Actualitate Cultură

Typedef, noua speranţă a muzicii electronice din România, elev la CN „Liviu Rebreanu” – interviu

"Alexandru Dreptate, aka Typedef, vine din Bistriţa şi reprezintă o tânără speranţă în materie muzicală care, încetul cu încetul, îşi face loc pe scena românească. Totul a început în urmă cu 4 ani când i-au ajuns la urechi pentru prima oară sunetele muzicii electronice, urmând ca, nu după mult timp, să înceapă să le producă sau să le mixeze la petreceri". E prezentarea de pe afiş a lui Alex!

Alexandru Dreptate are 16 ani şi este elev la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa la profilul matematică-informatică. Luna trecută a fost invitat să mixeze la Bucureşti, la Arenele Romane, în faţa a mii de oameni care l-au ascultat fascinaţi. Typedef este câştigătorul  concursului King Of Drop cu remixul piesei „Adu-i doina” pe care îl puteţi asculta aici

Cine eşti tu, Alex Dreptate?

A.D.: Sunt elev la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa la profilul matematică-informatică. Iubesc informatica, matematica mai Alex Dreptate doipuţin, dar mă descurc şi cu ea. Îmi place să-mi petrec timpul ori ieşind afară cu prietenii, ori stând în casă la calculator, e una din pasiunile mele. Am studiat chitara în jur de 6 luni, aproape un an, însă nu mai studiez acest instrument şi nu pot să spun că am o pregătire pentru acest tip de muzică. Tot ce ştiu ştiu de pe internet, de la prieteni care au aceleaşi interese ca şi mine, nu din Bistriţa, din păcate. Nu cunosc pe nimeni în oraş care să facă acelaşi lucru ca şi mine, să creeze muzică electronică pe calculator, însă am foarte mulţi amici şi cunoştinţe în toată ţara. I-am cunoscut, în mare parte pe internet, iar cu unii dintre ei am avut şansa să mă văd şi faţă în faţă, lucru care m-a bucurat extrem de mult.

Cum ai făcut cunoştinţă cu muzica electronică?

Dacă-mi aduc bine aminte, în urmă cu patru ani mă uitam la un video pe internet, la un edit cu skateboard-uri. Pe fundal, era o piesă electronică genul dubstep – aşa se numeşte genul pe care îl compun eu – mi-a plăcut mult cum sună. E bazat mult pe başi, nu e basul clasic pe care-l ştim, sunt başi sintetizaţi prin diferite programe, VST-uri, aşa se numesc programele pe care le folosim. Mi-a plăcut mult şi am vrut să văd cum se face. Aşa sunt eu: când văd ceva ce-mi place şi am posibilitatea să fac, mă interesez imediat ce mi-ar trebui, cât mi-ar lua şi încep să mă pun pe treabă. Dacă văd că nu merge, renunţ şi merg mai departe, însă, în acest caz, chiar mi-a plăcut genul acesta de muzică şi m-am ţinut de el. Părinţii mei m-au întrebat ce fac la computer. Nu avea cine să mă înveţe în afară de internet – cel mai bun prieten al unui tânăr din ziua de azi – şi, cu ajutorul lui, am reuşit să aprofundez unele cunoştinţe. Nu sunt expert în chestia asta. Am învăţat cât să pot progresa încetul cu încetul, să trec de la chestie mai mică la una mai mare. Am mers acasă, într-o seară, şi am intrat pe Facebook şi am văzut că mi-a postat un prieten un link despre un concurs organizat de Arena dnd şi de Class, celebra trupă românească. Ei spuneau că pun la bătaie un premiu pentru cel care face cel mai bun remix la melodia lor „Adu-i doina”. Au publicat regulamentul, cine poate participa şi am zis să mă pun pe treabă. Nu eram sigur că o să trimit piesa, a fost mai mult o joacă. Am început să lucrez la ea, mi-a plăcut cum sună, am depus destul de multă muncă şi, în sfârşit, am construit un remix. L-am dat la doi-trei prieteni şi am avut un feedback pozitiv, iar lumea m-a îndemnat să-l termin şi să-l trimit. Eu nu prea eram încrezător. Nu credeam că mă voi situa nici măcar pe primele poziţii, dar l-am trimis. După două-trei săptămâni, m-am trezit cu un mesaj de la Arena. Mă felicitau că am câştigat concursul organizat de ei. A fost un sentiment incredibil. Au fost foarte fericiţi şi ai mei, dar mai ales eu.

Şi ai fost invitat apoi să mixezi la Arenele Romane.

Da, a fost un eveniment foarte mare, cu artişti internaţionali, Dirtyphonics, nişte băieţi din Franţa. La acel eveniment au participat şi alţi artişti români de mare prestigiu, Gojira, Planet H, cei care au iniţiat genul acesta de muzică în România, dubstep, sunt printre primii care au compus piese de genul acesta în România şi încă un artist, Versus. Eu am mers cu un prieten de la Iaşi. Am avut timp o oră de mixat. Am zis că pune el primele 20 de minute, apoi o piesă el, o piesă eu, apoi ultimele 20 de minute rămase din set, mi-au rămas mie. A fost incredibil. E cea mai mare arenă din România unde se organizează petreceri cu astfel de artişti. Sunt artişti incredibil de cunoscuţi în afară. În România mai aude lumea de ei. În faţa mea, de exemplu erau 800 de oameni, iar până la sfârşitul serii când au pus muzică şi artiştii principali, erau în jur de 2000-2500 de oameni. A fost un sentiment extraordinar să fii acolo în backstage şi să vezi atât de mulţi oameni în faţa ta.

