Nu lăsaţi lucrurile să moară! Dacă nu le-aţi atins timp de un an, dăruiţi-le altora care nu şi le permit!

La sfârşitul secolului al 17-lea, săracii Parisului au pornit o afacere cu vechiturile găsite pe stradă. Vânzarea lor a supravieţuit cu succes şi s-a transformat în zilele noastre în afaceri de buzunar sau chiar în afaceri mai maricele. Tradiţia a traversat lumea şi s-a împământenit sub numele de “Piaţa de purici” în Europa, Asia, America, Australia. Marché aux puces din Paris se întinde pe 14 km pătraţi şi este cel mai mare târg de acest fel din lume. Este cel mai vechi şi cel mai vizitat! Este o afacere cu multe zerouri şi un magnet pentru turistii obişnuiţi sau celebrităţi – Brad Pitt, Angelina Jolie, Madonna, Daniel Spoerri, Daniel Craig, Hugh Jackman, Pablo Neruda, Kylie Minogue, Catherine Deneuve. Pentru această piaţă de purici din Saint-Ouen, din nordul Parisului, a compus Henri Salvador, a cântat Edith Piaf. Celebre printre turişti sunt şi Flohmarktul din Viena, Marché aux puces din Bruxelles sau flea market-urile americane.

Din această toamnă, şi Bistriţa va avea propriul „Târg de purici”, o iniţiativă a Clubului Lions Bistriţa şi a Clubului Lions Siebenbürgen, al doilea club al organizaţiei, de curând înfiinţat în judeţul nostru. Despre ce se va întâmpla în perioada 14-16 noiembrie 2014, în Teatrul de Vară din Piaţa Centrală am discutat cu trei dintre membrii Clubului Lions Bistriţa.

Olimpiu Cocian – preşedintele Clubului Lions Bistriţa:  „Am luat conceptul Târgului de purici de la colegii noştri din Sankt Pölten care fac asta de 50 de ani. Ei ne-au oferit un voucher de 1000 de euro cu care, doi colegi din club, au lucrat cot la cot cu ei la ediţia târgului lor din acest an. S-au strâns 50 de TIR-uri de lucruri din care au vândut obiecte în valoare de 92.000 de euro. Un TIR ni l-au trimis nouă ca să organizăm prima ediţie. Sunt lucruri începând cu haine, continuând cu imprimate, televizoare, inclusiv multifuncţionale, schiuri, sunt de toate. Nu ne vom opri la ce ne-au trimis ei. Încercăm să strângem şi noi lucruri. Fiecare poate da ce are. În Austria lumea a donat mobilă, biciclete foarte multe, scaune pentru persoane cu dizabilităţi. Am aflat că şi noi, românii, în vechime am folosit denumirea aceasta, Târgul de purici. Cred că ni se şi potriveşte pentru că e un brand de marketing interesant, loveşte auzul. Eu cred că bistriţenii trebuie să vină la târg pentru că pot găsi lucruri bune la preţuri modice, iar, pe de altă parte, eu nu aş neglija componenta socială. Se poate face mult bine cu fiecare leu cu care cumpărăm ceva. Sunt multe locuri în care e nevoie de ajutor, statul se implică puţin sau deloc, iar fiecare dintre noi, cu un minim aport financiar, putem face ceva bun pentru cel de lângă noi. Noi, spre exemplu, Clubul Lions, am sponsorizat cărţi, am adus o expoziţie de artă a unui mare sculptor. Pe de altă parte, e vorba şi de solidaritate. Colegii mei care au fost în Austria au fost impresionaţi că acolo, 160 de oameni, au lucrat o săptămână fără a ţine cont de diferenţe sociale, convingeri politice sau alte lucruri care pe noi ne îndepărtează. Împreună au mâncat, socializau şi de acolo au plecat prieteni”.

Cornelia Macarie – membru Clubul Lions Bistriţa: „Am avut dezbateri pe marginea denumirii de Târg de purici fiindcă nu eram foarte siguri dacă va fi bine primit. Au fost argumente pro şi contra, dar, până la urmă, am luat decizia prin consens. Eu nu ştiam de această denumire, dar am aflat că înseamnă Flohmarkt, acele cunoscute târguri din Austria şi Germania pe care le întâlneşti foarte des. Fiind prima ediţie, ne asumăm riscul de a începe. Activitatea aceasta presupune şi o schimbare de mentalitate şi eu asta am reţinut din ceea ce au făcut austriecii. Pe lângă faptul că ei văd lucrurile ca având suflet atât timp cât mai pot fi folosite, aceasta fiind ideea – eu mi-am luat un laptop nou, iar cel vechi e neperformant pentru mine, dar nu de nefolosit, şi atunci, decât să îl ţin să se adune praful fiindcă oricum nu îl mai folosesc, haide să nu omor lucrul acela, ţinându-l ascuns, ci să ajut pe cineva care nu poate să-şi permită să şi-l cumpere şi să-i deaa în continuare viaţă. Şi lucrurile au viaţă, iar ideea mi-a plăcut foarte mult şi m-am implicat în acest proiect cu toate că timpul meu este puţin şi valoros. În plus, pe lângă ideea de a da şansă lucrurilor să trăiască în continuare, am văzut în Austria voluntari de la 6 ani la 70 de ani. Şi e foarte interesant că această comunitate vine, face târgul, donând lucrurile, şi tot comunitatea le cumpără, adică e un fel de schimb de lucruri vii despre care nu ştii fiindcă nu ai intrat în casa celuilalt. Fireşte că ai în underground ideea de a ajuta clubul să adune bani şi să-şi facă acţiunile pentru care s-a înfiinţat”.

Paul Săplăcan – membru Clubul Lions Bistriţa: „Am participat la târgul din Austria şi am învăţat foarte multe. Pe lângă faptul că eu sunt cetăţean german, am stat 24 de ani în Germania, cunosc mentalitatea, metoda, am vrut să văd şi dacă la austrieci de acelaşi lucru e vorba. Am rămas suprins de devotamentul oamenilor. E un mod al lor de a dona, donezi lucruri, dar în acelaşi timp, le poţi cumpăra pe ale tale înapoi. Donează tot ce au prin casă. De exemplu, donează lucruri pe care nu au pus mâna de un an, fie că e o haină, orice alt obiect, considerând astfel că, dacă nu l-au atins, nu le e de folos lor, ci altora. Sunt lucruri bune de care ei nu mai au nevoie. Cei care vor veni vor găsi lucruri despre care nici nu ştiu probabil că există”.

La fel cum se întâmplă şi în străinătate, lucrurile nevândute, dar funcţionale, pe care proprietarii nu mai vor sa le ia acasă, vor fi puse în cutii cu menţiunea: cadouri. Ele vor fi dăruite celor care au cu adevărat nevoie de ele.