(FOTO) Un urs și-a făcut apariția nopțile trecute în mai multe gospodării din localitatea Jeica, comuna Mărișelu. Ursul a omorât câțiva miei și a distrus mai mulți stupi de albine. Locuitorii au sesizat autoritățile locale.
Potrivit subprectului Decsei Atilla, persoana păgubită trebuie să depună o solicitare la primărie în 24 de ore de la constatarea pagubei. Primăria sesizează comisia de evaluare a pagubelor, iar în 48 de ore comisia formată din APM, Garda Forestieră și primăria respectivă se întrunește și întocmește proces verbal de constatare a pagubelor. Gestionarul fondului de vânătoare respectiv, cu acest proces verbal, precum și cu un punct de vedere comun al APM și Gărzii de Mediu și alte documente prin care a dovedit monitorizarea ursului care a produs pagube, înaintează ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor solicitarea de obținerea derogării pentru recoltare. În cazul în care obține derogarea, înaintează către APM solicitarea de emitere a autorizației de mediu pentru recoltare. După obținerea ei, în 15 zile este obligat să împuște ursul, altfel documentele expiră.
Între timp, subprefectul îndeamnă locuitorii să ia măsuri de precauție.
In cazuri din astea poate ca statul ar putea sa se implice si sa ofere niste garduri electrice pentru protectie celor vulnerabili în fata unor astfel de animale salbatice.
Asa cum se deconteaza saptamânal plimbatul trântorilor din parlament catre birourile parlamentare locale (unde nu-s în veci prezenti) sau ciorba cu de toate la doar 3 lei la cantina parlamentului….
Povestea ursului românesc și a viermilor care se înfruptă din cadavrul lui…
Puțini cunosc că ursul cel drăgălaș și blănos, pe care îl avem întipărit în memoria copilăriei confecționat din pluș și țopăind vesel în desenele animate de la tv, este, din câte stiu eu, singurul carnivor european care își ucide puii, pentru ca femelei să-i înceteze lactația și să intre în călduri. Desigur, ăsta nu e un motiv să fac o pledoarie pentru împușcarea lui, și nici n-o s-o fac, mă voi rezuma să prezint, însă, câteva fapte. Și o fac pentru că uneori îmi face plăcere să pun umărul la demolarea miturilor.
Faptele sunt cam așa: Romania are un număr aproape triplu de exemplare de urs față de cel pe care habitatele existente la noi îl pot susține în mod natural. Sunt studii stiințifice în acest sens, nu impresii de părerolog, din care reiese că numărul exemplarelor ar trebui sa fie de aprox. 4.000, iar in prezent, în România, trăiesc în jur de 12.000 de urși. Fiecare mascul are în stăpânire un teritoriu în care se hrănește, vânează, se împerecheaza etc. İnstinctual, gonește orice alt mascul care îi încalcă teritoriul, inclusiv proprii pui pe care ursoaica nu îi poate apăra la nesfârșit, pentru că trebuie să îngrijască și să ocrotească noua generație. İar tinerii masculi sunt practic împinși spre marginea arealului, acolo unde dau peste teritoriul unui alt mascul, și tot așa.
Într-in final vor da peste teritoriul locuit de cel mai teribil prădător, omul. İar de aici intervin problemele, pentru că prădătorul amintit a mai pus umărul, de-a lungul existenței sale, la dispatiția unor specii.
În zonele unde ursii atacă gospodăriile, conform legii, ar trebui obținute avize de la M. Mediului, iar animalul relocat, sau, in cazuri exceptionale împușcat. Voi explica acum credulilor de ce povestea cu relocarea este doar un basm pentru adormit corporatistele. Orice animal -inclusiv, sau, mai ales, omul- va alege calea cea mai ușoară de a se hrăni. Nu cred că e cazul să dezvolt ideea. Odată ce ursul a descoperit că e mai simplu să ia vaca dintr-o gospodărie, sau oaia din stână, nu-și va mai scoate ochii prin tufe să adune bobițele de fragi și afine când știe că în spatele unui gard de nuiele îl așteaptă un stake suculent.
