Meciul de retragere din activitate al handbalistei Valentina Ardean Elisei, care împlinește 40 de ani în 5 iunie, va avea loc la Bistrița în luna august, atunci când numărul pe care l-a purtat pe tricou, 15, va fi retras în semn de apreciere pentru întreaga sa carieră. La meciul de retragere vor fi prezente jucătoare care au evoluat alături de ea de-a lungul timpului, la echipele de club și la națională.
”O să-mi iau adio de la acest sport liniștită și fericită. Vor fi alături de mine nume importante, foste colege, care au scris istorie în handbalul românesc. Retragerea numărului 15 este o altă surpriză plăcută, mă simt onorată și emoționată. N-am cuvinte. Am primit propunerea de a continua în cadrul clubului Gloria, atunci când mă voi simți pregătită, pentru că acum am nevoie de o pauză. Vreau să fiu eu hotărâtă dacă îmi doresc să devin antrenoare sau nu, și trebuie început de jos. Trebuie să încerc să văd dacă sunt făcută pentru asta”, a spus ea.
Într-un interviu publicat pe pagina de Facebook a CS Gloria 2018 Bistrița-Năsăud și pe care îl puteți urmări în continuare, Valentina Ardean Elisei a vorbit despre cele patru sezoane alături de echipa bistrițeană, cel mai frumos moment de la Bistrița, meciul de retragere, dar și despre echipa națională și motivul care a stat la baza deciziei retragerii de la lot.
Extrema stângă Valentina Ardean Elisei, fost căpitan al naţionalei României, şi-a încheiat cariera la finalul acestui sezon, după meciul de la Deva, acolo unde a jucat pentru prima dată în liga națională. În 2001, ea debuta la Universitatea Remin Deva, cu care în acelaşi sezon cucerea Challenge Cup. La nivel de club, a fost parte din marea echipă a Oltchimului, care juca finala Ligii Campionilor în 2010 şi cu care câştiga, anterior, Cupa Cupelor în 2007, apoi Cupa EHF cu SCM Craiova (2018), an în care a ajuns la Bistriţa. Are toate cele trei medalii obţinute de naţională în competiţiile majore – argintul mondial din 2005 şi bronzul mondial din 2015, plus bronzul european din 2010. S-a retras din reprezentativă în 2019, după 20 de ani în care a jucat sub culorile României, cu un bilanţ de 255 de apariţii şi 915 goluri.
Valentina Elisei , Alis , Valentina Ardean , Valentina Ardean Elisei , mai multe nume dar aceeasi personalitate imensa apartinand lumii destul de restransa a handbalului romanesc. Fostul mare handbalist Gatu (presedinte al federatiei de specialitate) vedea in copila ce era pe atunci (la inceputul anilor 2000) o viitoare mare handbalista , lucru ce s-a confirmat in timp. Am vazut-o in Bistrita la meciuri de pregatire ale echipei nationale , memorabile fiind cele cu echipele Norvegiei si Coreei de Sud in care Alis a fost una din „stelele” echipei nationale. Marturisesc acum (cu o oarecare jena) ca la unul din meciurile de pregatire cu echipa Norvegiei am facut o fapta nu tocmai de lauda parasind serviciul cu circa o ora mai repede , numai sa o vad pe Alis si vedetele norvegiene. Pe atunci echipa nationala avea repere constante iar cunoscatorii si iubitorii handbalului puteau sa spuna pe de rost echipierele nationalei . Uneori mai puteau lipsi Tereza Tamas , Talida Tolnai , Hotupan , Mica Bradeanu , Steluta Luca , Adina Meirosu , Narcisa Lecusanu , bistritencele noastre Valeria Motogna si Ani-Senocico dar niciodata nu lipsea Valentina. Am vazut detenta ei extraordinara impreuna cu golurile marcate din pozitia de inter dar si modul inedit de a se apara. Pot sa spun acum ca la acele meciuri de pregatire am observat ca Alis statea cu ochii pe picioarele adversarei , urmarind cu atentie jocul de picioare al acesteia dar ghicind cu ochii mintii ce urmeaza sa faca si actionand apoi in consecinta. N-am mai vazut pe nimeni sa se apere intr-o asemenea maniera. Cativa ani mai tarziu am revazut-o cu prilejul unor meciuri de cupa organizate la Bistrita. Dupa un asemenea meci (juca la marea echipa a Oltchimului) impreuna cu un grup de copii am asteptat sa primesc un autograf. Dupa ce „a terminat” cu copii s-a uitat intrebatoare spre mine (poate gandind , oare ce-o fi cu acest „nene”?). O fata minunata cu ochi imensi si priviri mirate…Am pastrat multi ani acel autograf pana cand nevasta mea cea harnica a facut curatenie! Nu am crezut niciodata ca o s-o pot revedea (de multe ori) , jucand pentru echipa bistriteana. Si aici am vazut meciuri pe muchie de cutit in care Alis si-a aratat personalitatea, talentul si determinarea. Nu voi uita meciurile cu Perla Lublin , Odense si Erdi in care Valentina noastra si-a adus aportul pentru calificare. Fara indoiala a fost una dintre cele mai iubite si indragite handbaliste. Mie (pot sa spun fara nici-o retinere) mi-a fost cea mai draga. O mare personalitate a handbalului , un om frumos la chip si la suflet, sotie si mama , colega si prietena , un MARE caracter. Si-a facut pe deplin datoria.Dar din pacate , vine-o varsta , vine-o vreme cand trebuie vrand , nevrand , sa lasi „pusca”jos. Valentina , Domnul sa-ti dea sanatate si bucurii. Esti si vei ramane un reper iar „handbalul” pe care l-ai iubit si l-ai slujit nu te va uita nicicand.
La multi , multi ani , Alis ! Dumnezeu sa-ti dea sanatate si noi impliniri , in sport , in familie si in societate.