Campania electorală a trecut de jumătate, dar încă nu am aflat de ce ar trebui să-l votez pe Vasile Moldovan. În afară de faptul că vrea să distrugă struţii şi să ţină uşa deschisă la Primărie ca să fie cât mai mult curent, nu ştiu de niciun alt proiect al domniei sale. Ce-i drept nici nu am avut de unde să îl aflu.
De când l-a lansat la apă pe fostul primar ca pe o soluţie salvatoare, PDL nu a mai organizat nicio conferinţă de presă. Doamne fereşte să îl întrebăm ceva pe Vasile Moldovan, iar dânsul să ne răspundă în felul lui extrem de personal şi intraductibil. Însuşi Ioan Oltean a fost obligat, din acest motiv, să trimită comunicate scrise cu majuscule, deşi pun pariu că i-ar fi plăcut la nebunie să se vadă la 19.00 la toate televizoarele naţionale spunând lucruri „cu toată sinceritatea”. Politica cere sacrificii, ştim, ştim!
Văd, în schimb, în această campanie, un PDL extrem de ţopăitor pe la ţară, prin cămine culturale în care se încing hore şi se înroşesc palmele de atât de mult bătut. Dacă ar fi să mă uit doar la filmele din campania PDL, aş zice că trăim fie într-o ţară de amnezici, fie într-una în care curge lapte şi miere. Ultima variantă se exclude, evident, şi nu ne mai rămâne decât prima. Spun asta fiindcă observ că ţopăiala pedelistă are şi public, aproape încântat de tot ce vede.
Mai văd un PDL extrem de dornic să se victimizeze, plângăcios, care face apel la bun simţ dacă bate vântul din stânga şi nu din dreapta, un PDL care vrea să i se pună covorul roşu în fiecare sat să aibă pe ce călca liderii cu pantofi Hugo Boss. Să nu-i mânjească de noroi. Aveţi idee cât costă şi de pe unde i-au cumpărat?
În tot acest timp mă întreb cum de nu se găseşte nimeni să le reamintească acestor domni şi doamne că Botiş, în calitatea lui de fost „ministru în ţara asta”, nu a avut pic de milă faţă de mamele cărora le-a tăiat la sânge indemnizaţiile, că nu i-a păsat de bătrânii cărora le-a mai luat odată CAS din pensii mizerabile şi nici de alţi amărâţi la care li s-au tăiat drepturile doar pentru ca el să se laude cu aşa-zisele lui performanţe, ocupat fiind să-şi umple conturile personale.
Mă întreb cum de nu se găseşte nimeni care să le aducă aminte plângăcioşilor din PDL cum a aruncat Liviu Rusu cu bani în cruci de fier şi în conace în loc să le plătească indemnizaţiile celor care au grijă de persoanele cu handicap de nu au avut ce pune pe masă. E clar, naţia noastră suferă de amnezie!
Vorbim despre aceste lucruri vreodată deschis şi cu cărţile pe masă sau ne uităm la film? De vorbit, se pare că nu vorbim că nu avem cu cine. Atunci să ne uităm la film în cazul în care ne plac reluările fiindcă acest film l-am mai văzut. „Eroii” sunt aceiaşi, doar că au mai îmbătrânit. Munţii de mămăligă pe care ni-i promit sunt de fapt nişte grămezi mari de coji de seminţe, iar râurile de lapte, apă chioară. Dacă ne place să visăm ca Parpanghel, atunci să-i dăm bice!
Apropo, dar nu era vorba că Liviu Rusu face din Cinematograful Dacia un palat? Ne cheamă PDL la film să ne arate ce nu a fost în stare Liviu Rusu să facă? Asta da invitaţie la film. Cred că o voi onora, să nu meargă doar Geea şi Lăcrimioara Loredana, singurele care au confirmat invitaţia internautului Moldovan.
