Din păcate, istoria se repetă la 100 de ani. Caprele negre, în pericol să dispară din Munţii Rodnei

Caprele negre riscă să dispară din nou din Munţii Rodnei aşa cum s-a întâmplat în 1924 potrivit lui I. Pop care a scris un studiu în acest sens în 1957. A. Comşia, scria, la rândul lui, în 1957 că “Legenda şi zvonurile necontrolate, că în Pietrosul Rodnei ar mai exista la ora actuală (sau ar fi fost văzute după 1924), trebuie respinsă categoric.”

Cei doi puneau diminuarea efectivului de capră neagră şi apoi, foarte probabil lichidarea totală a populaţiei din Munţii Rodnei pe faptul că locuitorii satelor de munte, cu case construite la mare altitudine, aveau arme şi muniţie după primul război mondial, braconajul fiind intens.

Potrivit blogului lui Peter Lengyel, care face o istorie a caprelor negre în Munţii Rodnei, dr. Pânzariu scria în 1994: „Până prin anii 1933-1935 în Munţii Rodnei au existat exemplare de capre negre, care au dispărut însă datorită braconajului practicat de localnici, în principal cu ajutorul armelor rămase după primul război mondial, dar şi prin alte metode şi mijloace.”

„De asemenea, existenţa unui mare număr de câini hăituitori la stâne, păşunatul excesiv în golul de munte şi chiar şi în păduri, a grăbit decimarea efectivului valoros de capre negre de cca. 200 exemplare care au populat înainte de război aceşti munţi (Mareş, V., Nădişan I., 1983 Rezervaţia Naturală Pietrosul Rodnei Realizări şi Perspective. – în Rez. Nat. Pietrosul Rodnei la 50 de ani de la înfiinţare, Cluj Napoca – Baia Mare, pg. 67-77). Turmele care urcau la munte, aveau pe lângă oi şi câteva capre domestice care puteau urca şi în locuri inaccesibile oilor, perturbând caprele negre. Populaţia de capră neagră a fost stârpită în special ca rezultat al vânătorii pentru carne. Măsurile de protejare a caprei negre din masivul Rodnei erau slabe, doar în 1932 a fost instituită autorizaţia specială pentru vânătoare, când populaţia lor era deja distrusă. Capra neagră a rămas în continuare doar pe emblema Maramureşului”, mai arată sursa citată.

El mai notează că Academia Română – Comisia Monumentelor Naturii, Muzeul Judeţean Maramureş, Inspectoratul Sivic Maramureş şi Ocolul Silvic Borşa au decis să repopuleze Munţii Rodnei cu capre negre între anii 1964 şi 1970. Eforturile repopulării sunt legate de numele ing. dr. doc. Horia Almăşan de la laboratorul de cinegetică din cadrul Institutului de Cercetări, Studii şi Proiectări Silvice din Bucureşti, iar ulterior repopulării, protejarea efectivului a fost făcută mai ales de ing. dr. Gheorghe Pânzariu, pe atunci şef de ocol la O. S. Borşa. În prima fază au fost aduşi 42 de iezi de capră neagră prinşi în Bucegi, Piatra Craiului şi Retezat. Iezii erau alăptaţi de capre domestice; chiar dacă au fost îngrijiţi, majoritatea iezilor (81%) au murit în primul şi în al doilea an de viaţă. La 8 iunie 1967 au fost eliberaţi primii 8 iezi, 5 de 1 an şi 3 de 2 ani. Începând cu anul 1968 au fost prinse cu plase sau capcane de lemn şi aduse în Munţii Rodnei numai capre negre adulte, al căror număr s-a ridicat în total la 16 exemplare. Din punct de vedere financiar, costurile repopulării au fost foarte mari. Pentru un exemplar eliberat în Munţii Rodnei s-au cheltuit circa 60.000 lei care la vremea respectivă reprezenta preţul unui autovehicul Dacia sau salariul mediu pentru circa 30 de luni.

