Tip-topul minitop al ipocriziei

Dincolo de discursurile exagerat de lungi şi de lipsite de conţinut ale oficialităţilor prezente la Topul Firmelor 2017 care au reuşit, din nou, să plictisească pe toată lumea, cifrele au vorbit de la sine. S-a spus că avem 9000 de companii în judeţ şi că economia duduie. Fals!

E de ajuns să analizăm cu atenţie vorbele lui Vasile Bar, preşedintelui Camerei de Comerţ: la Oficiul Registrului Comerţului sunt 8987 de firme active din care au depus bilanţ contabil 7771, iar dintre acestea 5987 sunt cu cifra de afaceri mai mare de un leu. Aşadar, dintr-un foc, pierdem 3000 de firme pe drum. „Au corespuns criteriilor noastre un număr de 2376 de firme dintre care 904 s-au clasat pe unul din primele trei locuri”, a mai spus Vasile Bar, de unde rezultă că doar 10% din totalul companiilor din judeţ sunt cât de cât pe linia de plutire. Restul se zbat pentru supravieţuire, ceea ce înseamnă că nici vorbă de economie care duduie, ca să nu mai vorbim de faptul că, din nou, apar umăr la umăr cu firme care au mii de angajaţi unele care nu au niciunul sau insolvenţi şi falimentari lângă alţii care se zbat să plătească lună de lună taxele la stat, deloc mici sau puţine.

Probabil sătui de toată acestă ipocrizie care nu e de ieri de azi, ci de 24 de ediţii, managerii companiilor mari nu au fost nici de această dată prezenţi la gală. Şi-au trimis oameni din eşalonul doi sau trei care să ridice diplomele şi să stea la masa pe care, oricum, au plătit-o. În opinia mea a fost ediţia cu cei mai mari absenţi dintre toate şi cu prea mulţi politicieni care au vorbit exagerat de mult în loc să tacă şi să se ascundă de ruşine întrucât sunt exponenţii unei clase politice care nu a făcut altceva decât să prospere în 27 de ani în timp ce a pus biruri tot mai mari pe comunitatea de business. Apogeul acestei nesimţiri este că, în anul de graţie 2017, nişte incompetenţi care au lipit afişe câştigă la stat salariul unui manager de fabrică privată. Mi se pare strigător la cer ca un individ care s-a ales cu funcţia de administrator public al Bistriţei cu responsabilităţi zero barat să câştige peste 10.000 de lei lunar pentru NIMIC. L-am văzut la o emisiune. Nici măcar nu era capabil să spună corect numele Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă aflat în subordinea sa. Îi zicea Serviciul Voluntariat. Îngrozitor! Mă mir că, în lipsa primarului care a transmis salutări de departe nu a venit el să le vorbească oamenilor de afaceri despre cât de multe face administraţia pentru ei: mere din plastic, poduri care nu duc nicăieri, pârtii nefuncţionale.

Toţi cei din sală s-au săturat să asculte lamentările politicienilor cum că nu se pot face autostrăzi, că au încercat, că va fi şi va păţi. E motivul pentru care cei cu firme mari, cu sute de salariaţi, nici măcar nu au venit la top să îi mai asculte. Se apropie data de 25 a lunii când au de plătit salarii. Nici nu vreau să mă gândesc la cum e să ştii că ai 500 de familii care aşteaptă de la tine bani pentru mâncare şi întreţinere. Dacă nu ai contracte, nu ai de unde să le dai banii. Dacă nu te pui în genunchi în faţa mai marilor vremii, ai mari şanse să fii exclus din lista celor care sunt acceptaţi să facă lucrări din bani publici chiar dacă ai cu ce, cu cine şi te pricepi. Sunt acceptaţi – vezi Doamne – cei cu oferta cea mai scăzută de oriunde, care fac lucrări de mântuială în defavoarea unor firme din judeţ care ar da de lucru oamenilor locului. Aşa a ieşit pe SEAP, e scuza politrucilor care nu vor şi pace să schimbe un sistem păgubos care are drept finalitate lucrări proaste cu termen de valabilitate mic. Le place să mergem înainte cu tot soiul de cârpeli, cu un sistem de achiziţii publice păgubos, cu parodii de licitaţii. Dacă nu le-ar conveni, nu ar mai sta în partidele lor odioase care nu vor să schimbe nimic în bine, nici legislaţia, nici pe cei care nu sunt capabili să o respecte aşa proastă cum e. De ce nu sunt capabili? Simplu: pentru că instituţiile colcăie de pile politice, de familii, de neveste şi fii de şefi, care mai de care mai incapabil să înţeleagă şi să-şi asume vreo decizie importantă. Şi de ce ar face-o câtă vreme luna trece, leafa merge?

Am plecat de la Topul Firmelor 2017 cu tristeţea că nici măcar Camera de Comerţ, care se erijează în reprezentanta comunităţii de business din oraş, nu încurajează afacerile locului. În fiecare an, sunt invitaţi să prezinte evenimentul tot soiul de habarnişti incapabili să pronunţe corect măcar numele firmelor premiate, deşi Bistriţa nu duce lipsă de oameni care să facă lucrul acesta mult mai bine şi mai frumos şi probabil pe mai puţini bani decât pseudo-vedetele. Deşi suntem un judeţ cu mulţi artişti, tot alţii de la Bucureşti sunt chemaţi să pună CD-ul şi să mimeze cântatul.

Concluzia este că această lipsă crasă de solidaritate între noi, oamenii care trăim şi muncim în acest judeţ, e la fel de periculoasă ca şi ipocrizia pe care o acceptăm. Să fim serioşi: nu există creştere economică, doar o putere de cumpărare ceva mai mare din partea celor angajaţi la stat care s-au ales cu salarii umflate. Se apropie însă sfârşitul de an şi s-ar putea să vedem multe primării în colaps şi multe investiţii tăiate ca să fie bani de salarii, iar ceva mă face să cred că abia anul viitor vine adevărata factură pentru comunitatea de business, mai precis pentru firmele care încă au afaceri mai mari de „1 leu”. Aseară am aflat cu groază că 3000 de companii din 9000 sunt pe minus. Halal duduială a economiei!