Actualitate

Deputatul Daniel Suciu: Așadar, începe! Aveți toate motivele să vă temeți

Deputatul PSD Daniel Suciu a reacționat după ce Guvernul a anunțat măsurile fiscale care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2021 și după ce Senatul a adoptat un proiect de lege care prevede că alocațiile pentru copii vor crește cu 20% de la 1 ianuarie 2021, iar din 2022 se vor indexa anual cu rata inflației (practic, clelalte creșteri de câte 20% care ar fi trebuit să aibă loc în iulie 2021, ianuarie 2022 și iulie 2022 nu vor mai avea loc).

Noi v-am spus că urmează austeritate, tăieri și că vorbele liberalilor si pluseriștilor din campanie au fost doar minciuni. Așadar, începe! Fără alocații dublate, după ce ați mințit milioane de copii și părinți fără să clipiți că o să respectați legea, pensionarii nu știu ce va fi cu venitul lor, salariile sunt înghețate și pregătiți-vă pentru scumpiri la gaze și energie electrică. Cum era, “vă e teamă de o guvernare Cîțu?”. Da, aveți toate motivele să vă temeți de hrăpăreții care ne conduc!”, a postat pe Facebook deputatul Daniel Suciu.

13 comentarii

    • Tare prost trebuie sa fi ca sa-ti dai seama ca nu este deunde. Tot globul este intr-o recesiune crunta economica, datorata unei epidemii, mai mult sau mai putin dorita si se trezeste Suciu sa ne spuna ce bine o ducem, ca ne scaldam in bani si nu stim ce sa facem cu ei si guvernantii nu vor sa dea la populatie ceea ce au dispus ei, PSD-ul, prin Legi. Cat de ridicoli si penibili putem sa fim. Asemenea mesaje ieftine prind la unii care au un orizont cultural si educational foarte limitat si ingust si din pacate nu sunt putini.

  • Slabuta de tot reactia opozitiei.De constatat , pot si cei de pe margine s-o faca .Ca e bine , c-o fi rau…Lumea asteapta altceva de la parlamentari.De plans pot sa se planga cei care pierd bani din alocatii , din salarii , din pensii.Dumneavoastra in afara de prestigiul functiei trecatoare , ce pierdeti , d-le Suciu?

  • Ciocu mic, Suciule.
    In Septembrie ați depus moțiune de cenzura pe care nu ați catadicsit sa o votați de teama ca trebuie sa Preluați guvernare și trebuia sa majorați pensiile și alocațiile …iar bani … ioc. Ca de împrumutat … PSD ului nu-i mai dădea nimeni
    Halal creșteri salariale , de pensii și alocații ( care , apropo , pe guvernarea voastră le-ați majorat printr-o lege promovată de liberali ) cu bani împrumutați pe spinarea generațiilor viitoare
    Ați crescut salariile bugetarilor ( sinecuriști de partid ) și a pensiilor speciale ( introduse de PSD prin Adrian Nostase in 2003) fără grija poporului .
    Bolșevici din făptura și apucătură

    • Felicitări Ardelene! Aud zilnic astfel de răspunsuri din partea PNL și USR PLUS în studiourile latrina3 și Ghiță TV numai că prostimea nu înțelege aceste cuvinte.

  • De pe vremea guvernarii voastre tara se imprumuta cu un miliard de euro pe luna ca sa faca stadioane in Unirea , sa ti plateasca tie , la nevasta ta, alti bugetari si pensionari speciali salarii si pensii de sute de milioane,vacante si altele.Cine va plati datoriile dle?

  • Daniel Suciu vorbeste aberatii si este pe langa subiect. Il intreb ce ar fi facut pesedeul daca era acuma la butoane si regulile Europene te obliga clar la liberalizarea costurilor privind Gazele si energia electrica. Mai Daniele judeca bai baiatule nu prosti pensionarii si asistatii ca bietii nu au nici o vina ca nu inteleg mecanismele de piata libera. HAI NOROC in Anul Nou !

