Profesorii au o meserie grea, iar după 1990, statutul lor s-a degradat continuu fiind puşi tot mai frecvent în situaţii „umilitoare şi stânjenitoare”, a spus, la Bistriţa, conf. univ. dr. Cătălin Glava, directorul Departamentului pentru pregătirea personalului didactic din Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, invitat să le vorbească învătătorilor din Asociaţia AMmA.
„Meseria de profesor este cea mai grea. Psihologii spun că situaţiile stresante reprezintă printre cei mai importanţi factori ai declanşării unor stări depresive şi, în ultimă instanţă, a instalării depresiei. Pe de altă parte, situaţiile statististice de la nivel internaţional spun că cea mai frecventă boală întâlnită în cazul cadrelor didactice este depresia. Şi mai interesant este că foarte puţini realizează că trăiesc depresia fiindcă somatizează foarte eficient această boală. Sunt depresivi, dar, de fapt, îşi spun că suferă de alte boli. De ce se întâmplă lucrul acesta? Dacă ne uităm în statistici, vom vedea că depresia este una dintre cele mai frecvente boli nerecunoscute, false, în sensul că tu eşti depresiv, dar trăieşti o somatizare şi spui că ai cu totul altă suferinţă. De ce cadrele didactice sunt expuse la depresie? Unul dintre răspunsuri este acela că trăim foarte multe situaţii de stres în meseria asta în fiecare zi şi foarte multe situaţii umilitoare. După 1990 încoace am trăit foarte multe situaţii de felul acesta, stânjenitoare. După 90, statutul dascălului s-a deteriorat poate cel mai mult la nivelul societăţii şi abia acum reconstruim acest prestigiu pierdut. Trăim într-o lume stânjenitoare din punctul nostru de vedere, iar multe situaţii nu le putem evita fiindcă se datorează unor decizii. Una dintre ele – care ne-a plasat într-o situaţie atât stresantă, cât şi stânjenitoare – a fost aceea când ni s-a tăiat 25% din salarii. Nu contează suma, ci ideea că nu îi mai meriţi. În acest context, iată cât de mult contează ultima decizie a Guvernului de a creşte salariile în învăţământ, din nou, nu pentru sumă, ci în ideea că cineva se gândeşte şi la dascăli. Un statut profesional se zideşte şi pe ideea salariului pe care îl ai”, a spus conf. univ. dr. Cătălin Glava.
Potrivit acestuia, trăim într-o lume în care nu poţi decât să priveşti la decizii politice, inclusiv la cele care privesc educaţia. ” Unele ne interesează, altele nu, dar, cu siguranţă, toate ne afectează direct, fizic, iar altele psihic. Dascălii nu sunt inerţi la ce se întâmplă în jurul lor fiindcă vrând, nevrând, sunt atenţi la ce se întâmplă în clasă, au această extraordinară capacitate de a fi atent la fiecare elev, de a-l înţelege, de a-i urmări comportamentul, felul în care gândeşte, se exprimă. Toate acestea ne influenţează viaţa de zi cu zi. Noi, la fel, urmărim dinamica socială. Eu, spre exemplu, am trăit o stare de anxietate după anunţarea demisiei Guvernului fiindcă nu ştiam ce se va întâmpla. A fost o perioadă de stabilitate politică şi mă stresează ce se poate întâmpla în continuare. Sper că sunt suficient de înţelepţi decidenţii noştri şi în final va fi bine”, a explicat el.
Referitor la politicile educaţionale, conf. univ. dr. Glava a spus că şi ele fac parte din sfera politicilor publice.
„Există un nivel al retoricii, al discursurilor, care pregătesc schimbarea. Al doilea nivel este al acţiunii în care se realizează un document, o lege, lansată către sistem. Apoi urmează nivelul de implementare unde ne aflăm noi care aflăm de o anume decizie politică atunci când trebuie pusă în practică. Aşa cum se ştie, eu conduc departamentul care construieşte profesori. În momentul de faţă, pentru a finaliza studiile necesare meseriei de dascăl trebuie să parcurgi aşa-numitul Modul pedagogic. În lege se precizează că, pentru a putea deveni profesor, trebuie să urmezi un masterat didactic. În momentul de faţă nu este niciunul organizat la nivel naţional pentru că sunt ineficiente”, a explicat Glava.
