(FOTO) La Biblioteca Județeană „George Coșbuc” a avut loc seminarul de istorie ”Marea Unire a românilor”, la care a participat și ministrul Culturii și Identității Naționale Ionuț Vulpescu și la care au conferențiat acad. prof. univ. Ioan-Aurel Pop – rectorul UBB Cluj-Napoca, prof. univ. Ioan Bolovan – prorectorul UBB Cluj-Napoca și prof. Mircea Vaida-Voevod, nepot al lui Alexandru Vaida-Voevod.
Moderatorul conferinței în care s-a vorbit despre Marea Unire și Alexandru Vaida-Voevod a fost prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, directorul SJU Bistrița.
Mircea Vaida-Voevod a prezentat cu această ocazie pana de aur cu care bunicul său, timp de trei mandate prim-ministru al României, a semnat cele mai importante documente.
La conferință au asistat președintele CJ Radu Moldovan, secretarul de stat în MCIN Alexandru Pugna, prefectul Ovidiu Frenț, deputatul Doina Pană, senatorul Ioan Deneș, vicepreședinții CJ Vasile Puica și Ioan Țintean, primarul Bistriței Ovidiu Crețu, primarul Becleanului Nicolae Moldovan, directorul CCM Dorel Cosma, oameni de cultură, preoți.
Ministrul Culturii, Ionuț, Vulpescu, a spus, printre altele:
”Ne aflăm în preajma centenarului Marii Unirii, o întâlnire a noastră cu propria istorie. Este nu doar o discuție despre trecut, ci aș îndrăzni să spun mai ales despre viitor. Istoria, cea reală, nu este așa cum ne-o prezintă anumite manuale actuale: fotografii întâmplătoare amestecate într-un montaj bizar din care fiecare înțelege ce vrea. Marea Unire de la 1918 a fost încununarea devenirii noastre ca națiune, care nu putea avea loc fără conștiința apartenenței la același popor. Este actul politic prin care s-a consfințit efortul mai multor generații care au avut viziunea întregirii neamului. Există din motive vinovate tendința de a prezenta Unirea drept eveniment întâmplător, rod al unor simple conjuncturi de care a profitat o parte a elitelor, că nu a existat și nu există nici acum o conștiință națională, iar acele elite au acționat nu pentru interesul național ci din motive egoiste, strict de interese private și de grup. Este un punct de vedere eronat, chiar ticălos. Datoria noastră este să spunem adevărul, fără să ascundem nimic, fără să deformăm nimic.
Să fim onești, dincolo de contextul Unirii, motorul principal a fost nevoia de modernizare. Nu suntem singura națiune care a procedat în acest fel, avem exemplele națiunilor germană și italiană. Poate cel mai important instrument a fost de natură culturală, incluzând aici și educația. Da, națiunea română a fost creată prin educație și prin cultură, dar nicăieri în lume nu s-a petrecut altfel. Nu trebuie să considerăm încheiată construcția națiunii române odată cu Marea Unire. Construcția unei națiuni este un proces deschis, ne așteaptă noi suișuri și coborâșuri, noi uniri, poate și noi despărțiri. Lumea este în mișcare, oscilăm între fragmentare și integrare, între dărâmarea zidurilor și construirea gardurilor de sârmă ghimpată, între ridicarea cortinei de fier și coborârea cortinei de sărăcie. Suntem pregătiți să navigăm în aceste ape tulburi? Această construcție a rezistat așa cum a fost făurită de artizanii Marii Uniri. Iugoslavia, Cehoslovacia s-au destrămat. Da, am pierdut părți ale României Mari în condiții total potrivnice, dar construcția națională a rezistat încercărilor din interbelic, din timpul războiului rece și din postcomunism. Asta înseamnă că liantul folosit a fost suficient de puternic pentru a rezista și celor mai vitrege condiții. Putem construi în continuare, cu condiția să știm să construim, să avem un plan.