Istoria pare să se repete, din păcate, la nici o sută de ani de la acel moment.

„Până acum doi ani, efectivele de capră neagră din Munţii Rodnei au avut un trend crescător. De la 35 de exemplare, în 2004, s-a ajuns la circa 170 de exemplare. E ca şi la capra domestică: dacă are linişte, nu suferă de boli, se reproduce şi îşi vede de treabă. De un an şi jumătate-doi, populaţia e în descreştere. E adevărat că sunt şi fondurile de vânătoare pe care nu le gestionăm noi, nu e treaba noastră, dar e îngrijorător faptul că ele se suprapun peste parcul naţional. În mod normal, aceste fonduri nu ar trebui să intre în interiorul parcului fiindcă nu e voie să vânezi în perimetrul lui”, a spus Claudiu Iuşan, biolog în cadrul Administraţiei Parcului Naţional Munţii Rodnei.

Se pare că maramureşeii mai ales, cei care deţin arme de vânătoare foarte performante, dar şi maşini de teren cu care pot urca la mari înălţimi, nu ezită să împuşte caprele negre din Munţii Rodnei. O fac mai ales „de distracţie”, dacă se poate spune aşa, ca să demonstreze că pot. În felul acesta, în zona Borşa-Moisei, braconajul la capră neagră e în floare.

„Braconajul la capră neagră e unul de elită. Nu oricine merge. Cei care îl practică deţin arme superperformante, cu un jeep superperformant, e un om cu bani. Noi, de câte ori mergem, folosim o Dacia 4×4. Cum  putem să facem faţă la cei care vin cu ce vă spuneam? Nu avem nicio şansă. Sunt câteva capre negre cu cip-uri pe care le monitorizăm, dar nu sunt toate. E foarte dificil să prinzi toate caprele negre şi să le pui cip”, a mai spus Iuşan.

Caprele negre mai au un duşman la fel de periculos: câinii de la stână. Aceştia atacă iezii pe care-i devoră mai ceva ca animalele sălbatice. „Câinii sunt foarte periculoşi fiindcă atacă iezii de capră neagră care sunt foarte vulnerabili. Mai sunt şi câinii sălbăticiţi, o altă problemă a Munţilor Rodnei”, a mai spus Iuşan.

Caprele negre din Parcul Naţional Munţii Rodnei sunt numărate de două ori pe an, o dată primăvara şi o dată toamna. Prima numărătoare a caprelor negre s-a făcut în primăvara anului 2004. Atunci au fost văzute 36 pentru ca toamna să fie observate 61. În anul următor, primăvara au fost văzute 43, iar toamna 77, iar în 2006 au fost numărate 64 în primăvară şi 109 în toamnă. Potrivit specialiştilor, doar 57% din efectivele văzute toamna apar la monitorizarea de primăvară.

Populaţia a atins dimensiunea maximă la începutul anilor 1990, când Munţii Rodnei erau încă un paradis al caprelor negre: puteau fi văzute cu zecile păscând în jurul lacului în căldarea glaciară Iezer, în Zănoaga Mare şi Zănoaga Mică. În unele trecători înguste au fost numărate dintr-o dată şi peste 100 de capre. În anul 1990 pe teritoriul de 3.300 ha al Rezervaţiei Naturale Pietrosul Rodnei au fost numărate 323 de exemplare din care 153 masculi şi 170 femele. Iar pentru suprafaţa de 46.399 ha cât are acum Parcul Naţional s-a estimat că erau în anul 1990 circa 500-600 de exemplare. Ultima populare a PNMR cu capre negre s-a făcut în 2005. Atunci au fost aduse opt capre, câte patru din Munţii Bucegi, respectiv Munţii Retezat. Două din caprele aduse din Bucegi au murit însă cel mai probabil din cauza stresului la care au fost supuse, întreaga procedură de prindere şi transport durând peste 25 de ore.

Vânătoarea de capre negre este acum interzisă prin lege.

Sursa foto: drumliber.ro