Asociaţia Învăţătorilor ”AMmA” Bistriţa-Năsăud a organizat joi, la Bistriţa, conferinţa naţională cu tema ,,Priorităţi ale învăţământului primar”.
Toată lumea vorbeşte numai despre salariile şi în general statutul şi drepturile profesorilor. Despre distincţia Gheorghe Lazăr nu pomeneşte numeni nimic, deşi este un drept de muncă câştigat cu greu de unii profesori prepensionabili din preuniversitar , care nu se mai acordă din 2009. Noi profesorii pensionari am murit cu toţii? Nu mai contăm deloc în calculele şi discuţiile dv.? Ce se va întâmpla când pensia noastră va fi sub salariul minim pe economie?
Asa cum zice Ionescu: bine.
Ce vrea domnul Glava, sa spuna ca profesorii vor ajunge toti la Psihiatrie. Poate sa ajunga domnia sa. Profesorii in general sunt profesori, nu sunt stresati!!! Nu sunt STRESATI!
AVETI DREPTATE.IN RITMUL ACESTA NU VOM MAI AJUNGE LA PENSIE.SUNT PREA MULTE CERINTE,DIN CE IN CE MAI MULTE.AM PATIT PRECUM CENUSAREASA.VAZAND CA LE PUTEM DUCE,NI SE MAI DAU,NI SE MAI DAU…PESEMNE SA NU NE MAI DAM SEAMA CA AVEM SI NOI O VIATA PE CARE S-O TRAIM FRUMOS.MUNCIM LA HARTII,MUNCIM. CUI FOLOSESC ATATEA STATISTICI?CUI FOLOSESTE ATATA CONTROL DACA NU NI SE OFERA CONDITII MAI BUNE IN URMA ACESTORA?DE CE ATATEA COMISII DE CONTROL?OARE NE-AM PREGATIT SA LUCRAM IN DOMENIU SA NE MANE CINEVA DE LA SPATE SA NE FACEM TREABA? MAI MULTA AERISIRE IN MUNCA NOASTA DE DASCAL!AS VREA SA LUCREZ RELAXAT,FARA TEAMA CA CINEVA VINE SI-MI SPUNE”NU E BINE ASA” PE UN TON SUPERIOR.NIMENI NU LE STIE PE TOATE.
Daca vom analiza cu atentie componenta acestor departamente de pregatire vom constata ca ele sunt parte a sistemului. Prin acestea s-au sifonat sume enorme din bugetul statului si din bugetele familiilor studentilor. Mai mult sume uriase din fondurile europene au fost tocate fara niciun folos pentru asa zisa perfectionare a resurselor umane. Constatam cu totii ca avem din ce in ce mai putini profesori care intra in scoli, dar si mai grav este faptul ca acestia sunt tot mai putin eficienti la clasa. Vina principala trebuie cautata in deficientele pregatirii initiale a profesorilor dar si in modul in care este realizata pregatirea de dupa terminarea studiilor. Desi sunt profesor cu vechime de peste 30 de ani in invatamant sunt stupefiat cand vad cum sunt formulate subiectele pentru ocuparea pozitiilor vacante din invatamant. In opinia mea nu ai cum sa fi bun profesor de matematica, fizica, istorie, geografie, etc daca nu ai cunostinte profunde din acel domeniu. Cu ce poate ajuta DPPD-ul un profesor de matematica, mai ales ca in aceste departamente nu sunt specialisti in domeniu? Legea initiala din 2011 statuase, in deplina cunostinta de cauza, desfintarea dppd-urilor si trecerea intregii activitati de pregatire a profesorilor catre catedrele de specialitate, dar sistemul a reactionat rapid si a modificat legea prin ordonante de urgenta.
Nu mai comentez nimic. M-am saturat de tot ce se intampla, as vrea sa fiu indiferent dar nu pot. Invatamantul, un sistem lasat la urma, cadrele didactice cu un statut social si economic deplorabil! Si vorbeati de depresie! Cum sa nu fie ?