Spiritul civic, ucis chiar de autorităţi. Ce păţeşti dacă reclami o anomalie în trafic

În oraşul în şoferii nu se pot debasara de obiceiul de a opri maşina exact în locul în care au ei treabă, indiferent dacă au sau nu unde, rişti să nu mai poţi ieşi dintr-o parcare chiar dacă tu ai oprit regulamentar. Degeaba chemi Poliţia Locală, degeaba faci sesizări la cea judeţeană. Toţi ridică din umeri ca şi cum nu e nimic de făcut.

Am parcat sâmbătă dimineaţa în zona special amenajată din faţa magazinului Flanco din Decebal ca să ajung până în piaţă, extrem de aglomerată acum că se apropie Luminaţia. Am revenit după circa 15 minute şi am văzut în spatele maşinii mele parcat un Audi suficient de lung să blocheze nu una, ci trei maşini.

Întrucât metoda de a urca la volan şi a ţine mâna pe claxon nu a dat roade nici cu alte prilejuri, am decis să stau şi să aştept. Cum şoferul nu venea de nicăieri, după circa 10 minute, a trecut pe Bulevardul Decebal un echipaj de Poliţie Locală căruia i-am făcut semn cu mâna că am o problemă. Poliţistul de la volan şi-a văzut de drum total indiferent. Întâmplarea a făcut că, în câteva minute, a apărut un echipaj al Inspectoratului Judeţean de Poliţie care venea dinspre Andrei Mureşanu şi staţiona aşteptând să se facă verde la semafor. Am cerut ajutorul poliţistului care mi-a spus că se întoarce, ceea ce a şi făcut după aproximativ alte 5-6 minute în care a aşteptat să se facă verde în Decebal, s-a dus până la Winmarkt, a făcut sensul giratoriu, a stat din nou la semafor din partea opusă.

Între timp, a apărut şoferul maşinii care m-a blocat, profund deranjat că nu am răbdare „2 minute” cât avea el treabă în magazin. I-am explicat că nu a stat două minute şi nici nu mă interesează de fapt cât a stat. Dacă nu e vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte, nu are voie să blocheze pe nimeni. Am dedus că nu era pentru că maşina nu avea avariile pornite, semn că omul avea o urgenţă, era parcată pur şi simplu în spatele altor trei. Preţ de câteva minute bune, am tot discutat cu împricinatul care nu voia şi pace să recunoască faptul că a greşit. În loc să-şi ceară scuze, el o tot ţinea că i-au spus oamenii din magazin că sunt o „ziaristă rea” şi că va da de necaz dacă se pune cu mine. Am încercat să-l fac să înţeleagă că oricare dintre şoferii maşinilor pe care le-a blocat putea avea o problemă de viaţă şi de moarte. Toţi au parcat corect, în timp ce el, nu. Nu a priceput şi pace!

În momentul în care poliţistul a ajuns în dreptul nostru, primul lucru pe care a simţit nevoia să mi-l spună a fost că astfel de situaţii sunt cu sutele în fiecare zi. I-am răspuns că nu mă interesează absolut de loc această scuză şi vreau ca şoferul vinovat să primească o lecţie. Dacă nu ai loc de parcare, te duci până în găseşti şi, de acolo, vii pe jos. Dacă nu înţelegi că ceea ce faci nu e bine, că e incorect ca pricipiu şi faţă de ceilalţi participanţi la trafic, atunci nu trebuie să ai permis. Nu mă interesează nici câte secunde ai stat, nici cu ce motiv m-ai blocat. Mă interesează că m-ai pus în situaţia de a umbla cât e strada de lungă să te caut, m-ai determinat să-i agresez pe alţii claxonând, m-ai făcut să opresc maşini de Poliţie, m-ai pus într-o situaţie penibilă. Doar pentru că eşti limitat şi nu pricepi că ceea ce faci nu e bine. Toate aceste lucruri mi-au consumat nervi şi timp. Poliţistul şi şoferul se uitau amândoi la mine ca şi cum aş fi aberat. Pe alocuri chiar le-am citit un soi de complicitate masculină în priviri. Probabil că, în mintea lor, m-au făcut femeie proastă, isterică, etc., diverse alte calificative din acelaşi registru.

Nici vorbă ca poliţistul să aprecieze spiritul civic şi să-l încurajeze. Dimpotrivă, impresia pe care o ai după ce ai sesizat astfel de derapaje ale altora este că ai deranjat inutil autorităţile pentru ceva ce se întâmplă zi de zi de sute de ori.

Acum înţelegeţi de ce se întâmplă toate aceste lucruri? Nu pentru că nu există locuri de parcare! Nu sunt suficiente nicăieri în lumea asta. Ci pentru că suntem o naţie care nu dă dovadă de sprit civic. Nimeni nu ia nicio atitudine. Poliţiştii le dau permise unor semianafabeţi care nu ştiu o iotă din Codul Rutier, instructorii auto iau câte 700 de lei de la oricine pretinzând că îi învaţă să conducă pe când ei fac trei ture pe Republicii, pe Independenţei şi pe unde se mai dă examen, blocând zi de zi traficul doar pe acele artere. La final, „absolvenţii” nu ştiu nimic, dar primesc permis. Nu reacţionăm atunci când altul de lângă noi opreşte pe locul rezervat persoanelor cu handicap şi mamei cu copilul. Dacă am sancţiona zi de zi astfel de derapaje, nu ar mai veni niciun poliţist de la rutieră să ne explice că „se întâmplă”, nu şi-ar mai permite niciun poliţist local să treacă fluierând şi gândindu-se „uite şi la proasta aia pentru ce nimic se agită”, nu am mai avea semianalfabeţi cu permise şi oameni incapabili să priceapă că au greşit şi să înţeleagă de ce, data viitoare, nu mai trebuie să procedeze la fel.