Prezintă directorul Bibliotecii Judeţene ”George Coşbuc”, Ioan Pintea. Fost ministru al informaţiilor publice (28 decembrie 2000 – 19 iunie 2003), sociologul Vasile Sebastian Dâncu, preşedinte al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) şi membru al Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj, este originar din Runcu Salvei.
Evenimentul de inaugurare a Centrului German din Bistriţa creat prin reabilitarea clădirii istorice Casa Argintarului de pe strada Dornei nr. 5, proiect derulat de Consiliul Judeţean cu bani europeni, va cuprinde următoarele activităţi:
Ora 9.30 – Alocuţiuni ale preşedintelui CJ Radu Moldovan şi prefectului Ioan Țintean
Ora 9.45 – Înmânarea distincţiilor cetăţenilor de onoare ai judeţului Bistriţa-Năsăud: prof. univ. dr. Liviu Maior, ec. dr. Heinrich Schnatmann, dr. ing. Georg Lecca
Ora 10.30 – Lansarea cărţii: ”Triburile – O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la generaţia Facebook” de Sebastian Vasile Dâncu. Prezintă directorul Bibliotecii Judeţene ”George Coşbuc”, Ioan Pintea. Fost ministru al informaţiilor publice (28 decembrie 2000 – 19 iunie 2003), sociologul Vasile Sebastian Dâncu, preşedinte al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) şi membru al Uniunii Scriitorilor – filiala Cluj, este originar din Runcu Salvei.
Volumul ”Triburile – O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la generaţia Facebook” de Vasile Sebastian Dîncu conţine capitolele: Triburile politice / Politica mutantă, antreprenoriatul politic şi partidul franciză / Neotribalismul politic / Criza politică / Ritualuri politice / Moartea propagandei / Autismul politic / Generaţia Facebook şi politica subterană / Războiul economiei cu politica / Miopia politică / Sfârşitul utopiei politice / Maladiile stângii / Sectarismul politic / Politica inutilă / Politica fără mesaj / Dulcea alunecare spre sclavie / Dictatura emoţiilor / Despre femei în politică / Complexul lui Oedip / Baia de mulţime / Spălătoria politică / Ieşirea din tăcere / Colonizare mentală, dominaţie şi clientelism / Deşertul politic / Sindromul Pinocchio / Politica fără inimă / Politically incorrect / Spaţiul emoţional al politicii / Politica ucide speranţa / Patologia excesului / Politica indiferenţei / Fără utopie şi speranţă / Energia visului în politică / Ideologii lovite cu toporul / Societatea invadată de politică / Era corciturilor ideologice / Imposibila întoarcere la ideologie / Politica paralizată de frică / Politica psihedelică / Sublimele neputinţe ale preşedintelui / Facebookistan.
Ora 11.00 – Conferinţă privind contribuţia saşilor transilvăneni la dezvoltarea economică, socială şi culturală a judeţului. Prezintă: prof. dr. Anca Berendea, Gunter Klein – istoric
Ora 11.20 – Scurtă binecuvântare ecumenică a Centrului German din Bistriţa
Ora 11.30 – Vernisajul expoziţiei Norbert Thomae
Proiectul ”Crearea Centrului German din Bistriţa prin reabilitarea clădirii istorice Casa Argintarului” în valoare de 2.254.538,41 lei a fost realizat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, lucrările fiind realizate de SC Euras SRL Satu Mare. Suprafaţa restaurată a obiectivului de pe str. Dornei: 535 metri pătraţi. Suprafaţă de amenajare peisagistică: 266 metri pătraţi. Număr de vizitatori estimat/an: 2.000. Locuri de muncă nou create în mod direct: 5. Obiectivul general este ”creşterea atractivităţii turistice a municipiului Bistriţa ca factor de stimulare a creşterii economice în judeţul Bistriţa-Năsăud prin valorificarea moştenirii istorice şi culturale a saşilor transilvăneni care au locuit în vechea cetate medievală a Bistriţei”.