La Bistriţa nu se ascultă dubstep, nu se mixează?

La Bistriţa, tinerii ascultă acest gen, însă petreceri nu se prea fac în prea multe locuri. Eu am fost la câteva petreceri, am pus şi muzică. Am fost invitat şi la Festivalul LoveHer de la Herina, care, din păcate, anul acesta s-a anulat din cauza vremii, însă la anul sper să ne putem întâlni. Sunt invitaţi, de regulă, mulţi DJ, iar muzica electronică, printre care şi dubstep, sunt prezente în playlist.

Ce s-a întâmplat după ce ai mixat la Bucureşti?

Mi-a plăcut foarte mult al Bucureşti şi de băieţii de la Arena dnd fiindcă ei chiar m-au ajutat să mă promovez în sensul că am avut foarte multă reclamă. Am apărut şi într-un clip la televizor, plus de asta m-au invitat să fac şi un mix de o oră care a fost difuzat la Vibefm în Bucureşti şi mi-au făcut multă reclamă. Lumea a auzit de mine şi de muzica mea. Mi-a plăcut că nu a fost ceva care să fie trecut cu vederea.

Pe ce linie vrei să mergi: informatică sau muzică?

Aştept să văd ce-mi rezervă viitorul. Sunt foarte mulţumit de tot ce s-a întâmplat însă nu pot spune că e o chestie 100% sigură. Oricând pot apărea dificultăţi. Sunt tânăr şi e posibil să mă plictisesc la un moment dat de muzică, dar eu sunt încrezător. Am oricum şcoala pusă pe primul loc, mai ales informatica. Vreau să am şi o carieră în programare. În cazul în care nu reuşesc mare lucru cu muzica, mă pot întoarce la informatică. Un serviciu de programator sună extraordinar pentru mine.

Te gândeşti să pleci din ţară?

Cu informatica e relativă treaba. Poţi să programezi şi dintr-un sat mic din România dacă ai conexiune la internet să-ţi trimiţi programele. Nu e nevoie să mergi să lucrezi în altă ţară. Cu muzica, prefer să-mi încerc norocul şi în afară fiindcă acolo lumea ascultă şi se răspândesc tot mai multe genuri care pot părea puţin agresive, dar tinerilor le plac.

Ce spun părinţii tăi?

Mă încurajează în treaba asta cu muzica, dar mereu îmi aduc aminte de şcoală. Sunt conştient că nu o pot lăsa baltă. Şcoala e pe primul loc. Tata mai ales e bucuros că mi-am găsit şi eu un hobby în care nu a trebuit să mă împingă de la spate. Până acum m-a tot îndemnat să fac una sau alta, dar acum, cu muzica, singur m-am apucat de ea. Nu i-am prea zis ce fac, dar, la un moment dat, i-am spus să asculte câte o piesă. Nu era tot timpul feetback pozitiv, dar … (râde). Oricum, nici prietenii nu prea apreciau. Nu eram bun la început. Nu ştiam lucra cu programele. Făceam melodii scurte de 10-15 secunde. Experimentam şi eu şi mai trimiteam la prieteni. Primeam critică multă, dar nu mă supăram. Mă motiva critica şi mă făcea să încerc să devin mai bun. Cu timpul, de la păreri de genul lasă-te de treaba asta, s-a ajuns la chiar tu ai făcut asta? Lucrurile m-au încurajat, m-au motivat să merg mai departe şi am ajuns unde sunt azi.

Ce se spune despre tine că eşti DJ, compozitor?

Lumea, în general, mă etichetează ca fiind DJ, însă nu ştiu dacă realizează oamenii treaba asta cu produsul muzicii. Nici eu nu ştiam la început cum e să faci muzică pe calculator. De-asta nu mă aştept ca oamenii să aibă o părere clară despre mine. Eu însă fac muzica pe calculator de la zero. În cazul concursului organizat de Arene, o parte din linia melodică, vocalele, au fost preluate din melodia originală, însă mult din piesă am completat eu fiindcă asta înseamnă să faci un remix: să-ţi pui amprenta pe o piesă, să o remodelezi. La tot ce fac eu pe calculator se poate adăuga o interpretare, dar până acum nu am găsit un vocalist la noi, în Bistriţa, cu care să am o colaborare şi poate găsesc un loc în care se înregistrez ceva. Studiouri, la noi, sunt mai puţine.

Câte piese ai compus până acum?

Foarte multe, dar publice am 13-14. Când fac publică o piesă, când o lansez pe internet, mă bucur foarte mult de ea, dar o mai ascult în zilele următoare şi-mi parcă nu e apogeul meu şi pot face ceva mai bun. Când mă apuc de următoarea piesă, încerc să o fac mult mai bună decât precedenta, dar şi atunci sunt nemulţumit.

Ai ceva programat în perioada următoare?

Da, este foarte posibil ca la iarnă să ţin şi eu o petrecere. Încă nu am stabilit locul fiindcă, la Bistriţa, nu prea sunt variante. Un eveniment programat cu oprecizie nu am.

Ar trebui să te cheme Primăria Bistriţa la petrecerea de Revelion. Se poate mixa în aer liber?

Da, se poate, dar depinde de eveniment şi de target. Eu nu m-aş simţi în largul meu să vin şi să pun muzică la nişte oameni care nu gustă genul. Pentru muzica pe care o produc eu, publicul trebuie să fie avizat.

Alex, îţi mulţumesc, te felicit pentru ceea ce faci şi îţi urez mult succes!

Interviu realizat de Cristiana Sabău

Alex Dreptate Arena 2 Alex Dreptate 2 Arena

7 comentarii

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.