Nici M. Mediului, nici subordonatele, nu tranchilizează si nici nu cară urși peste munti și văi. Asta o fac fundațiile și ONG-urile. Și o fac pe bani mulți! Dacă vreti, pot intra in amanunte, dar iarăsi cred ca nu e cazul. Așa că au tot interesul să promoveze atât „ocrotirea” ursului, cât stupiditatea cu relocarea. Si mai e ceva foarte important. Unde îi relochează, în Deltă, la Mamaia, pe Calea Victoriei? Nu, în zone unde se regasesc habitate propice existentei acestei specii. Și acolo peste cine dă? Evident, peste alți urși și ciclul se reia.
În locurile unde sunt atacate gospodariile, în loc să se anunțe autoritățile și să aștepte mult și bine după autorizații, oamenii otrăvesc urșii și îi îngroapă. Ca să nu mai amintesc faptul că din stărvul otrăvit, lăsat ca momeală, vor mânca toti prădătorii din zonă, atrași de miros. Asta în loc ca pe baza planului anual de evaluare să se stabilească o cotă absolut rațională de recoltare, care să mentină un efectiv optim in fondul respectiv. Recoltarea se face exclusiv din rândul exemplarelor bătrâne, care nu se mai pot reproduce, care pun în pericol noile generații și care valoreaza, teoretic, între 5 si 25.000 €, in funcție de cererea și oferta din momentul respectiv, precum și valoarea trofeului. Pentru că, in realitate, nu există un preț prestabilit. În loc să incaseze banii și să-i folosească în gestionarea durabilă a faunei din zona respectivă, banii sunt practic îngropați în pământ și lăsați să-i mânânce viermii. Cine sunt viermii? Ei bine, specia asta necrofagă, și scatofagă, o reprezintă covârșitoarea majorita e ONG-urilor de mediu, cele care „salvează” doar ce aduce bani. Evident că în cazul aplicării unei politici nationale coerente de dezvoltare durabilă a fondului cinegetic ar dispărea toată isteria, iar ONG-urile ar rămâne fără cel mai plăcut dintre obiectele de activitate, încasarea banilor din proiecte false, „implementate” din fonduri UE.
Cei interesați pot să se dumirească de cele afirmate doar în măsura în care doresc să afle realitatea pe teren, prin păduri și satele din proximitatea lor.
PS Nu-mi place vânătoarea, nu mai vânez, pentru mine s-a încheiat definitiv capitolul vânătoare, mult înainte să se nască trotinetiștii și gleznele epilate!
Încerc să fiu doar rațional.
Trebuie să fiți de acord cu Tristan că la Bistrița pericolul pentru mediu îl reprezintă ONG-urile în frunte cu domnul Marius Bălan. Trebuie să vină vânătorii Radu Moldovan și Traian Larionesi ca să ne scape județul de galițele rele. Pușcați voi tot și tăiați tot ca nimic să nu mai rămână. Mama ei de țară!
Sunt ONG-iști de mediu adevărați, de genul Marius Bălan, care fac asta fără a pretinde vreo recompensă materială, cum sunt și cei ce își strigă grija în gura mare doar pentru că au motivați de banii frumoși pe care îi câștigă.
Cât, despre cine-s vânătorii, chiar este irelevant, atâta timp cât acest lucru este legal organizat și aduce fonduri bănești cu care se poate gestiona bogăția cinegetică a pădurilor din munții României. Să împuște Larionesei și Răducu ăi mai faini urși, atâta timp cât ceea ce fac este legal și au marcat banul corespunzător. Altfel se ajunge la ceea ce spuneam, la acte de eliminare ilegală, greu de aflat și săvârșite într-o tăcere mai periculoasă decât zgomotul unei puști la o partidă de vânătoare legal autorizată.
Cu ceva timp în urmă Radu Moldovan afirma textual că știe și el de la niște specialiști – probabil că de la cumătrul Ioan Deneș – că în România nu se taie nici pe jumătate pădure din cât ar trebui să se taie, iar pentru faptul că nu se taie destulă pădure în România, ONG-urile sunt de vină. Sta-v-ar în gât, să vă steie! Cu chiolhanurile voastre cu tot!