Din păcate, centenarul Marii Uniri ne găsește ca o națiune ce se îndoiește de ea, de viitorul ei, de drumul pe care se află. N-ar trebui să fie așa. Nu putem spune că generațiile înaintașilor n-au cunoscut și ele frustrări, dezamăgiri, eșecuri. De ce azi este atât de mare îndoiala? Să fie faptul că avem mari așteptări și ele nu se împlinesc atât de repede cum am dori? Să fie vorba despre polarizarea economică și socială care a atins cote insuportabile pentru cei mai mulți dintre români? Să fie vorba despre fragmentarea puterii și transformarea democrației în țap ispășitor? Să fie vorba despre dezamăgirea din faptul că integrarea europeană n-a fost acea baghetă magică așteptată să ne schimbe viața ca prin farmec? Din fiecare câte ceva, probabil, plus o schimbare prea rapidă. Soluția este să mergem înainte. Sună simplist, populist, dar asta este realitatea. Soluțiile la problemele noastre nu sunt în trecut. Trecutul ne poate spune doar ce greșeli nu trebuie să mai facem, dar nu poate da soluții la problemele prezentului. Soluții la problemele de acum putem oferi doar noi, începând cu realizarea unui proiect de țară și asumarea responsabilității punerii lui în practică. Suntem o societate fragmentată care a dezvoltat o periculoasă cultură a confruntării și a conflictului. Înaintașii, nu-i idealizez, n-au fost niște sfinți, dar au avut cultura servirii interesului public chiar și în condiții foarte grele. Noi credem acum că este mai degrabă o rușine, oricum nu un lucru de admirat și de aplaudat. Egoismele vin acum înaintea interesului național, sunt principalul inamic al proiectului început cu Marea Unire. Dacă UE se va destrăma, agentul disoluției va fi egoismul, lipsa de solidaritate. Proiectul României Mari va dăinui atâta timp cât va aduce beneficii tuturor cetățenilor români. Cred că proiectul României mari este unul suficient de puternic pentru a rezista încercărilor prezentului așa cuma rezistat încercărilor trecutului, prin voința românilor. Și tot prin voința românilor va dăinui”.
inteleg ca sirlincan este mai mare in grad decat primarul municipiului??? dupa cum sunt asezati!???!?!??
unde-i OLIV????
Iuliu Maniu – 15 decembrie 1938:
„Astfel in primii ani de la Unire s-a sălășluit in Ardeal și Banat o ordine desăvârșită, mulțumire sufletească și o bunastare materială, invidiată și de statele vecine. Ele erau un bun augur de viitoare prosperitate economica și consolidare naționala.
În această formă Consiliul Dirigent a satisfacut complet îndatoririle pentru care a fost ales … nu a putut contribui la realizarea noii Constituții așa cum prevăzuse Rezoluțiunea de la Alba-Iulia, el fiind dizolvat de guvernul central in imprejurari cari se vad din anexa alaturata. Constitutia de la 1923 a fost impusă Transilvaniei si Banatului, ca si tarii întregi, în mod abuziv, fără consimțamântul ei…
Guverne cu totul lipsite de prestigiu si de popularitate în aceste provincii, au aruncat asupra Ardealului și Banatului clientele lor politică…
Metode de exploatare fara scrupul, o goana neastamparata dupa imbogatire a satelitilor, intovarasită de imoralitate și coruptiune sfidătoare, au rănit sentimentul public al provinciei, odinioară sub raport moral sănătoasă până la austeritate…
O dureroasă deziluzie și o chinuitoare descurajare a cuprins toate inimile în provinciile noastre. Aceste sentimente au fost și mai mult agravate prin umilința ce au simțit văzând cum dispare prestigiul și simpatia de care se bucura poporul nostru în fața tuturor strainilor.
În loc de o nouă epocă de refacere materială și de înalțare morală s-a continuat opera de umilire a provinciilor și de pauperizare
Sistemul centralist nu a înţeles aceea ce încă pentru Români a fost un principiu elementar de înţelepciune politică: metoda de asimilare treptată, fără procedări violente, a noilor provincii, prin respectarea tradiţiilor, a concepţiilor şi datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor publice şi prin atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă. Aceste metode de înţelepciune politică au fost călcate în picioare faţă de o provincie care nu fusese, totuşi, cucerită, ci se unise printr-un act de liber entuziast consimţământ.
În general, Românii ardeleni şi bănăţeni, în loc de a spori forţa lor economică, se găsesc într-o situaţie inferioară faţă de trecut.”
la 20 de ani de la Marea Unire, într-un Memorandum al românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş