Timp de gândire

Sechestrată în bancă. În Banca Transilvania

Am intrat în sediul Băncii Transilvania de pe Bulevardul Republicii în jurul orei 15.00 cu o treabă care, în opinia mea, trebuia să poată fi rezolvată în cel mult zece minute. Nu era oră în care pensionarii să plătească facturi așa că m-am bucurat văzând că nu sunt decât funcționarele și încă o doamnă.

Bucuria a fost de extrem de scurtă durată. Am aflat că nu pot face operațiunea dorită fiindcă actele pe care voiam să le modific au fost depuse la un alt sediu al băncii. Întrebarea: „Nu aveți bază de date?” s-a ciocnit de răspunsul: „Ba, avem, dar trebuie să mergeți acolo”.

Pe când eram foarte hotărâtă să merg cu viteza luminii, să scot banii din contul cu pricina și să-l închid automant ca să nu mai am de-a face cu banca aceasta, mi-am dat seama că în ușa pe care urma ies era  un nene care ținea clanța. Am forțat-o, dar mi-a cerut cu voce de plutonier să fac pași înapoi și să nu mă apropii de ușă în ruptul capului. A doua indicație cu titlu de ordin a fost să mă așez și să nu mă mișc.

I-am spus că mă grăbesc și că vreau să plec, dar părea foarte hotărât să scoată pistolul din dotare și să mă pună să stau cu mâinile la vedere pe un perete. Totuși, condiția sa fizică discutabilă nu m-a prea înspăimântat așa că  am continuat să țip să-mi deschidă ușa că vreau să plec. Doamnele de la ghișeu se uitau la mine fără nicio reacție (probabil că văd asta în fiecare zi), iar doamna sechestrată ca și mine avea o figură inertă. O fi fost în firea ei. Singură pe baricade, decisă să lupt cu nenea care ținea clanța, mi-am zis că trebuie să existe o altă ieșire, dar, ghinion, nu era. În timp ce mă agitam tropăind de la un ghișeu la altul, apare o doamnă îmbrăcată în cămașă roșie, puțin cam deranjată de forfota creată de mine, care-mi cere ferm să tac din gură și să am răbdare. Primesc și explicația pentru care nu pot ieși din bancă: se încarcă bancomatul!

Bun, i-am zis, e minunat, dar aș vrea să văd unde scrie că între 15 și 15 cât o mai fi, sediul băncii e închis pentru încărcarea bancomatului. Păi, nu scrie, zice doamna știutoare. Îmi explică relaxată că nu avea să știe că se termină banii din bacomat taman la 15.00 când vin eu la bancă. Bla, bla, bla.

Nu știu cât a durat descărcatul banilor din sac în bancomat, știu doar că nenea paznicul mi-a spus că nu am voie să mă apropii de ușă (ca să nu văd cifrul, probabil). Nu m-am apropiat. Ce era să fac? Mi-era și milă de două doamne care învârteau la cifrul ăla cam speriate. Probabil că am figură de terorist.

Una peste alta, nu mi-a plăcut niciodată Banca Transilvania. Mi se pare o instituție tipic românească în care toți se mișcă cu încetinitorul, bancomatele înghit carduri, nu au bani când ai cea mai mare nevoie de ei. Am scăpat de acolo după vreo 15 minute în care m-am agitat, am invocat toate Drepturile Omului din toate timpurile, începând cu cel la informare și terminând cu dreptul de a ieși dintr-o bancă atunci când ți-ai terminat treaba. Degeaba! Nenea paznicul și cu tanti spectatoarele probabil și-au spus că sunt neam prost și incapabilă să accept lucruri cu care e de acord toată lumea. Și, da, așa e. Nu-s.

Cristiana Sabău

7 comentarii

  • au servicii proaste, si cel mai mult ma dispera ca BTRL incaseaza toate facturile posibile, asa ca de multe ori trebuie sa stau minute bune la coada, pentru a depunde bani in contul firmei etc

  • De cativa ani buni,suport tot felul de umilinte de la tot felul de specimene,normal ,de la cele din spatele tejghelelor,astepti minute in sir ca sa rezolvi o problema simpla.Asa ca prefer sa fac platile utilitatilor sau alte plati, on-line…prin aceeasi banca.Nu am incotro,la ei imi intra salariul pe card!Exista si persoane care muncesc,dar am vazut si indivizi la costum,cu aere de „persoana Importanta”,dar care mai mult se plimba,etalandu si garderoba,etc.,si care nu au acel bun simt ,nu neaparat sa ma salute,ci sa raspunda la salutul meu sau sa spuna ceva atunci cand le adresez un multumesc!Se uita cu ochi tampi la mine,ma tine in picioare in fata lui atunci cand merg sa schimb cardul expirat.Deci ,impresia generala este de lehamite din partea mea .Asa ceva in occident,nu vezi,esti servit ,repede,politicos si cu mult respect fata de client.

  • Stimata doamna, dvs considerati ca ” meseria de jurnalist ” va plaseaza cumva pe un piedestal, unde nu aveti reguli si nu exista bun simpt ? …macar daca nu ati striga in gura mare … Sunte-ti penibila! Ar trebui sa va DATI DEMISIA! Oare cum ati ajuns jurnalist? Ce va recomanda? …se vede din articolele dvs. ca nu intelegeti mare lucru despre subiectele care le evidentiati, se vede din departare ca deviati de la subiect, scrieti numai gainarii. Scutiti-ne va rog!

    • bamci ,banci banci Sunteti niste mizeri sclavilor !!,tot pe vremea lui Ceao traiti,,!!cat despre clienta jurnalista îi datorati mi de scuze jalnicilor ,,va Înteleg ca vati scolit pe parau la Budac !!…

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.