Sfârşitul de săptămână şi întâlnirile de taină dintre premierul demis şi preşedintele României încă în funcţie au ridicat mari semne de întrebare: chiar o fi cedat Traian Băsescu puterea? Şi, dacă a cedat-o, de ce se mai întâlneşte cu fostul premier? Ce pun la cale? Nu au răspuns la întrebările acestea nici alţii mai importanţi decât mine (vorba unei doamne care a comentat pe aici), aşa că nu mă voi lansa în speculaţii fără acoperire. Spun doar că nici eu nu cred că Traian Băsescu renunţă uşor la putere, precum nu cred că Ioan Oltean este un adversar lesne de învins chiar şi atunci când se află în opoziţie.
De ce cred eu că PDL în special şi nimeni în general nu poate renunţa la putere? Fiindcă, dincolo de orice aparenţă de democraţie, acest partid, ca şi altele care au deţinut puterea, are încă multe de rezolvat, multă spoială de pus până să facă ordine pe unde s-au semnat contracte dubioase, pentru că are o reţea de oameni care nu numai că va rămâne fără loc de muncă sau contracte de la stat, dar nu va avea altceva de făcut fiindcă e formată din indivizi care nu se pricep la nimic altceva. Puterea, atunci când e pierdută, nu e pierdută de un singur om, ci de o adunătură întreagă de indivizi cu familiile lor, cu copiii şi iubiţii lor, de o haită veşnic flămândă şi dornică să aibă mai mult şi mai mult. Ştiu că mulţi se vor supăra pe mine din nou din cauza acestui cuvânt, „haită”, dar nu am văzut pe nimeni, până acum, care să facă politică pentru alţii, dar am văzut mult prea mulţi care fac politică doar pentru sine.
Dacă Guvernul Ponta trece astăzi (luni -n.a) la 16.00, un minut mai târziu nimic nu va mai fi la fel şi poate că este normal să fie aşa, doar noi nu suntem obişnuiţi.
Regret faptul că nicio generaţie de politicieni nu a fost suficient de „bărbată” ca să instaureze o lege: ai venit odată cu Guvernul, pleci odată cu el. Nu e loc de târguială, nici de procese. Când accepţi să mănânci cu linguroiul în timp ce restul lumii ia cu pipeta, trebuie să ştii că va veni ceasul în care vei plăti pentru fiecare îmbucătură luată în plus. Ce o fi aşa de greu de înţeles? Astfel s-ar termina cu sarabanda competenţei fâlfâită de fiecare guvern în parte: ba ai noştri sunt mai competenţi, ba ai voştri. Fiecare guvernare nu are decât să-şi asume competenţii ei. Dacă se alege cu incompetenţi, atunci să ştim pentru ca data viitoare să nu mai punem ştampila pe cineva neinspirat. Nu vi se pare corect aşa?
Sper că toată lumea e convinsă de faptul că, în cazul în care trece Guvernul Ponta, lozinca „nu vom schimba şefii de instituţii”poate fi trecută în dreptul promisiunii PDL că nu îi va schimba pe liberali şi în aceeaşi cutie cu angajamentul Alianţei DA (PDL-PNL) că nu îi va „rade” pe social-democraţii cu funcţii.
În fost ce se schimbă? De fiecare dată doar stăpânii, nu şi năravurile lor, transmise din generaţie în generaţie ca o boală genetică.
Cristiana Sabău
„Nu spera cand vezi miseii
La izbinda facind punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dinsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece”.