NU #șîeu

Astăzi este ziua cea mare a lui #șîeu, un protest pe care eu nu îl înțeleg și nici nu mă raliez la el. Și nu pentru că nu-mi doresc autostrăzi în România, ci pentru că m-am săturat de felul în care înțelege nația aceasta să (re)acționeze.

Nu e unul care să nu dea like, să nu-și pună ramă la fotografia de profil, dar când e de făcut ceva toată lumea se dă ocupată. În schimb, dacă e de stat și de nefăcut nimic, e adunare generală, nu lipsește niciunul. Așa se explică faptul că la proteste în stradă întâlnim aceiași 10-15 oameni, la vot sub 30% dintre români, la muncă și mai puțini.

Am putut vedea câți muncesc și câți taie frunze la câini în mediul online, convinși că fac ceva, în momentul în care a căzut Facebook. S-au creat dezbateri aprinse pe tema: de ce nu merge, când va merge, cui îi merge, voi ați pățit la fel? Nu am găsit încă răspunsul la întrebarea ce ar face acești oameni dacă într-o bună zi ar crăpa de tot rețelele astea care îi țin ocupați tot timpul. La ce s-ar uita, la ce s-ar gândi, cu cine ar discuta și mai ales ce ar face ei într-o zi.

Sunt 100% convinsă că oamenii care vor cu adevărat să facă ceva ar găsi soluții. Ceilalți, grabnici la dat like și buni la comentat, oricum nu vin și nu fac. M-am convins de lucrul acesta de curând când am căutat un stăpân pentru o pisicuță. Am scris inițial mesaje private la toți iubitorii de animale pe care îi știam, cei care umplu rețeaua cu poze în care apar pisici. Nu m-a băgat unul în seamă. Am decis apoi să postez fotografii cu pisica, am primit zeci de like-uri și atât. O singură familie care își dedică timpul ajutorării efective a oamenilor în nevoi a zis în secunda doi: ”noi o vrem!”. A fost încă o dovadă pentru mine că pe Facebook nu iubim cu adevărat, nu protestăm cu adevărat, nu muncim și nu acționăm cu adevărat. Pe Facebook stăm și pierdem vremea absorbiți până peste cap de o realitate virtuală, de cele mai multe ori mincinoasă. Pe de altă parte, și pe mine această rețea m-a ajutat la multe, inclusiv să găsesc niște stăpâni iubitori pentru o pisică amărâtă. Dar până să-i găsesc a trebui să îndur toată ipocrizia tuturor, tot mai obositoare.

Să revenim la protestul de azi, îmbrățișat cu entuziasm de o țară întreagă.

Să fiu sinceră, eu nu l-am înțeles din prima. De ce să faci un metru de autostradă și să cheltuiești atât de mulți bani din moment ce știi că nu folosește nimănui construcția ta de un metru? De ce să îndemni o țară întreagă să nu facă nimic timp de 15 minute? La noi se muncește ca în străinătate pe ceas și se duce în cap producția dacă cineva stă degeaba chiar și un minut? Sinceră să fiu, nu cred.

La noi, orașul e plin de oameni care stau în cârciumi și beau cafele cât e ziua de lungă mai ceva ca într-un oraș turistic european. La Viena, de exemplu, într-o zi de lucru, nu era mai nimeni pe străzi, poate doar turiștii care vizitau și se plimbau cu hărțile îi mâini.

La noi, e un du-te vino prin magazine încât ai impresia că nu muncește nimeni, nici măcar vânzătoarele alea care stau și ele cu nasul tot în telefon și te ignoră. Nici nu răspund la salut. În fața instituțiilor găsești la orice oră din programul de lucru oameni ”la țigară”. Stau de vorbă, beau cafele. Îi găsești prin rotație când le vine pofta de un fum. Doar în firme cu management străin există noțiunea de pauză. În rest, toată lumea e într-o pauză continuă și inevitabil toți cu telefonul în mână. Așadar ce mare minune se va întâmpla dacă astăzi, timp de 15 minute, vor sta la fel ca ieri, ca alaltăieri, ca întotdeauna? Vom avea de mâine autostrăzi? Vom fi împliniți sufletește că am fost uniți încă o dată în statul (a se citi ”pierdutul de vreme”) național?

În ce privește problema autostrăzilor lipsă, nu ar fi oare mai constructiv ca oamenii din această țară să vină cu idei despre cum am putea toți să punem umărul SĂ FACEM autostrăzi? De exemplu să plătim fiecare român deținător de autoturism câte o sută de lei într-un fond național și să cerem transparență totală în cheltuirea banilor. Nu zic că așa trebuie, vin și eu cu o idee. Poate au alții idei mai bune și le putem aduna la un loc ca să facem ceva, nu să nu facem. Singura noastră formă de protest este să stăm în mașini cu zilele pe Valea Prahovei sau 15 minute fără să facem nimic?

Am auzit aseară varianta că, pentru a rezolva problema transportului, România ar avea nevoie mai degrabă de o infrastructură feroviară pentru trenuri de mare viteză. Și, dacă stau bine să mă gândesc, toți protestatarii de pe Facebook ar ajunge în siguranță la destinație având în vedere că trenurile moderne au internet și tot confortul necesar. Nu am mai avea așa de mulți morți care se filmează în timp ce conduc sau care sunt ocupați să dea like la cine știe ce altă aberație mai circulă în online, inventată de te miri cine care azi-mâine ne anunță că vrea să candideze la vreo funcție importantă în stat fiindcă a dovedit că poate mobiliza o țară întreagă tot la stat (a se citi ”nefăcut nimic”).