Tinerii din careu care tânjesc după șnur și medalie

Povestea asta cu tinerii promovați cu sutele în politică, adunați în careu, îmbrăcați la fel, îmi aduce aminte de comuniștii care ne făceau pionieri și ne promiteau că vom fi comandanți. Sufeream ca proștii că aveam doar șnur roșu și eram doar șefi peste o grupă, doar galben și ne dădeau în grijă un detașament, și rareori de ajungea vreunul să poarte șnur albastru, el fiind comandant de unitate.

Copii fiind, speram că vom primi medalii pe care să le atârnăm în piept, care s-au dovedit în timp niște tinichele fără valoare, date cui au vrut șefii mai mari. Lecția comuniștilor era simplă: îi învățau pe oameni de mici că singura cale spre succes este să te pui bine cu șeful mai mare.

Poate vă amintiți că, la fiecare început de an școlar, se forma un careu în curtea școlii care toți elevii purtau uniforme de pionieri, se desenau geometrii perfecte pentru clase, iar comandantul de unitate era în ziua lui mare. Toți se aliniau în fața lui și îi dădeau raportul. Ce făcea cu el? Nimic! Primea o medalie la final de an pentru această stupidă și inutilă poziție (să le fie rușine adulților care au permis și încurajat așa ceva, că au tăcut pentru foloasele lor personale și au sacrificat generații întregi de copii care habar nu aveau în ce erau băgați și cum sunt învățați să gândească și să acționeze în sisteme create pe ierarhii cunoscute numai de cei cu funcții mai mari).

Repet: ajungea comandant unul de care îi plăcea dirigintelui, șefului de la pionieri pe școală, unul care avea deja părinții activiști, etc. Funcțiile acestea nu avea nicio legătură cu meritocrația, dar erau răsplătite cu tabere gratuite, cu concursuri trucate și câștigate de cine trebuia.

Asta se întâmpla în comunism, asta se întâmplă și în partidele de sorginte comunistă. Ca să justifice careul democratic, partidul și-a autocreat o aură: a promovării tinerilor pe plan local mai ceva decât au făcut-o adversarii pe plan național. Waw!

Ca una care am niște dispute verbale de vreo două zile cu o tânără promovată pe loc eligibil în Consiliul Local Bistrița de către un partid de sorginte socialistă, vă pot spune că am observat că în afară de propteala părintească obținută în urma unei trădări materne, criteriul pe care a fost aleasă această tânără este tupeul. Deși nu îi pomenise nimeni numele într-o discuție care nu se purta nici în prezența ei, nici pe peretele ei, fata s-a băgat ca ”musca în lapte” (expresie românească veche, precum e și ”partidul e în toate”), iar după ce și-a dat seama că ar putea deveni o victimă a ”ziaristului agresiv” – care sunt eu, evident – a scos din context fraze, a luat ce i-a convenit, s-a victimizat, s-a adresat celorlalți cu ”oameni buni” ca să priceapă bieții manipulați că eu sunt ”omul rău”.

În rest, de dimineața până seara, ea luptă pentru câte un șnur: roșu, galben, albastru. Laudă și aplaudă. Nu contează dacă un lucru e bun sau rău, pentru ea toate ale partidului ei sunt bune, toate merită felicitări și voturi. Le mulțumește cu figurine de mâini împreunate tuturor celor care o laudă, le dă inimioare, le împarte pupici. E numai lapte și miere. Când dă de unul care o critică sare ca arsă și caută aliați (ca să se formeze un roi). Înfierează cu mânie proletară orice vine de la alții, indiferent ce e, bun sau rău.

Având în vedere toate acestea, vă dați seama cât de periculos este să trimitem în Consiliul Local Bistrița astfel de oameni necopți?

Nu e de ajuns că opt ani am avut mașinării de vot care au girat tot felul de aberații ale actualei administrații? S-au făcut blocuri între case, blocuri în ferestrele altor oameni, s-au tocat bani aiurea pe pârtia sinistră care a funcționat mai puțin de o lună în trei ierni? Niciun consilier din majoritatea PSD- ALDE nu s-a opus înființării unui serviciu care să se ocupe, vezi-Doamne, de pârtie. Acolo sunt angajați oameni care au de lucru o lună în trei ani și sunt plătiți pentru 36 de luni din care 35 stau.

Tot în acești ani, nu s-a opus nimeni din majoritatea socialistă pietrificării pieței, centrului intermodal odios, nu s-a preocupat nimeni de Piața Decebal rămasă ca după război și nu i-a păsat nimănui de cum arată școlile. Abia de câțiva ani au început niște reabilitări plăpânde. În rest, deși Consiliul Local a avut în fiecare mandat profesori, toți au plecat ochii și au acceptat ca la Unirea copiii să frecventeze grădinița dintr-o clădire veche pentru care se plătesc mulți bani de la buget, ca la Slătinița copii de grădiniță să meargă la WC în fundul curții sau să-și aducă oliță, cum le-a zis primarul. Nu i-a revoltat, nu au zis: NU facem nicio pârtie până nu rezolvăm aceste probleme!

Nu au spus, nu au reacționat pentru că acestea sunt partidele de careu, cu 1-2 comandanți și cu restul executanți. În fine, mandatul s-a terminat, slavă Domnului, și scăpăm de consilierii locali cadre didactice care nu au fost capabili să ia concursul pe post de director nicăieri, dar au fost numiți apoi de partid să conducă instituții. Bine măcar că pe durată determinată.

Dar, vorba românului, scăpăm de unii, dăm de alții, de tinerii aceștia – peste 200 la număr – unii plini de tupeu. În profesie și în viață nu au demonstrat încă nimic. Sunt necopți și tot ce fac este să copieze ceea ce cred ei că e rețeta de succes a altora care au ajuns comandanți de unitate în democrație.

Cei mai mulți sunt absolvenți de liceu care nu au intrat la facultate, de extensii locale sau de facultate particulară, făcute așa ca să fie pe hârtie. Nu au locuri de muncă sau, dacă au, ar căuta altele fiindcă speră că partidul lor va câștiga și vor avea job la stat, prin instituții.

Visează toți să facă același lucru: poze și postări pe Facebook și să se numească simplu ”consilieri”. Unul nu ar lucra, nu și-ar construi o afacere, nu ar merge într-o firmă privată. Ar sta cât e ziua de lungă cu telefonul în mână prefăcându-se ocupați.

Vă dați seama că astfel de tineri sunt mai periculoși decât cei ”îmbătrâniți în rele” fiindcă, de fapt, ei vin cu gândul clar să profite cât mai mult ei de pe urma politicii, nu să ofere ceva societății?

Cum vor vota tinerii aceștia când va veni un dezvoltator imobiliar, prieten cu șeful lor sau finanțator la partid, și va vrea să facă un bloc unde vrea mușchii lui? Se vor gândi la oamenii care ar urma să fie afectați sau la medaliile lor, la șnurul albastru și la locul de muncă bine plătit de șeful care l-a luat ”consilier”?

Eu zic să fiți atenți căror tineri le dați orașul pe mâini. Eu nu vreau să mă mai întorc nici la comunism, nici la careu. Vreau să văd în Consiliul Local oameni responsabili care gândesc cu mintea lor și care știu să caute neregula ascunsă printre rânduri și virgula care face diferența între bine și rău.