Amfitrionul manifestării culturale ”Andrei Mureşanu – comemorare 150”, directorul Bibliotecii Judeţene ”George Coşbuc”, Ioan Pintea, a precizat că a fost întotdeauna ”interesat de poezia şi publicistica lui Andrei Mureşanu, iar în ultima vreme şi mai interesat, datorită unor cărţi apărute despre Andrei Mureşanu, volume absolut necesare pentru ca noi să ştim despre acest mare poet şi publicist”: ”Monografia scrisă de Ion Buzaşi spune totul despre Andrei Mureşanu, sunt adunate toate datele. Cartea publicată de Vasile Oltean, despre Imnul Naţional, este prinsă în monografia lui Ion Buzaşi. Monografia este o carte de referinţă”.
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Alexandru Pugna, a spus că Andrei Mureşanu ”nu este poetul unei singure poezii, iar cei care spun acest lucru nu au dreptate”. ”Omagiem o personalitate remarcabilă a judeţului, cu care ne mândrim. Andrei Mureşanu este un poet complex, iar noi, bistriţenii, avem o datorie morală de a menţine aprinsă această flacără a spiritului românesc pe care el a aprins-o cu mult timp în urmă. Şi dacă ar fi aşa, ca Andrei Mureşanu să fi scris doar versurile poemului care azi se constituie în Imnul Naţional al României, şi tot ar fi unul dintre marii oameni de cultură. Dar Andrei Mureşanu este mult mai mult decât atât”, a adăugat el.
Invitaţii au vorbit apoi despre viaţa şi opera celui care în 1848 a scris poemul ”Un răsunet”, devenit în 1990 Imn Naţional.
Cu această ocazie au avut loc şi câteva lansări de carte: ”Andrei Mureşanu. Poezii şi publicistică” (Editura Eikon), ”Andrei Mureşanu. Monografie” de Ion Buzaşi (Editura Charmides), ”Imnul Naţional Deşteaptă-te române. Scurt istoric” de Vasile Oltean (Fundaţia Prima Şcoală Românescă), ”Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Transilvania” de Vasile Oltean, vol. I-II (Editura Andriana).
Andrei Mureşanu s-a născut în noiembrie 1816, la Bistriţa. În anul 1825 a fost primit ca elev la şcoala normală săsească din Bistriţa, iar peste câţiva ani a trecut la liceul piariştilor din oraş, făcându-se remarcat printre elevii cei mai buni. A fost printre conducătorii Revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul său ”Un răsunet”, scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (”Din sânul maicii mele”), poem denumit ulterior ”Deşteaptă-te, române!” a devenit imn revoluţionar – fiind numit de Nicolae Bălcescu ”Marseilleza românilor”. În 1990, ”Deşteaptă-te, române!” a devenit imnul de stat al României. Andrei Mureşanu a murit în octombrie 1863 la Braşov, acolo unde a şi fost înmormântat.
Casa memorială ”Andrei Mureşanu” din Bistriţa se află pe strada cu acelaşi nume. Clădirea originală din fosta stradă a Năsăudului, casa bunicilor dinspre mamă a poetului unde acesta şi-a petrecut o parte a copilăriei, a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, în stilul caselor româneşti tradiţionale. Mistuită într-un incendiu, casa a fost refăcută între anii 1983-1984 de către autorităţi. Iubitorii de istorie pot vedea aici o expoziţie a revoluţiei române de la 1848, dar şi acte oficiale, scrisori, cărţi şi publicaţii care ilustrează viaţa şi activitatea poetului.
de ce nu se spune ca a fost fiu de preot greco-catolic ?
Mai trebuie spus ca in inima orasului Bistrita, pe strada Crinilor se afla o vatra de spiritualitate romaneasca, comparabila (pastrand proportiile) cu muzeul primei scoli romanesti din Scheii Brasovului, al carui custode este nimeni altul decat pr. dr. Vasile Oltean. Caci, biserica, cimitirul si scoala au fost intotdeauna izvorul spritualitatii la romani. Acest loc a infruntat vremurile si vremile, scapand si de asa-zisa sistematizare din perioada comunista, si care dupa multi ani a inceput sa fie scos la lumina din bezna de uitare si delasare, prin reabilitarea si resfintirea cimitirului. Istoricii spun că în acest cimitir se află şi osemintele fratelui poetului Andrei Mureşanu.
Trebuie spus ca biserica de lemn de pe Crinilor a aparţinut Bisericii Greco-catolice din Bistriţa până în anul 1897 când a fost donată românilor din Lechinţa. Intre timp, În 1893 ansamblul fostei manastiri a minoritilor nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărat de Biserica Greco-catolică si astfel credinciosii greco- catolici care pana atunci nu aveau voie sa isi construiasca biserica in cetate au reusit sa aiba o biserica a lor pana in 1948 cand regimul comunist a desfiinţat Biserica Greco-catolică, drept urmare şi „biserica de la coroana” a fost preluat de către ortodocşi.