Absolvent de Robotică cu dizabilități din Bistrița, premiat pentru proiectul său de licență

(INTERVIU) Călin Onofrei, un tânăr bistrițean care de curând a devenit inginer și care în ciuda unor dizabilități fizice a realizat un proiect inedit împlinindu-i nu doar un vis dar și propulsându-l printre tinerele modele pentru generațiile tinere și nu numai, a primit de curând Premiul din partea mediului economic pe anul 2020 pentru proiectul de licență „Rubik Cube Solver”.

Dar cine este Călin Onofrei? Haideți să-l cunoaștem mai bine din următorul interviu realizat exclusiv pentru cotidianul Timp Online.

Virgil Rus (V.R.):Tu cum te-ai descrie?

Călin Onofrei (C.O.): De-a lungul timpului, mi-am pus și eu această întrebare de multe ori. Până acum, am descoperit despre mine că sunt un om cu poftă de viață și care vrea să-și depășească condiția încercând să mă integrez cât mai bine în societate. În ciuda neșansei de a avea o dizabilitate motrică, mă văd ca pe un om obișnuit cu dorințe, idealuri și visuri ca ale tuturor oamenilor. Am încercat toată viața să-mi găsesc scopul căutând ceea ce mi s-ar potrivi, până când am descoperit programarea calculatoarelor.

V.R.: Ce înseamnă pentru tine disfuncția motorie… pe care nu ai ales să o ai, dar cu care te-ai născut? A stat în calea visurilor tale sau din contră, te-a motivat?

C.O.: Disfuncția motorie este doar o limitare fizică, ce nu mi-a pus piedici în a-mi împlini visurile. Având această incapacitate, m-am simțit motivat chiar să evoluez (în ritmul meu) pentru a face tot ceea ce îmi doresc.

V.R.: Ce hobby-uri ai?

C.O.: Copil fiind, la începutul anilor ’90, eram teribil de atras de desenele animate cu roboți. Văzând foarte multe manete și butoane în interiorul roboților, mi s-a întipărit în minte ideea de interfețe grafice cu utilizatorul, și având acces la calculator, mai târziu, am început să studiez posibilitatea de a programa calculatoarele. Pornind de la aceste hobby-uri, am ajuns la ceea ce sunt azi.

V.R.: Știm că îți place muzica și că tatăl tău cânta la chitară în timpul liber. Dacă ai fi putut, la ce instrument ți-ar fi plăcut să cânți? Ce ai făcut pentru a compensa această incapacitate motrică?

C.O.: Având în vedere că tatăl meu cânta la chitară, mi-ar fi plăcut să-i calc pe urme, chiar să cânt la o chitară electrică. Neavând posibilitatea fizică și pornind de la hobby-uri, am descoperit un program de compus muzică, ceea ce m-a ajutat să îmi dezvolt capacitatea de a fi constructiv și creativ, fiind un iubitor de muzică electronică. Acolo am învățat despre ritm, instrumente, efecte speciale și sintetizatoare care se bazează foarte mult pe teoria undelor din fizică.

V.R.: Privind proiectul tău de licență, acesta este un vis împlinit? Ți-ai fi dorit să poți mânui la propriu Cubul Rubick, iar acest lucru te-a făcut să creezi acest robot care îl rezolvă în locul tău sau pur și simplu a fost o temă de licență atractivă pentru tine?

C.O.: Și una, și alta. Fiind un împătimit al rezolvării cubului și programării, am dorit foarte mult să îmi depășesc propriul record de rezolvare a cubului într-o manieră automatizată, aplicând ceea ce am învățat în facultate.

V.R.: Ce facultate ai absolvit și cine ți-a fost alături pe tot acest traseu?

C.O.: Am absolvit Facultatea de Construcții de Mașini din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, extensia Bistrița, secția de Robotică. Pe tot parcursul celor 4 ani de studiu, am avut-o alături pe mama mea, care m-a ajutat și m-a sprijinit oferindu-mi suport moral și fizic, ori de câte ori am avut nevoie.

V.R.: Dacă ar fi să schimbi ceva în viața ta, ce ai vrea să schimbi?

C.O.: Absolut nimic, deoarece viața merge înainte și trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă așa cum e. Eu mă bucur de viața pe care o am, fiindcă ea e frumoasă și merită trăită din plin.

V.R.: Ce proiecte de viitor ți-ai propus să pregătești pentru tine, pentru bistrițeni?

C.O.: Ca proiecte personale urmează să continui cu masteratul în domeniul roboticii și, ulterior, voi încerca și un doctorat. Pentru bistrițeni, m-am gândit că ar fi foarte util să existe un centru unde tinerii doritori să se poată întâlni pentru a-și dezvolta anumite hobby-uri în domenii cât mai diverse: proiectare și printare 3D, robotică, web design, artă, sport, programarea creativă a calculatoarelor… etc.

V.R.: Ai un mesaj pentru persoanele fără dizabilități? Dar pentru oamenii cu dizabilități motorii?

C.O.: Pentru oamenii cu dizabilități motorii, mesajul meu este să nu se lase descurajați și să-și caute cât mai multe activități creative și să nu își lase creierul „să doarmă”. Pentru cei fără dizabilități mesajul meu este să-i privească și pe ceilalți ca pe niște oameni obișnuiți. Nu sunt monștri.

V.R.: Ce părere ai despre situația aceasta cu pandemia?

C.O.: Restricții… restricții… cu rost și fără rost.

V.R.: Ai vrea să mulțumești în mod deosebit vreunei persoane pentru sprijinul și îndrumarea în proiectele tale?

C.O.: Aș vrea să-i mulțumesc în primul rând mamei mele pentru tot sprijinul și „picioarele în fund” pe care le-am primit, atunci când a fost necesar și când eram pe punctul de a ceda, și domnilor profesori, care mi-au dat aripi la început de drum. Mulțumesc!

V.R.: Vrei să adresezi câteva cuvinte pentru cititorii acestui interviu?

C.O.: Da, am un sfat: Credeți în visele voastre și urmăriți-le cu încredere. Viața e frumoasă și merită trăită la maxim!

Ing. Călin Onofrei este un tânăr care și-a cunoscut limitele, le-a acceptat, și-a gândit și construit propriile mijloace pentru a le depăși și… Da, a reușit! A compus muzică electronică, a construit un robot care rezolvă singur cubul Rubick și acum pregătește un alt proiect care cu siguranță ne va uimi la momentul potrivit. Felicitări, Călin!

https://www.facebook.com/roboticacluj/posts/3175326172513973