Adrian Florin Chereji: Puncte de vedere

Propun ca oraşul să înfiinţeze acolo un incubator de afaceri care să vină în sprijinul firmelor mici şi mijlocii, în special start-up.

Costurile înfiinţării incubatorului de afaceri de pe str. Industriei nu ar fi semnificative, toate utilităţile sunt disponibile, iar pentru amenajarea pereţilor exteriori şi interiori se pot folosi panouri prefabricate. Spaţiul se poate compartimenta în module în funcţie de solicitările antreprenorilor, cu contorizarea separată a utilităţilor. Ca mod de funcţionare a incubatorului de afaceri, propun prioritate la închiriere pentru firmele nou înfiinţate de către tineri, cu o perioadă de graţie la plata chiriei de cel puţin un an, chiriaşii având obligaţia achitării utilităţilor pe care le folosesc.

Plecând de la constatarea recentă a unui concitadin al nostru, dl. Cristian Munthiu, că salariile la Bistriţa sunt cu mult mai mici decât în Bucureşti, Cluj-Napoca sau alte oraşe din ţară, propun ca un alt criteriu de acordare a facilităţilor să fie domeniul de activitate al firmelor care solicită spaţiu de lucru în incubatorul de afaceri, spre exemplu firmele din domeniul IT să aibă perioadă de scutire de chirie 5 ani. Atrăgând firme cu profil cu salariul mult peste salariul mediu pe economie, bugetul municipiului va avea câştig imediat din impozitul pe salariu, chiar dacă scutirea de chirie va fi pe o perioadă mai lungă.

Orice loc de muncă nou creat este bun pentru bistriţeni, dar cred că trebuie o strategie de încurajare a acelor firme care pot plăti salarii bune. IT-ul este numai unul dintre aceste domenii. Poate astfel se vor întoarce acasă acei tineri care câştigă concursuri naţionale şi internaţionale la informatică, matematică sau fizică, cu care ne mândrim an de an. Cunosc mulţi tineri plecaţi din Bistriţa care conduc filiale ale unor multinaţionale puternice în domeniul IT locate la Cluj-Napoca, Bucureşti sau Timişoara sau sunt în centralele acestor mari companii. De ce să nu le oferim un spaţiu în Bistriţa natală unde să înfiinţeze filiale sau să-şi înfiinţeze propriile lor firme.

Sigur că nu numai IT-ul trebuie încurajat, sunt atâtea alte activităţi care nu necesită spaţii mari, sunt mulţi tineri cu idei extraordinare dar care nu au capitalul necesar să şi le pună în aplicare. Pe lângă beneficiile pentru mediul de afaceri, reabilitarea acelei construcţii ar rezolva şi o problemă urbanistică. Nu creează zonă de aglomerare fiind mult spaţiu liber pentru amenajarea parcării pentru un număr mare de autovehicule, fie autoturisme fie autoutilitare pentru transportul de marfă. Deloc de neglijat ar fi faptul că am putea contribui astfel la ridicarea nivelului de pregătire intelectuală a cetăţenilor municipiului, o parte dintre „creierele” originare din Bistriţa să rămână acasă.

În al doilea rând, aş propune să se renunţe la amenajarea pârtiei de schi de pe Dealul Cocoş şi participarea municipiului Bistriţa, inclusiv financiară, la construcţia unei pârtii de schi în Munţii Bârgăului sau Călimani, împreună cu Consiliul judeţean şi comunele de pa Valea Bârgăului. Această participare directă şi în contextul anunţatei creări a zonei metropolitane a municipiului Bistriţa. Nu pot să dau cea mai fezabilă variantă, dar pot enumera câteva, cu avantaje şi dezavantaje:

Bistricioru: Are cele mai bune condiţii naturale pentru un domeniu schiabil de interes naţional (altitudine, expunere, condiţii climaterice), dar este cam departe de Bistriţa şi de drumurile de acces. Surpătura – Casar (variantă pe care mi-a sugerat-o prof. Remus Bude). Accesul din DN Bistriţa – Suceava, la circa 2 km de Valea Străjii. Este foarte aproape de şoseaua naţională, are altitudine, expoziţie nordică.

Dălbidan: Are condiţii naturale apropiate de cele de la Bistricior. Accesul este , şi în acest caz, destul de dificil.

Bistriţa-Bârgăului: Sunt câteva poieni, cu expunere nordică, situate între Bistriţa-Bârgăului şi Cuşma. Nu au condiţiile de altitudine ale variantelor anterioare, dar sunt mult mai aproape de oraş. E păcat să nu valorificăm condiţiile naturale care există la noi în judeţ. Cunosc direct aproape toate „domeniile schiabile” din nordul Transilvaniei, precum şi pe cele din jud. Suceava. Nicăieri nu sunt condiţii naturale ca la primele trei pe care le-am enumerat (cu excepţia celor de la Borşa, dar care sunt în decădere totală). Nici Şuior sau Cavnic din Maramureş, nici Topliţa, Borsec, Bucin, Praid, Sovata din Mureş-Harghita sau Băişoara sau Arieşeni din Munţii Apuseni nu au astfel de condiţii. O pârtie la 30 km de Bistriţa, cu nocturnă, ar avea clienţi în fiecare zi, nu numai în week-end.

Cu siguranţă am avea mult mai mulţi turişti 4 – 5 luni pe an în judeţ numai pentru schi. Pe lângă bistriţeni sunt sigur că ar veni mulţi schiori din Cluj sau Tg.Mureş. De asemenea mulţi ar renunţa la schi în Austria, Slovacia, Italia, Franţa sau chiar Ucraina (Bukovel) şi ar rămâne acasă pentru vacanţa de iarnă.

 Adrian Florin Chereji