Traian Larionesi: Ferească Dumnezeu să ne încolonăm toţi forestierii din judeţ, că suntem răi!

Viorel Docea, proprietarul unei firme de prelucrare a lemnului din comuna Coşbuc, a declarat, într-o dezbatere cu ministrul Lucia Varga pe tema noului Cod Silvic, că acesta va duce la dispariţia firmelor româneşti şi la favorizarea companiilor străine.

“În toată discuţia, cred că se omite un lucru extrem de important şi anume faptul că mediul politic, începând din 2001 a creat un monstru în România în procesarea lemnului şi, în perioada dumneavoastră, l-aţi adus la maturitate”, a spus Docea, aplaudat furtunos din sală.

“Nu vreau să dau nume, dar eu vă întreb pe dumneavoastră cum veţi stimula dezvoltarea locală? Poate că nu ştiţi, dar cea mai bună piaţă de cherestea din lume este Japonia şi poate că nu ştiţi că, în 2012, România a fost cu 52% aport la exportul în Japonia, iar restul lumii, Canada, SUA, cu 42%. Eu vă întreb pe dumneavoastră cu cât îşi pot permite procesatorii de mobilă să plătească chesteaua? În sală nu e nicio firmă care să fi cumpărat cherestea de la Schweighofer! De trei luni de zile li s-a interzis vânzarea de cherestea pe piaţa românească. Omiteţi să spuneţi că Schweighofer, începând de anul viitor, o să aibă o capacitate de producţie de 95% din lemnul de lucru pe segmentul răşinoase. Dacă noi am fost lideri în 2012 doar cu două fabrici de procesare (ale Schweighofer –n.r.) în exportul pe Japonia, vă garantez că, din 2014, când îşi va deschide a treia fabrică, o să fim 80% exportatori în Japonia, iar dezvoltarea locală va fi un dezastru în România. O să aveţi 500.000 de şomeri în plus. Când veţi scoate lemnul de răşinoase pe rampe la noi va fi un haos total”, a spus Docea.

Procesatorul din Coşbuc a afirmat că firmele româneşti nu au nicio şansă în faţa unui companii atât de puternice precum cea austriacă.

“Eu vă întreb: ce-o să facem de la anul noi, când Holzindustrie Schweighofer deschide a treia fabrică? Ce şanse avem noi cu instalaţiile noastre rudimentare, modernizate sau nemodernizate? Ce şanse avem în faţa colosului Schweighofer? Dintre toţi procesatorii din sală cine credeţi că-şi permite să plătească 110 euro pe mc de lemn răşinos? Poate că nu ştiţi de presiunea pe care o face Holzindustrie Schweighofer pe toţi agenţii economici din ţară. Această presiune nu are legătură cu Codul silvic. Prin vânzarea masei lemnoase la drum, am pierdut lupta pentru păduri”, a spus Docea.

În discuţie a intervenit şi omul de afaceri Traian Larionesi de la grupul de firme Frasinul care deţine mai multe fabrici de prelucrare a lemnului în judeţ.

„Nu Codul silvic vechi a favorizat şi favorizează Schweighofer fiindcă despre această companie este vorba. Dacă s-ar respecta regulamentul de exploatare a masei lemnoase nu ar fi problemă cu Schweighofer, dar nu se respectă. Noi, în Bistriţa-Năsăud, forestierii, dacă am făcut profit, l-am reinvestit şi am creat locuri de muncă. Ferească Dumnezeu să ne încolonăm toţi că suntem răi! Dacă regulamentul de vânzare a masei lemnoase s-ar aplica corect, nu am fi în situaţia să ne luptăm cu Schweighofer şi să ne termine”, a spus Larionesi.

El a declarat că firma Schweighofer nu ar trebui să participe la licitaţii.

„Un agent economic autohton dacă vrea să participe la licitaţie de masă lemnoasă, trebuie să facă dovada că are inginer silvic, tractor, punct de lucru. Schweighofer nu are niciun utilaj, niciun fierăstrău. El nu vrea să facă ce facem noi fiindcă ce facem noi e greu. După minerit, exploatarea lemnului e cea mai grea. Noi ne-am mai dezvoltat fiindcă am avut o resursă (masa lemnoasă –n.r.) şi nu i-am dat-o lui. Dacă i-o punem la drumul auto (cum prevede noul Cod Silvic –n.r.), noi murim toţi”, a spus Traian Larionesi.

Larionesi a relatat că în Suceava, la ultima licitaţie firma austriacă a cumpărat 9000 de metri cubi din 11.000 de mc scoşi la vânzare.

„Nu are niciun utilaj. Cum concurez eu cu el? Nu e de vină Codul silvic actual, nu se aplică regulile lui, nu se aplică în mod voit. Cum îl primeşti la licitaţie dacă el nu are utilaje şi infrastructură? La ultima licitaţie, firmele româneşti au cumpărat 2000 de mc la Suceava şi el 9000 de mc fără nimic. Nu are presiunea creditelor fiindcă nu are infrastructură în exploatare de 10 milioane de euro ca mine şi atunci poate concura cu noi. Dacă nu cumpără la licitaţie, nu are nici ce pierde eu trebuie să merg la licitaţie ca să am ce da oamenilor de lucru. Nu se aplică regulamentul de vânzare a masei lemnoase”, a spus Larionesi.

Omul de afaceri i-a cerut ministrului Lucia Varga să interzică Holzindustrie Schweighofer să participe la licitaţii.

