Via Fabula? Să fim serioşi. Visitbn!

E posibil să fie aşa, dar mie nu mi se pare cea mai mare ratare sau una pe care să nu o putem recupera. În fond, dacă ne uităm cu atenţie la acest proiect iniţiat de germani, el presupunea realizarea unui website comun, a unei platforme on-line de încărcare materiale şi de schimb de informaţii, a unei hărţi virtuale a rutei basmelor, poveştilor şi legendelor europene, dar şi a unui festival despre care mi-e greu să cred că ar fi fost organizat la Bistriţa, nu de alta, dar vorba „cine împarte parte îşi face” e valabilă şi la alţii. Aşadar, dacă am „pierdut” ceva, acel ceva este prezenţa pe un alt site şi eventual o deplasare mai puţin pentru formaţiile noastre care numai folclor nu promovează, ci tot soiul de lălăieli care mai de care mai discutabile din punct de vedere artistic.

Griji mari legate de promovare nu ar trebui să ne facem, aş zice. Website avem. Se numeşte www.visitbn.ro şi a fost făcut în dorul lelii de Geea & Co, aşa de dragul bifatului unei acţiuni. Nu e nici frumos, nici interactiv, nici atractiv. E trântit acolo, să existe. Nu l-a promovat nimeni, nu i-a dat nimeni importanţă poate pe bună dreptate fiindcă nu exprimă nimic. Nu s-a străduit nimeni să găsească punctele tari ale acestui judeţ pe care să le valorifice la maxim. Bistriţa-Năsăud nu va putea concura niciodată cu Valea Prahovei, foarte aproape de Bucureşti, nici cu Bucovina sau cu Maramureşul cele pline de istorie şi mănăstiri, şi nici nu ar trebui să-şi propună aşa ceva. Noi avem mitul contelui Dracula, o bijuterie rară la care mulţi tânjesc, şi trăim în aceleaşi locuri în care Coşbuc şi Rebreanu au găsit sursă de inspiraţie pentru scrierile lor, dar nu despre cele două puncte tari vreau să vă vorbesc aici.

Ca să nu mai teoretizăm atât, am putea lua două exemple demne de urmat: unul este Centrul de la Gledin, unde s-au făcut minuni într-un sat care, la prima vedere, nu avea nimic de oferit, graţie iniţiativei preotului Ioan Titieni, iar al doilea exemplu este ferma de permacultură de la Malin, unde Philippe Coupe, un belgian stabilit la noi, a reuşit să atragă oameni din lumea întreagă într-un sat de care aproape că nici noi nu am ştiut. Mă întreb de ce marii strategi în turism ai Consiliului Judeţean nu s-au deranjat să-i menţioneze pe cei doi în extraordinarul site visitbn.ro. Poate pentru că nu i-a interesat şi au făcut, oricum, lucrurile de mântuială. Nu au lăsat în urma lor NIMIC. Pentru că nu pot considera munca făcută de mântuială drept CEVA.

Poate că a venit vremea ca şi părintele Ioan Titieni, şi Philippe Coupe să fie întrebaţi cum au reuşit, în aceste vremuri de criză în care cu greu îţi faci loc oriunde, cu atât mai mult în turism, să facă din locurile în care trăiesc puncte de atracţie. Personal aş sări peste cei care au construit tot soiul de pensiuni goale în care nu merge nimeni. Nu mă interesează cei care investesc anapoda doar ca să se laude că au şi ei un local. Dacă nu ştiu să-l pună în valoare, să-l transforme într-un magnet pentru ceilalţi, degeaba l-au făcut. Nici la Gledin, nici la Malin nu am văzut construcţii luxoase, dar am putut vedea că sunt întotdeauna pline cu oameni, cel mai important lucru dintre toate.

Pe visitbn.ro poate că vedem construcţii şi nume, dar multe nu ne spun nimic. Sunt simple clădiri fără viaţă în care nu se petrece în cea mai mare parte a timpului nimic. Dacă cei care le deţin nu le însufleţesc nicicum, nicio strategie nu o va putea face. Chiar dacă ar trece „Via Fabula” prin sufrageria lor tot nu s-ar schimba nimic fiindcă nu au ochi să vadă schimbarea. Omul sfinţeşte locul şi nu invers.

Cristiana Sabău