Cultură

”Eminescu, un singur dor”. Ziua Culturii Naţionale, sărbătorită la Biblioteca Judeţeană

Ziua Culturii Naţionale, instituită pe data de 15 ianuarie în semn de omagiu adus poetului naţional Mihai Eminescu, va fi sărbătorită la Biblioteca Judeţeană “George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud printr-o serie de manifestări culturale şi educative, în care vor fi implicaţi bibliotecarii acestei instituţii, cadre didactice şi tineri utilizatori ai bibliotecii.

AFIS EMINESCU, UN SINGUR DORAstfel, la Secţia Împrumut pentru adulţi, sub genericul versului eminescian “Tu mi-ai deschis a ochilor lumine”, se va inaugura o expoziţie de carte reunind ediţii Eminescu aparţinând fondului bibliotecii, iar la Sala de lectură, începând cu ora 12.00, are loc o întâlnire cu elevii clasei a V-a A de la Şcoala Gimnazială nr. 4 Bistriţa.

Lecţia deschisă “Eminescu, poet naţional şi universal”, ce se înscrie între activităţile de parteneriat încheiate între Biblioteca Judeţeană şi instituţii de învăţământ din municipiul Bistriţa, are ca temă viaţa şi creaţia marelui nostru poet Mihai Eminescu, de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 164 de ani. Coordonatoarele acestui proiect sunt prof. Mihaela Spinei şi bibliotecara Mihaela Borz.

Secţia Împrumut pentru copii va marca Ziua Culturii Naţionale, începând cu ora 13.00, printr-un atelier de lectură şi o expoziţie de carte, ”Făt-Frumos din lacrimă”, unde se va citi din basmele eminesciene şi vor fi expuse cărţi ce conţin basmele scrise de Eminescu.

Amfitrionul acestor întâlniri este scriitorul Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Judeţene.

2 comentarii

  • Incercarea de a-l cataloga pe Eminescu drept ateu nu rezista unei analize nuantate a poeziilor sale. In antiteza cu ‘nereligiozitatea’ reflectata in „Imparat si proletar” sta marturie smerenia din poezia „Rugaciune” care este o Oda închinată Preasfintei Fecioare prin care poetul, caută să realizeze, un nou raport între Dumnezeu şi sufletul neamului său:
    „Crăiasă alegându-te
    Îngenunchem rugându-te,
    Înalţă-ne, ne mântuie
    Din valul ce ne bântuie;
    Fii scut de întărire
    Şi zid de mântuire,
    Privirea-ţi adorată
    Asupra-ne coboară,
    O, Maică prea curată
    Şi pururea fecioară,
    Marie!

    Noi, cei din mila sfântului
    Umbră facem pământului,
    Rugămu-ne-ndurărilor,
    Luceafărului mărilor;
    Ascultă-a noastre plângeri,
    Regină peste îngeri,
    Din neguri te arată,
    Lumină dulce clară,
    O, Maică prea curată
    Şi pururea fecioară,
    Marie!”

  • Cand vine vorba de politicieni, Eminescu este mai actual ca niciodata. Cu toate ca latura satirica din „Scrisoarea a III-a” face trimitere la secolul IX, ai putea sa juri ca-i vorba de zilele noastre: ‘Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…’ Iata cat de bine poti sa recunosti pe multi dintre parlamentarii de astazi in versurile ce urmeaza:
    „Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
    Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
    Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
    De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
    Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
    Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
    Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
    Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
    Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
    La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
    Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
    Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
    Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
    Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
    Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!”
    Apoi speranta ca prostimea se va trezi si nu va mai alege cu ochii inchisi, este splendid reflectata de versurile dinspre finalul poeziei:
    „”Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
    Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
    Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
    Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
    Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
    Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
    Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
    Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
    Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
    Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!”

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.