Ajunge, domnule George Avram!

Domnul viceprimar George Avram, „luptător cu rol determinat în victoria Revoluţiei române”, a urcat la volanul maşinii de serviciu într-o stare de înverzit fioala. „Asta e treaba, i se poate întâmpla oricui!”, mi-a spus când l-am întrebat de ce a făcut lucrul acesta. Urâtă treabă, i-aş răspunde, adăugând că nu i se poate întâmpla chiar oricui decât unei categorii aparte de iresponsabili din cauza cărora adesea mor oameni nevinovaţi. Trebuie să gândeşti extrem de puţin înspre deloc să urci la volan beat ştiind foarte bine că toate simţurile sunt afectate, că nu mai vezi, nu mai auzi şi nu mai reacţionezi ca un om deplin lucid. Pe de altă parte, ştiut fiind faptul că nu e singurul care gândeşte aşa probabil mulţi vor spune ca şi el: ce mare scofală? O să vă explic eu de ce e.

În primul rând, domnul viceprimar George Avram e un oficial la statului român, o persoană aleasă să ne reprezinte pe noi, bistriţenii, în Consiliul Local, să ia decizii pentru noi, cele mai bune dacă se poate. Mai mult, dânsul este şi viceprimar, adică se află în fruntea oraşului de câte ori lipseşte primarul, e omul de bază al acestuia, un personaj în mâinile căruia ne încredinţăm la o adică destinul. Eu, cel puţin, nu am deloc încredere în judecata unui om care, de bună voie şi nesilit de nimeni, aflându-se la doar câteva străzi depărtare de casă, decide totuşi să urce băut la volan şi să conducă. Dimpotrivă, cred că persoanele de felul acesta reprezintă un pericol pentru ei înşişi şi pentru noi toţi întrucât sunt nişte posibili infractori care se plimbă nestingheriţi, iar într-o ţară normală ar merge la psiholog să facă şedinţe de terapie în cele câteva luni în care nu ar avea voie să se atingă de volan şi pedale. Abia după ce ar afla sursa iresponsabilităţii şi ar lucra la cauzele ei, ar mai avea voie să dea examen. Aşa se întâmplă în Germania, de pildă, unde niciun şofer de tipul acesta nu îşi revendică permisul a doua zi ca şi cum i s-ar fi făcut o mare nedreptate. Dacă nu poate singur să înţeleagă că are o mare problemă, e ajutat în şedinţe de terapie atâtea câte e nevoie. Nu dă telefoane a doua zi să-şi pună pile să se programeze cât mai repede la examen.

Pe de altă parte, având în vedere că George Avram e mai mult decât o persoană oarecare, ci un om cu funcţie în acest oraş, eu cred că urcatul la volan băut nu e o întâmplare, ci o obişnuinţă de pe vremea când comisarii de tristă amintire Ovidiu Mureşan şi Roberto Hasnăş interveneau rapid dacă autoturismele celor cu funcţii erau oprite din greşeală de vreun echipaj rutier. Aşa cum se ştie din stenograme, şefii IPJ de atunci îi pedepseau aspru pe agenţii care au îndrăznit aşa o „infracţiune” şi îi sunau a doua zi pe turmentaţii deranjaţi în trafic să-şi ceară scuze. Nici nu e de mirare că George Avram, de opt ani viceprimar, e deţinătorul mentalităţii de tipul „sunt deasupra celorlalţi, mie mi se cuvine orice, legea e pentru alţii”. Omul e un personaj din vechea gardă care a intrat în politică pentru propriile beneficii şi cel mult ale altora din juru-i. Dovadă e că nu a lăsat nimic vizibil în societate în cei opt ani când a fost „umbra” primarului. În schimb, a dobândit teren gratuit de la primărie, şi-a ridicat o vilă, şi-a extins parcul auto ca să vadă toată suflarea oraşului că nu mai e şeful măturătorilor de la Codrişor, ci ditamai omul doi din administraţie.

