Custodele peşterii, Crin Triandafil Theodorescu, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că până în acest moment au fost identificate patru specii de lilieci care habitează în peşteră, dar a apreciat că probabil sunt mai multe.
„Liliecii reprezintă principalul motiv pentru care ne-am străduit să facem acest proiect şi principalul obiectiv al protejării. În Peştera Tăuşoare avem patru specii de lilieci atestate ştiinţific şi cel puţin şase pe care nu am reuşit să le surprindem, dar condiţiile de mediu ne îndreptăţesc să credem că sunt acolo”, a spus Theodorescu.
Speciile identificate sunt: Liliacul mic cu potcoavă, Liliacul comun, Liliacul comun mic şi Liliacul cărămiziu.
El a declarat că, deşi oamenii i-au demonizat pe lilieci fiindcă aceştia seamănă cu diavolul, fiind „mamifere bizare”, din punct de vedere antropic acestea au o importanţă deosebită.
„Oamenii de ştiinţă au făcut un calcul şi au aflat că, dacă ar dispărea toţi liliecii din Europa, producţia agricolă ar fi diminuată cu 40%. De aceea, UE are o legislaţie pentru protecţia chiropterelor foarte severă la care România, după aderare, s-a aliniat. În virtutea acestei legislaţii, ne străduim să creăm un cadru de management pentru protecţia acestor chiroptere”, a spus el.
Crin Triandafil Theodorescu a spus că, în Peştera Tăuşoare, sunt doar colonii de hibernare.
„Avem o populaţie de peste 10.000 de exemplare din cel puţin patru specii diferite. Sunt nişte animale care hibernează fie solitar, fie în colonii mai ample ca să-şi menţină căldura”, a spus Crin Triandafil Theodorescu.
Potrivit sursei citate, Peştera Tăuşoarelor este „un ecosistem complex care a suscitat şi suscită interesul specialiştilor din întreaga lume”.
Este localizată în apropierea Parcului Naţional Munţii Rodnei sub Masivul Bârlea fiind descoperită în 1955.
„La ora actuală, din ceea ce cunoaştem, avem cea mai adâncă peşteră din România la capitolul peşteri orizontale cu 415 metri diferenţă altitudinală şi avem peste 20.000 de metri de galerii. Este una dintre cele mai impresionante peşteri din România, dar totodată este una dintre cele mai grele din punct de vedere sportiv”, a spus el.
Theodorescu a mai declarat că principalele lucruri atractive din Peştera Tăuşoare sunt „podoabele de peşteră” sau speleotemele, iar din această categorie fac parte cele calcicitice, iar una se numeşte „Altarul”.
„Par foarte frumoase. Mai pot fi văzute şi în alte peşteri numai că, spre deosebire de alte peşteri, sistemele de carstificare din Tăuşoare sunt foarte izolate. Ca să ajungi să vezi o scurgere parietală din carbonat de calciu trebuie să mergi patru kilometri prin peşteră patru ore. Nu găsim aici o formă de carstificare perfect curată. Observaţi culoarea roşie care este dată de oxizii de fier prezenţi în peşeră sau iuşor înnegrită dată de oxidul de mangan. În plus, vizitarea acestor zone presupune o sportivitate”, a declarat el.
Crin Triandafil Theodorescu a mai spus că uneori formele de dezvoltare a speleotemelor sunt „de o fineţe care aruncă în derizoriu toate bijuteriile văzute vreodată”.
„Ele sunt rodul unor condiţii unice de microclimat prezente numai în Peştera Tăuşoarelor. De aceea nu ştim ce impact va avea exercitarea unui act de turism”, a spus el.
Potrivit sursei citate, Peştera Tăuşoarelor mai are ceva special: „bilele de Tăuşoare”.
„Discutăm despre nişte noduli carbonatici, unici pe plan mondial. Am avut cercetători din Spania care au cerut să vadă nodulii aceştia şi li s-au închinat de parcă ar fi fost nişte odoare de mare preţ. Nicăieri în lume nu există această formă. S-au format în nişte matrice pe plajele care acum 55 de milioane de ani sea flau pe teritoriul ţării noastre”, a declarat Crin Triandafil Theodorescu.
El a spus că mai există şi o altă categorie de speleoteme, sulfatice, foarte rare în peşterile din România.
„Florile de gips, impropriu numite flori de piatră. Sunt foarte sensibile, iar rata lor de creştere pe care am măsurat-o în ultimii zece ani este de un milimetru la o sută de ani. Imaginaţi-vă până ajung la 15 centimetri de cât timp au nevoie”, a declarat el.
Tot în Peştera Tăuşoarelor se mai găseşte şi mirabilitul, aceasta fiind singura din ţară care are acest tip de mineral „foarte sensibil”. De asemenea, aici au fost descoperite oasele unui urs de peşteră care a dispărut. Acesta se numeşte „Ursus spealaeus”.
„Acest urs există în foarte multe peşteri din România, dar în Peştera Tăuşoare, pentru prima dată, ursul contemporan despre care se credea că se trage din Ursus spealaeus, are oasele amalgamate cu cele ale ursului de peşteră”, a declarat el.
Peştera Izvorul Tăuşoarelor mai are, în plus, şi patru râuri subterane.
„Toate aceste râuri intră prin pachetele de calcar în peşteră. Dacă plouă foarte mult la suprafaţă, diferenţa de debit se revarsă în bazinul hidrografic suprateran. În consecinţă, în Peştera Tăuşoarelor, datorită acestor sisteme de absorţie a apei, niciodată nu vom fi în pericol de viitură sau de inundaţii. În plus, apa este de o calitate foarte bună. Aproximativ 4000 de oameni o beau în fiecare zi. Toată comuna Telciu bea apă de la captarea realizată la Pârâul Rece, adică în zona în care ies din peşteră”, a declarat el.
Proiectul „Sistem de management eficient al sitului de importanţă comunitară al ariei protejate de interes naţional Peştera Tăuşoare” este în valoare de 1,17 milioane de lei. Finanţarea este asigurată din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Sectorial Mediu Axa prioritară 4. Durata de implementare este de 30 de luni.
Adaugă comentariu