Preotul Johann Dieter Krauss s-a retras din fruntea Bisericii Evanghelice Bistrița

Biserica Evanghelică Bistrița va avea un alt preot paroh. Părintele Johann Dieter Krauss s-a retras la pensie după 22 de ani în care a slujit la Bistrița și a avut parte de provocări greu de imaginat, incendiul din 2008 fiind, de departe, cea mai mare.

”Am împlinit 65 de ani și m-am pensionat. Sunt de acum preot onorific. Voi rămâne însă la Bistrița, mă voi muta într-un bloc pe strada Nicolae Bălcescu. Va mai dura până va fi numit alt preot“, ne-a spus, joi, părintele Krauss.

Într-o emisiune televizată, părintele explica nu demult că ar fi putut rămâne în funcție până la 70 de ani, dar nu a dorit acest lucru: ”Sunt un om bolnav care nu mai face față provocărilor acestei parohii destul de grele. Chiar dacă nu este așa de numeroasă, este întinsă ca arie de acoperire. Eu păstoresc între 400 și 500 de enoriași din două județe: Bistrița-Năsăud și Suceava. Sunt singurul preot evanghelic între Teaca și Rădăuți. În Bistrița, în oraș, nu mai avem decât circa 230 de enoriași. Bistrița a fost al treilea din cele șapte burguri din Transilvania ca importanță după Sibiu și Brașov”.

Preotul Johann Dieter Krauss a ajuns prima oară la Bistrița în primăvara anului 1978, împreună cu corul și fanfara Liceului ”Samuel von Brukenthal”, cu care a participat la festivalul de atunci ”Cântarea României”.

În toamna aceluiași an, a fost recrutat pentru stagiul militar pe care l-a făcut la Bistrița, oraș pe care l-a îndrăgit încă de pe atunci. După ce a absolvit Teologia, a slujit 5 ani la Hunedoara, apoi la Brașov, la Biserica Neagră.

Comunitatea evanghelică locală l-a rugat încă de pe atunci să vină la Bistrița, dar a refuzat fiindcă abia se instalase la Brașov. A făcut-o însă în 2001, când s-a stabilit aici împreună cu soția Betina și fiul lor Benjamin. În 2007 însă, soția sa a decedat, iar părintele a trecut printr-un moment greu în care ar fi vrut să plece din țară. Incendiul din 11 iunie 2008 l-a oprit să-și părăsească biserica și comunitatea. S-a înhămat la o misiune grea să îi refacă turnul și apoi să-i redea strălucirea de odinioară.

În luna aprilie a acestui an, Cluburile Rotary Bistrița și Rotary Bistrița Nosa i-au acordat titlul ”Omul Anului” în semn de recunoaștere și prețuire pentru eforturile pe care le-a făcut în vederea restaurării Bisericii Evanghelice, simbolul orașului, și a clădirii principale a Colegiului Național ”Liviu Rebreanu”. Cu acel prilej a spus:

”Strădaniile mele pentru reconstrucția Bisericii Evanghelice din Bistrița după incendiul devastator din 11 iunie 2008 – o zi care rămâne în biografia mea o zi deosebit de traumatică – și implicarea mea în conservarea și modernizarea clădirii principale a Colegiului Național ”Liviu Rebreanu”, fostul Gimnaziu Evanghelic, în care am activat peste un deceniu și ca profesor de religie, nu au constituit pentru mine altceva decât datoria mea în calitate de conducător administrativ și spiritual al comunității evanghelice din Bistrița, în fruntea căreia am ajuns, în urmă cu aproape 22 de ani, prin vocație și chemare de către stăpânul suprem al Bisericii, de către Christos. Poate că m-a prins de guler și m-a împins încă o dată cu nasul în Bistrița, a cărei chemare prima dată am refuzat-o. Eu sunt uneori greu la priceput și Dumnezeu știe acest lucru deja: că trebuie să mă prindă și, dacă e nevoie, să mă și scuture. Această chemare și vocație mi-am asumat-o zicându-le bistrițenilor evanghelici la prima noastră întâlnire: Dacă vă decideți să mă alegeți preot, vă avertizez că nu vin pentru 3-4-5 ani. Eu dacă vin, eu vin să stau. O privesc ca pe parohia mea finală. Iată că a devenit un adevăr și acest lucru.

Aceste strădanii ale mele ar fi mers în gol fără imensa solidaritate arătată de marea comunitate de bistrițeni, dar și a nenumăraților sprijinitori din întreaga lume, a țelului țintuit de noi de a vedea Biserica Evanghelică, atât de grav avariată, de a o vedea reconstruită și mai frumoasă decât a văzut-o vreodată un contemporan în viață, de a reda-o scopului pentru care strămoșii noștri au ridicat-o: ca în ea să fie slăvit Dumnezeu întreit și să fie totodată un spațiu al culturii acestor meleaguri superbe care au devenit, în acești ani, un adevărat acasă pentru mine.

Lucrările la fostul Gimnaziu Evanghelic au scopul de a reda orașului nostru una din marile realizări ale strămoșilor noștri la vechile superlative. Pe vremea construirii acestui edificiu, la începutul secolului XX, a fost cea mai mare și modernă unitate școlară a sașilor ardeleni.

Harurile pe care Dumnezeu mi le-a dat m-am străduit să le pun în slujba comunității evanghelice al cărei păstor sunt, căreia îi slujesc, dar și în slujba comunității bistrițene lărgite al cărui membru mă consider și spun asta cu mândrie că sunt parte a ei și voi rămâne și după pensionarea mea.

Mântuitorul le-a spus ucenicilor săi: Când veți face tot ce vi s-a poruncit să ziceți: suntem niște robi netrebnici! Am făcut ce eram datori să facem”.

Îi mulțumim părintelui Johann Dieter Krauss pentru tot ce a făcut pentru comunitatea noastră, îi dorim multă sănătate și o pensie cât mai lungă și mai frumoasă.