie sau nu ştie, e cumva la limită.

Să-l trimiţi pe un dascăl de 5 să-i înveţe carte pe nişte copii – fie ei şi din ultimul cătun – înseamnă să-i condamni în mod conştient pe elevii respectivi la întunecare, să le iei şansa de a învăţa cu plăcere, de a se hrăni din preaplinul unui dascăl adevărat. Vor deveni nişte copii de cel mult nota 5, vor intra cu 1 şi 2 în licee, vor absolvi cu chiu cu vai doar pentru că startul nu a fost bun, pentru că nu au avut în faţa lor un om care să-i inspire, să-i facă să iubească învăţătura, să devină însetaţi de cunoaştere. Întrucât profesorilor de cinci le rămân doar posturile din mediul rural pe care nu le vor cei cu note mari, copiii de la ţară sunt defavorizaţi din start, cu concursul larg al Ministerului Educaţiei fiindu-le tăiate aripile înainte să apuce să îşi ia zborul.

În mod normal, i-aş trimite la plimbare pe toţi cei care au luat sub 7 la titularizare. Unora le-ar prinde foarte bine lecţia şi s-ar reprofila probabil. Alţii s-ar pregăti mai bine pentru viitorul concurs, ar lua în serios misiunea nobilă de dascăl, ar înţelege că responsabilitatea de pe umerii lor e uriaşă. De cât sunt ei de buni şi de bine pregătiţi depinde felul în care va fi generaţia următoare, una de semianalfabeţi care abia ştiu scrie şi se exprima în limba română, sau alta de oameni bine pregătiţi, capabili să performeze în domeniile lor.

Nu poţi avea elevi foarte buni dacă profesorii lor sunt slabi. Asta e sigur!