Obiective specifice: restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea clădirii de patrimoniu Casa Argintarului şi promovarea turistică a acesteia prin transformare ei într-un Centru German; creşterea vizibilităţii de expunere a exteriorului şi interiorului clădirii prin asigurarea iluminatului interior şi exterior, precum şi a celui decorativ, amplasarea de reclame şi indicatoare; punerea în valoare a obiectivului de patrimoniu de reabilitat prin amenajarea peisagistică a curţii şi realizarea de locuri de parcare; creşterea siguranţei clădirii prin instalarea de echipamente şi dotări pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă la foc şi antiefracţie, a iluminatului de siguranţă; îmbunătăţirea utilităţilor obiectivului de patrimoniu prin realizarea de instalaţii noi (energie electrică, alimentare cu apă , canalizare); creşterea capacităţii de utilizare muzeală a clădirii prin asigurarea de dotări pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi imobil; creşterea medie a numărului anual de turişti care vizitează obiectivul de patrimoniu Casa Argintarului cu peste 100%; creşterea vizibilităţii şi atractivităţii turistice Bistriţei ca veche cetate medievală transilvană (săsească); promovarea Bistriţei ca obiectiv turistic prin crearea unor circuite turistice cu specific săsesc şi stabilirea unor legături cu alte foste cetăţi medievale transilvane; întărirea şi diversificarea legăturilor dintre autorităţile publice, mediul economic şi cetăţenii autohntoni cu cei din mediul vorbitor de limbă germană; intensificarea schimburilor între şcoli şi universităţi din judeţul Bistriţa-Năsăud şi cele din ţările vorbitoare de limbă germană; crearea unui număr de 5 de noi locuri de muncă directe şi stimularea creării de locuri de muncă indirecte în reţeaua de servicii turistice din zonă; asigurarea unor standarde înalte de calitate prin angajarea de personal specializat.
Lucrările de intervenţie păstrează integral caracterul actual al faţadei clădirii, şi nu se modifică compartimentările interioare. Intervenţiile s-au făcut numai la nivelul elementelor nestructurale şi cel al finisajelor. Au fost prevăzute în proiect alei pietonale, o poartă din lemn masivă, cu două canate, la intrarea în curte, prin spate, precum şi două locuri de parcare.
Casa Argintarului a fost construită între anii 1560-1563 de pietrarii italianului Petrus Italus de Lugano. Clădirea păstrează, în mod unitar, cea mai frumoasă arhitectură renascentistă a unei locuinţe de patrician din Transilvania. Casa Argintarului, legendară şi prin popasul făcut aici de domnitorul Petru Rareş, figurează în literatura de specialitate drept etalon al arhitecturii renascentiste din Bistriţa medievală. În 1758 a ars, iar în 1939 a ajuns în pragul demolării şi numai intervenţia marelui istoric Nicolae lorga a salvat-o de la dispariţie. După 1950, imobilul din strada Dornei a devenit proprietate de stat, intrând în reparaţii generale făcute după proiectele arhitectului-restaurator Ştefan Balş. În 1969, Casa Argintarului, devenită după restaurare o adevarată bijuterie arhitectonică, îşi inaugura destinaţia culturală cu o expoziţie de artă plastică. Ea a găzduit apoi până în 1986 exponatele secţiei de istorie a Muzeului Judeţean. Ulterior, aici a funcţionat Şcoala de Arte şi Meserii.
Und wo, bitteschön wäre nun der Bezug zu der Eröffnung dieses sogenannten „deutschen” Zentrums? Aber ich vergaß, es geht ja nicht um eine Bestimmung des Gebäudes oder gar um den Zweck der Verdeutlichung einer deutschen Vergangenheit Bistritas, es geht nur um Aktionismus und Verschwendung von EU Geldern. Nachhaltigkeit oder zielgerichtet sind offenbar unbekannte Begriffe.
