Cultură

Se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Ion Pop Reteganul, cărturarul care a organizat cinci şcoli

"Măr şi păr”, „Zâna apelor”, „Dreptatea şi Strâmbătatea” sunt doar câteva dintre basmele româneşti culese de Ion Pop Reteganul de la a cărui naştere se împlinesc luni, 10 iunie a.c., 160 de ani. „Să mă renasc de 100 de ori tot învăţător m-aş face, căci nu există o mai frumoasă carieră pe pământ ca aceea de învăţător”, a spus Ion Pop Reteganul.

Casa Memorială Ion Pop Reteganul se află în satul Reteag la numărul 24. Muzeul a fost amenajat în 1955 exact în casa ţărănească ridicată de tatăl scriitorului. Aici se află o parte dintre obiectele care au aparţinut cărturarului: patul, biroul, masa, dulapurile cu cărţi, oglinda şi cufărul. De asemenea, sunt expuse carţile şi articolele scrise de el, revistele la care a colaborat, mapele cu corespondenţa avută, planuri de lecţii, traduceri, lucrări în manuscris.

Ion Pop-Reteganul (1853-1905) a fost un pedagog, prozator, publicist şi folclorist, reprezentativ pentru epoca sa şi a rămas în istoria folcloristicii româneşti ca „cel mai mare folclorist al Ardealului” (Ion Muslea).

S-a născut la 10 iunie 1853, în satul Reteag de pe Valea Someşului Mare de la care, pentru a se deosebi de numeroşii Popi transilvăneni, şi-a luat pseudonimul de Reteganul. Clasele primare le-a făcut în Reteag, frecventând şcoala numai iarna, fiindcă, o data cu venirea primăverii, începea păstoritul oilor. A urmat apoi două clase „normale” de gimnaziu şi două de gimnaziu grăniceresc la Năsăud (1864-1867). În toamna anului 1870, hotărându-se să devină învăţător, urmează cursurile Preparandiei Confesionale (Şcolii Normale) din Gherla, iar în anul următor la Preparandia de stat din Deva (1870-1871). În februarie 1873, înainte de a termina cursurile, fiind considerat un elev excepţional, a fost solicitat să accepte un post de învăţător în comuna Orlat din judeţul Sibiu.

Timp de douăzeci de ani a activat ca învăţător în localitaţi din mai multe judeţe ale ţării (1873-1892), fiind preocupat în acelaşi timp şi de culegerea folclorului din aceste zone. În 1876 îl aflăm astfel în Boru Mare, pe Valea Jiului, în 1878 în Lisa (Făgăraş), ca director al şcolii confesionale româneşti, în 1879 în Bouţarul Superior din dioceza Lugojului, în 1881 la Bucium-Seasa, la Sâncel apoi, lângă Blaj (1885), la Rodna Veche (1886) şi, în sfârşit, la Reteag unde s-a retras ca pensionar în 1892. La ieşirea la pensie avea satisfacţia că a organizat 5 şcoli şi a contribuit la dezvoltarea altora şi afirma că: „Să mă renasc de 100 de ori tot învăţător m-aş face, căci nu există o mai frumoasă carieră pe pământ ca aceea de învăţător”.

Se stinge din viaţă la 52 de ani, în 3 aprilie 1905 în Reteag. Soţia sa Luiza a mai trăit încă aproape 50 de ani, iar fiica sa Eugenia a murit cu un an înaintea mamei. Sunt înmormântaţi toţi trei  în acelaşi mormânt.

Ion Pop Reteganul a fost probabil cel mai citit autor al epocii de către ţăranii din Transilvania. Numele său este purtat acum de mai multe şcoli din ţară, dar a fost dat şi unor străzi din Timişoara, Cluj, Sibiu şi Alba.

La împlinirea a 160 de ani de la naşterea scriitorului, Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud i-a invitat pe copii să scrie poveşti având ca temă prietenia.

Adaugă comentariu

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.