„Rugămintea mea este să scoateţi Holzindustrie Schweighofer de la licitaţii. Dacă vrea să cumpere lemn de la mine sau de la alţii, foarte bine, dar să nu participe la licitaţii. E colos, e monstru, cum au spus şi alţii. Dacă participă, uitaţi câtă masă lemnoasă ia şi câtă iau românii. Suntem supăraţi fiindcă avem mare presiune pe noi şi creaţi condiţii favorabile tot pentru ei (austrieci –n.r.) dacă le puneţi masa lemnoasă la dispoziţie în rampă, cu noi nu vă mai întâlniţi decât la ocazii. Dacă unei firme româneşti îi trebuie 4000 de mc, trebuie să aibă atestat. La Schweighofer nu îi trebuie! Cereţi-i atestatul de exploatare!”, a spus Traian Larionesi.

Ministrul a intervenit în discuţii şi a spus că statul roman vrea nu vrea să sprijine exportul de cherestea şi de lemn, ci prelucrarea lemnului în ţară.

“Ce nu poate absorbi piaţa locală se exportă, dar noi vrem să descurajăm exportul şi să încurajăm prelucrarea lemnului în ţară. Credeţi-mă, intenţia mea e să sprijin acei investitori care au afacerile în judeţele în care există resursă. Ştiu problema cu Schweighofer. Ştiu că ei au făcut ca presiunea asupra pădurii să fie enormă. Tocmai de aceea v-am propus acest nou Cod Silvic astfel încât lemnul să nu mai fie greu accesibil pentru firmele care au sediul la dumneavoastră în judeţ, ci să rămână aici şi să fie prelucrat aici. Gândim la fel, doar că aţi avut impresia că eu nu doresc să sprijin activitatea firmelor din Bistriţa, dar doresc şi voi găsi toate mecanismele de sprijin pentru că modelul integrat pe care îl aveţi aici îl voi promova în toată ţara. Acest tip de dezvoltare vreau să fie făcut în toate judeţele României unde este resursă de lemn. Nu dorim ca lemnul să fie dus ca materie primă. Chiar cred că lemnul poate fi valorificat superior. Aţi spus că azi e o presiune foarte mare asupra dumneavoastră din partea Holzindustrie Schweighofer. Doriţi să nu facem nicio modificare la Codul silvic şi, într-adevăr, peste doi- trei ani să nu mai aveţi de lucru?”, a spus ea.

Ministrul a declarat că aspectele sesizate de forestieri sunt „grave, grele şi reale”.

„Acum lucrăm la regulamentul de vânzare să-l modificăm şi preţul de vânzare nu va fi singurul criteriu. Avem de ales dacă rămânem aşa – fiindcă aţi spus că sunteţi tari şi v-aţi încolona şi nu v-am văzut încolonaţi în ultimii patru ani – acum când sunteţi puţin disperaţi vă puneţi problema reală. Eu am găsit o stare de fapt, o Românie în care lemnul nu e gestionat corespunzător şi sunt hotărâtă ca, prin Codul silvic, regulamentele de exploatare, vânzare a masei lemnoase să facem ordine şi până la urmă să sprijinim agenţii economici fiindcă astfel vom avea taxe şi impozite mai mari şi locuri de muncă. Noi am constatat că agenţii economici din România nu mai au acces la resursă pentru a-şi putea desfăşura activiatatea. Am venit cu nişte modificări legislative pentru a-i încuraja, a-i sprijini să aibă acces la resursă şi ne certaţi? Trebuie să ne hotărâm”, a spus Varga.

Primarul comunei Romuli, Ioan Moniţa (PNL), i-a sugerat apoi ministrului să introducă în noul Cod silvic o prevedere prin care niciun procesator să nu aibă dreptul să prelucreze mai mult de 10% din masa lemnoasă a ţării.

„E o idee foarte bună. Poate fi un amendament. Eu o sprijin în totalitate. Noi am pus-o iniţial în noul Cod silvic dar a fost emilinată de Ministerul Justiţiei, o mai punem fără nicio problemă”, a spus Varga, adăugând că parlamentari pot depune amendamente în acest sens.

Holzindustrie Schweighofer este o companie din industria lemnului din Austria, deţinută de omul de afaceri Gerald Schweighofer. Prima investiţie în România s-a finalizat în 2003, când a deschis fabrica de cherestea de la Sebeş în urma unei investiţii de 100 de milioane de euro, unitatea de producţie întinzându-se pe o suprafaţă de 35 de hectare. Cinci ani mai târziu a ajuns la final cu o investiţie de 115 milioane de euro într-o altă fabrică de cherestea plasată la Rădăuţi. Aceste două fabrici sunt cele mai mari pe care le deţine în România.

În anul 2009 a achiziţionat fosta fabrică IKEA de la Siret. Fabrica a fost construită în 1999 de compania Swedwood, deţinută de IKEA, în urma unei investiţii de 12 milioane euro. În mai 2009, compania a inaugurat cea mai mare centrală de cogenerare pe bază de biomasă din România, la Rădăuţi. Centrala are o capacitate totală de 22 MW, din care 17 MW energie termică şi 5 MW energie electrică, investiţia ridicându-se la 20 de milioane de euro. Producţia fabricilor din România merge în proporţie de 85-90% la export. În anul 2009, fabrica din Sebeş a avut o cifră de afaceri de 207 milioane de euro şi un profit 24 milioane de euro.