Dacă tot veni vorba de vechea gardă, îmi amintesc şi acum ce fel de politică făcea George Avram. Pe vremea când PSD se căznea să pună mâna pe Primăria Bistriţa, într-un an electoral, două figuri apăreau pe camerele de luat vederi ale municipalităţii în timp ce decupau, noaptea, afişele electorale cu primarul de atunci Vasile Moldovan. Una îi aparţinea viceprimarului de acum, specializat în împărţit noaptea pungi cu alimente măturătorilor ca să nu uite pe cine să pună ştampila la ivirea zorilor. Acestea sunt fişierele din memoria mea de ziarist în care apare numele şi figura lui George Avram, plus o mega suspiciune legată de ce s-a întâmplat în 2008 cu marele incendiu de la Biserica Evanghelică. Nu s-a dovedit nimic, e adevărat, aşa că va trebui să ne mulţumim cu frântura de adevăr potrivit căreia nişte copii s-au jucat cu focul exact înainte de alegeri.

Al doilea aspect pe care vreau să-l avem în vedere atunci când judecăm acest caz este că viceprimarul conducea maşina de serviciu. Am arătat de nenumărate ori că acest autoturism cumpărat din taxele şi impozitele plătite de noi e folosit de George Avram pe post de maşină numai bună de băgat în şanţ la orice oră din zi şi din noapte. Loganul BN 05 BIS face curse regulate între Primăria Bistriţa şi cartierul Subcetate unde locuieşte viceprimarul. Îl văd uneori pe şofer stând cu orele în faţa casei şi aşteptându-şi şeful. Ce face toată ziua acasă, mi-e foarte greu să vă spun. Ce pot însă afirma cu certitudine este că noi toţi, plătitorii de taxe la stat, suportăm din banii noştri de la cauciucuri, la asigurare şi carburant, iar oamenii aceştia din administraţie îşi bat joc de banii noştri în fiecare zi. Dacă ar fi maşinile lor personale, vă garantez că ar avea mai multă grijă de ele, fiind însă „de serviciu” le pot conduce beţi, le pot băga în şanţuri. Că fac zi de zi curse pe ruta casă-serviciu e una, mai grav e că merg cu ele la vânătoare, la schi în Austria şi pe unde vor muşchii lor, deşi scopul cu care le-a fost dată în folosinţă o maşină este acela de a-i ajuta în exerciţiul public. Numai că – ce să vezi?- exact asta nu fac.

Domnul viceprimar George Avram a fost decorat de curând de preşedintele Iohannis cu tiltul de „luptător cu rol determinat în victoria Revoluţiei”. Ce frumos sună acest titlu şi ce puţin demn este el de recunoştinţa noastră a tuturor. Nu sunt în măsură să dau sfaturi nimănui, dar îi voi aminti un gând care mi-a marcat viaţa după ce l-am auzit de la alţii mai înţelepţi ca mine: „când ai fost proclamat rege, nu te mai poţi comporta ca un sclav”.

Nu îi voi cere demisia domnului viceprimar fiindcă demisia e un act de onoare, nu trebuie să ţi-o ceară nimeni, tu eşti cel care o depui dacă realizezi ce prostie ai făcut, cât de mult ai dezamăgit. Domnul viceprimar nu numai că nu realizează lucrurile acestea pentru care un om de bun simţ nici nu ar mai ieşi din casă de ruşine, nu are nici regrete, crede că e normal ce s-a întâmplat şi că doar a avut puţin ghinion fiindcă i-a ieşit Poliţia în drum.

Îi cer, în schimb, să nu mai candideze, să refuze să mai apară pe vreo listă. Aşa ar face un „luptător cu rol determinant”, s-ar purta ca un rege, ar admite că i-a ajuns, aşa cum şi nouă ne-au ajuns cei opt ani în care el a stat de-a dreapta celui ce conduce oraşul. Subliniez „a stat”! Probabil că, din foarte mult bun simţ, colegii lui nu vor îndrăzni să-i spună să se retragă ştiut fiind că a avut un an greu, însă are el ocazia să refuze politicos orice ofertă de candidatură.

Măcar în ceasul al 12-lea poate fi un fel de erou şi nu un profitor de pe urma Revoluţiei la care a participat.