Was nun eigentlich dort passieren soll außer solcherlei Werbeveranstaltungen für solcherlei verkopfte Studien, die eine Auflage von 100 nicht übersteigen werden, wissen wir immer noch nicht.
Stimmt!!!
Denumirea de „Centrul German” este destul de ambigua si necesita precizarea profilului acestui centru. Cu siguranta nu-i vorba despre un centru comercial, medical, sportiv, etc. Cel mai probabil este vorba despre un centru cultural. De aceea, denumirea ar trebui sa fie aceea de „Centrul Cultural German Bistrita” iar organizarea sa ar trebui sa fie asemanatoare centrelor similare din Cluj, Sibiu, Brasov, Timisoara, Iasi, etc. Principalul obiectiv al centrului ar trebui sa fie promovarea unui dialog permanent romano-german, inclusiv prin organizarea de cursuri moderne de limbă germană. In cadrul centrului ar trebui sa functioneze si o biblioteca de limba germana.
Restul sunt lozinci fara continut, ca de exemplu: „creşterea vizibilităţii şi atractivităţii turistice a Bistriţei ca veche cetate medievală transilvană (săsească)” sau „promovarea Bistriţei ca obiectiv turistic prin crearea unor circuite turistice cu specific săsesc şi stabilirea unor legături cu alte foste cetăţi medievale transilvane”.
Pana si GIMNAZIUL SASESC, unde functioneaza „Colegiu Liviu Rebreanu”, nu mai aminteste nimic se originea sa. Ba dimpotriva, aici a fost mutat fara nici o noima bustul lui Liviu Rebreanu, pentru a sterge orice legatura cu comunitatea germana.
Gimnaziul sasesc a fost înfiinţat de Biserica Evanghelică, iar clădirea actuala, construita in 1911 a trecut în proprietatea statului, apoi dupa revolutie a fost retrocedată către comunitatea germană, care a pus-o la concesionat-o pentru 99 de ani.
Cladirea Gimnaziului Evanghelic ( azi Colegiul „Liviu Rebreanu”) a fost construită după planurile arhitectului vienez Paul Brang, in timpul lui Georg Fischer – al 99-lea director al Gimnaziului. Acesta a preluat conducerea Gimnaziului sasesc în anul 1882 şi l-a condus până în 1914. Mai întâi au fost achiziţionate terenurile de pe Aleea Măcelarilor (azi bulevardul Republicii). Finanţarea a fost asigurată prin vânzarea vechilor clădiri (situlte in centru langa Biserica Evanghelica). Suma era departe de a fi suficientă, aşa că Georg Fischer a iniţiat o amplă acţiune de donaţii la care au participat toate instituţiile săseşti din oraş. Cele mai generoase donaţii: băncile Credit und Vorschussverein şi Bistritzer Distrikts Sparkassa AG. Pe 1 aprilie 1908 s-au demarat lucrările – care au costat, în final, 496.959 coroane, fără a fi incluse aici cheltuielile pentru canalizare şi instalaţia electrică, iar clădirea a fost dată în folosinţă la începutul lunii septembrie 1910. Astfel de curand scoala a aniversat un secol de existenta. In acest timp, pe parcela de dimensiuni generoase au fost construite terenuri si sali de sport si spatii de relaxare. Un merit deosebit la amenajarea acestei incinte revine regretatului profesor de biologie Livius Gubesch, cel care impreuna cu generatii de elevi a pus bazele Parcului Dendrologic. De aceea, nu trebuia mutat aici bustul lui Liviu Rebreanu. Chiar daca acum liceul poarta numele, marelui scriitor, acesta este atat de bine cunoscut incat nu mai era nevoie de alte reprezentari. Mai degraba in fata cladirii ar trebui sa stea bustul fostului director Georg Fischer, cel care a cobstruit cladirea cu mai bine de 100 de ani in urma, alaturi de bustul regretatului profesor Livius Gubesch, de care se leaga existenta Parcului Dendrologic.