  • In loc de orice comentariu, se potriveste mai bine poezia „Foaie verde la Paris”, de Tudor Arghezi:

    La Paris, între pahare,

    Şed în coate, pe ziare,

    Foşti curteni şi foşti boieri,

    Câţiva buni stăpâni de ieri.

    De când stau pe dinafară

    Ei suspină după ţară.

    Că se nimeriră toţi

    Mari români şi patrioţi.

    Doar odat-au şovăit,

    Când s-au strâns şi au fugit.

    Când corabia se-neacă

    Şobolanii, droaie, pleacă.

    Din pârjol, ca de obicei,

    Au tulit-o cârd şi ei,

    Cu o muscă pe căciulă,

    Groasă-n pântec şi sătulă.

    Truda voastră, măi Ioane,

    V-au cărat-o-n geamantane,

    S-aibă să benchetuiască

    Din sudoarea românească.

    Tălmăcită în valută,

    A-ncetat să le mai pută,

    Gândul li se-abate-n ţară

    Însă hoitul, bunăoară,

    S-au grăbit cu-ntâietate

    Să şi-l ia-n străinătate:

    Cel cu pipota mai mare

    Să şi-o puie la păstrare,

    Unde sunt asigurate,

    Miliardele furate,

    În depozite secrete.

    Încă de pe când, băiete

    Se băteau în piept, la Moşi,

    Pentru glie şi strămoşi,

    Strămoşiile şi glia,

    Merg cu genealogia,

    Poţi fi mare patriot

    Chiar de n-ai pierdut de tot

    Sâsâitul pe silabă,

    Moştenit de la tarabă.

    Peste ţări şi peste ape

    Simţi că ţara-i mai aproape.

    Scumpe fură toate celea

    Dar mai scumpă ţi-este pielea,

    I-ai văzut? Când să răspundă,

    Au pierit într-o secundă,

    Parcă nici n-ar mai fi fost.

    Tu, Ioane, gol şi prost,

    Ai rămas pe brazda ta,

    A plivi şi secera.

    Putregaiul de strânsură

    Ajunsese la coptură

    Şi butoiul de pe oase

    Îngrăşat cu vârf, crăpase,

    Haimanaua fără ţară,

    Pripăşită şi fugară,

    Luând trecutul cu chirie,

    Şi-a făcut şi-o meserie:

    Din senin şi dintr-odată,

    Se propune exilată

    Maimuţoii ciocoieşti

    S-au trezit în tren Bălceşti.

    – Daţi-ne câte-o hârtie,

    În trei limbi, de mărturie,

    Că în timpurile grele

    Ne-am gândit numai la piele

    Şi că ceasurile mari

    Le-am trăit mâncând dolari.

    Zice unul mai cu vază:

    – Ştiţi că-n ţară se votează?

    – Ştirea ne interesează.

    – Aflu că poporul tot

    Merge, om cu om, la vot,

    Şi, ce nu s-a pomenit

    În răstimpul fericit.

    Toată breasla, toţi golanii,

    Târgoveţii şi ţăranii,

    În opinci şi în obiele,

    Şi muierile, şi ele,

    Vizitii, grăjdari la noi

    Şi ciobanii, de la oi

    Locul nostru, de acuş,

    O să-l ia un lăcătuş.

    Şi-unui avocat samsar

    Îi urmează un dogar,

    Cum vedeţi, mă rog frumos,

    Lumea s-a întors pe dos.

    V-amintiţi de ţara bună?

    Lucram bine împreună,

    Pân-a nu se-aprinde casa

    Şi-a o lua la sănătoasa,

    Cu bănet şi catrafuse,

    Valvârtej.

    – Ce bine fuse!

    – Ne scuipam, ne ocăram,

    Dar uşor ne şi-mpăcam,

    Pentru drepturi şi putere,

    Alergam după avere.

    Cu o mie de pogoane

    Nici nu-ţi mai păsa, cucoane,

    Cu o mie de hectare

    Alegeai un domn mai mare,

    Şi cu patruzeci de mii,

    Cu cirezi şi herghelii,

    Mori, ţiţei, păduri şi sate

    Şi-orişice, pe săturate,

    Erai autoritate.