Cristiana Sabău
Stimata doamna , CJ ( domnul Liviu Rusu) nu plateste indemnizatii pentru asistentii personali ai persoanelor incadrate in grad de handicap grav, daca va documentati o sa aflati ca domnul primar ar trebui sa aiba aceasta grija…
Dar domnul preşedinte alocă bani pentru echilibrarea bugetelor locale. Şi nu a dat unora nimic!
Cristiana, ai timp sa mai raspunzi „postacilor” ( in cazul de fata postacei) portocalii?
Eu consider că un om care vrea să dialogheze cu mine merită un răspuns.
Cristiana, de acord cu articolul tau, singura exceptie o face, insa, povestea cu indemnizatiile pentru mamici. Fara a fi o simpatizanta a domnului Botis, a carui nemernicie m-a scandalizat, cred ca acel plan cu reducerea concediului de maternitate a fost unul bun, macar ca idee. Pentru ca pe voi, contribuabilii la ajutoarele date de stat nu va intreaba nimeni daca sunteti de acord sa platiti doi ani de concediu pentru noile mamici. Din afara lucrurile arata a fi cam paradoxale. In tara in care se cumpara sute de masini de lux, oamenii se plang ca nu fac copii pentru ca nu au cu ce sa ii creasca, iar cand ii fac, asteapta implicarea celorlalti romani, plattitori de taxe. O sa spui, poate, ca America are alta situatie. Da, asa e, dar situatia asta e creata de oameni. Oameni care s-au organizat, s-au grupat si prin eforturile lor se sustin unii pe altii, isi creaza ei intre ei locuri de munca, venituri pentru toate paturile sociale. In Romania de ce nu se poate?! Cred ca toate institutiile dintr-o tara moderna trebuie sa functioneze ca afaceri, inclusiv spitalele. Daca o institutie nu produce venit, nu are cum sa cheltuie. In America o nastere costa aproximativ 7500 de dolari. Nu te lasa nimeni sa mori, insa sistemul iti impune sa te raliezi la regulile lui. Ori iti faci asigurare si platesti suma aceea modica lunara, ori platesti fiecare serviciu medical din buzunar. Si uite ca nimeni nu iese in strada sa faca scandal, nimeni nu zice „nu fac copii ca n-am cu ce sa ii cresc”. Parerea mea!
Oare a cui mama sunteti? Sigur sunteti divina, o mama de pe aceste locuri nu poate gandi astfel.
referitor la „E clar, naţia noastră suferă de amnezie!”
Parca acum vro doua luni, Ioan Oltean era omul politic cu „O” mare si „P” mare.
Te-ai razgandit ?
Aş putea scrie un material cât un doctorat despre „amnezia naţională”. În realitate, are poporul ăsta o memorie de speriat. Îmi povestea un prieten arheolog că cele mai importante situri se descoperă pe baza memoriei colective rurale, te duci într-un sat, stai cu bătrânii la poveşti, ei te îndrumă spre un topos unde „a fost o cetate „, şi te poţi apuca liniştit de treabă. Aşa a fost găsită şi Troia, şi Micene, şi Porrollisumul.
Cât despre memoria aia pe care o deplânge Cristiana, sunt multe de spus. Naţia asta n-a uitat nici distrugerea industiei naţionale de către PSDR, prin privatizări lipsite de morală, şi nici de referendumul din 2009, când românii au hotărât reducerea numărului de parlamentari. Cocoţat la putere, prima grijă a USL-ului a fost spălarea lui Adrian Năstase prin retragerea acţiunii juridice care-l incrimina, şi creşterea numărului de parlamentari, dând cu tifla tocmai amărăştenilor care au îngheţat astă iarnă în faţa Prefecturii, şi pe care Cristiana îi admira atunci până la lacrimi.
Asistăm la o restauraţie criptocomunistă. Atât doar că unii asistă cu ochii închişi. Între un PDL care acceptă cercetarea lui Liviu Rusu pentru corupţie şi un USL care a doua zi după înhăţarea puterii regizează scoaterea pe uşa din dos a lui Năstase din ghearele justiţiei, n-am nici o ezitare. Ezitare de ştampilă, să fim înţeleşi.