    Ţi-era voia respectată

    În justiţie şi-armată

    Şi-l numeai şi îl scoteai

    Orişicând, pe cine vreai,

    Admirând cum se-nvârteşte

    Totul, tot, pe zece deşte.

    Şi, desigur, cei mai tineri,

    Veri, nepoţi, băieţi şi gineri,

    Trebuiau încurajaţi

    Să ajungă deputaţi,

    Senatori, bărbaţi de Stat,

    Un mandat de deputat

    Era, dragă, o arvună

    Care merge dimpreună

    Ca vocala cu-o consoană.

    Cu silabele „Bu-get”

    Aveau dreptul, get-beget,

    Să se-nfrupte din belşug,

    Ca viţeii, care sug.

    Nu e ţara lor, când vor?

    Nu e maica, vaca lor?

    Nu mai ştiu care netot

    Născoci un singur vot,

    Că acum, după răzbel

    Voturile sunt la fel,

    Coconaşul

    Cu rândaşul

    E totuna şi egal,

    Ce dezmăţ! Şi ce scandal!

    Trei colegii erau rele!

    Vai de păcatele mele!

    Uite, parcă mi-e ruşine

    Că votează orişicine,

    Vrei să fii şi tu ca mine?

    Ţi-arătam eu, stăi niţel

    Că nu suntem toţi la fel.

    Când vedeam că te întreci,

    Te turnam, legat la beci,

    Vreai şi tu să te alegi,

    Nemâncat de ani întregi,

    Şi să faci, tu, alte legi?

    Zău? De fiştecare falcă

    Tu-alegeai cu o scatoalcă,

    Să n-o uiţi cât mai trăieşti,

    Să nu uiţi nici cine eşti.

    Dacă nu-i mai dam de fund,

    Luam şi urna s-o ascund.

    Cei mai buni alegători

    Ne votau de zece ori,

    La prostime mai târziu

    Dam cinzeaca de rachiu

    Şi de fitece fiţuică

    Polul şi un chil de ţuică,

    Câştigam aşa un loc,

    Numai cu un boloboc,

    Sigur ca să fii de tot

    Sculai şi pe morţi la vot.

    Minunata de metodă

    Îi tihnise şi lui Vodă.

    Oratorul de la chef

    Părea să fi fost un şef.

    Cauză necauză,

    Se făcu o pauză.

    Dar în masă, deodată,

    Se porni un pumn să bată.

    Însemna din asistenţă,

    Că grăieşte-o Excelenţă.

    Spânului, ca o femeie,

    Îi venise o idee.

    Îşi trecu mâna prin păr

    Şi grăi într-adevăr:

    – Vreau să ştiţi ce m-am gândit,

    De trei zile nedormit,

    Nu glumesc, nu spui poveşti…

    Să le scriem la Bucureşti…

    Că le-am da, din timp, şi lor

    Hotorât un ajutor.

    Prin tocmeli şi înţelegeri

    Să le facem noi alegeri,

    Cum ştim noi şi le-am făcut,

    Pe tipicul cunoscut.

    Avem leacuri şi reţete

    Încercate şi concrete,

    Pentru fel de fel de cazuri,

    Mutre, nazuri şi necazuri,

    Sfori sucite-n zeci de chipuri,

    Chiuluri, panglici şi tertipuri

    Şi, de s-ar ivi buclucul,

    Mângâieri cu cauciucul.

    Mă aştept ca mai apoi

    Să ieşim la vot şi noi.

    Dar nu punem în scrisoare;

    Domnule sau frăţioare

    Sau: stimate, onorate,

    Titluri vechi şi perimate,

    Ci, dibaci cum suntem iarăşi,

    Vom începe cu: „Tovarăşi”.

    Cred că, recunoscător,

    Cel mai mare-n rândul lor

    Ne dă-ndată, tuturor.

    Şi moşiile-ndărăt,

    După cum o să vă arăt,

    Şi astfel, mai dai, mai lasă,

    Ne vedem iar domni acasă,

    Cât priveşte monarhia

    S-a schimbat filozofia.

    Am ajuns de câţiva ani,

    Democraţi republicani.

    Suveranul mult iubit,

    E de altfel absorbit,

    De supreme interese,

    În gâlceavă şi procese,

    Testamente şi-mpărţeală

    De moştenire regală.

    Într-o ţară depărtată

    A chemat în judecată

    Şi pe fosta ţiitoare,

    Una din moştenitoare,

    Grijuliu că bani-i scapă –

    Şi pe taică-su din groapă.

    Mândră, sfântă dinastie

    Ai căzut în ţigănie.

    Este vremea, se-nţelege,

    Să-nălţăm pe noul rege,

    O prăjină-n Cişmigiu,

    Cu o teacă şi-un chipiu,

    Trebuie iar înţeles,

    Să scrim clar şi-n chip ales.

    N-avem la Paris, prezente,

    Toate marile talente,

    Minţile mai eminente,

    Toate penele măiastre,

    Strânse-ale culturii noastre?

    E ştiut, cultura toată,

    Ca şi noi, îi exilată,

    Şi, ca să vorbim deschis,

    Elita-i aci-n Paris

    Şi, adevăratul stil,

    Neaoş, scrie în exil,

    N-avem un trecut şi fapte?

    Oare nouă sunt şapte

    Nu-i al nostru, domnii mei?

    N-avem scopuri, nu idei?

    Nu-i ideea cea mai bună

    Că fugirăm împreună?

    Daţi-mi ţara îndărăt

    Şi ce pot am să v-arăt.

    Am concepţii în exil,

    Şi poporu-i imbecil.

    Faci din el ce vrei şi-ţi vine,

    Ca să rabde ştie bine,

    Rabdă tot şi tot înghite

    Timpuri ne-mai-isprăvite.

    Ca înghiţitoarea lui

    Alta-n lumea asta nu-i

    Dă-i borhot şi muci şi sânge,

    El înghite, nu se plânge,

    Cine vrea, cum vrea îl minte,

    Imbecilul e cuminte,

    Zece veacuri şi răbdarea

    I-au lărgit înghiţitoarea.

    Cu cinzeaca şi cu fleica

    Uită tot şi toate neica,

    Şi pe mă-sa şi pe ta-su

    Şi ne creşte nouă nasu.

    În temeiul căpătat

    Orişicare ipistat

    Este şi bărbat de Stat,

    Asta, vezi, de noi se ştie

    Şi avem psihologie,

    De asemenea se ştie

    Că plutim în poezie

    Şi, fugind accelerat,

    Ne-am găsit şi adunat,

    Şi cu toate că-n absenţă,

    La mezat şi-n concurenţă

    Să ne scoatem pe furiş

    Ochii am ţinut morţiş.

    Să avem vreo cinci guverne,

    Cu miniştri de externe

    Dreapta, stânga şi mijlocul

    Şi ne-ntoarcem şi cojocul.

    Mai avem şi câţi fugari

    Tot atâţia cancelari.

    Într-adins ori din greşeală,

    Prin Paris trecea Păcală,

    În iţari, cu traista-n băţ,

    Se brodi pe la ospăţ

    Şi-mbucând din mămăligă,

    I-auzea de jos că strigă.

    Zise-n sine: „Să mă sui

    Şi trei vorbe să le spui:

    Puneţi-vă pofta-n cui.

    Ce a fost s-a isprăvit.

    Ce-aţi cătatără-aţi găsit.

    Îngrijiţi mai abitir

    De guverne-n cimitir

    Şi mâncaţi şi înghiţiţi

    Banii ţării măsluiţi.

    Eu v-aş mai ura atât:

    Să vi se oprească-n gât”.

  • A propos, de binefacerile guvernarilor stangiste… Sa ne reamintim fatidica zi de 30 dec1947! Atunci s-a pus în practica, acțiunea meticuloasa și ticăloasa de detronarea a Regelui nostru, care le încurca socotelile! Recomand spre citire, uimitoarea carte:”Doua săptămâni dramatice din Istoria României” de Eleodor Focseneanu, editura Curtea veche, 2014 Cu respect, MNP

Apasă aici ca să comentezi

Dă-i un răspuns lui Leo Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS