Anul 2013 a început prost nu numai pentru vedetele din România, ci şi pentru oamenii de rând. Zilnic, la Judecătoria Bistriţa a fost depusă cel puţin o cerere pentru desfacerea căsătoriei. În total, de la 1 ianuarie 2013 şi până în prezent, 33 de cupluri au solicitat divorţul, potrivit portalului instanţelor de judecată.
Potrivit sociologilor, principalele cauze care duc la divorţ sunt următoarele:
Violenţa. Aceasta poate fi fizică (lovire, mutilare), de natură sexuală (violul marital, perversiuni sexuale), psihologică (şantaj, denigrare, umilire, ignorare, abandon, izolare, calomie, persecuţie), verbală (insultă, calomnie, injurii, ameninţare) sau economică (lăsarea partenerului fără mijloace şi bunuri vitale de trai).
Viciul. Cel mai frecvent viciu invocat ca motiv de divorţ este alcoolismul şi consecinţele acestuia, care se pot concretiza adesea în acte de violenţă, irosirea mijlocelor de subzistenţă ale familiei, afectarea relaţiilor intime de cuplu şi de familie, lipsa de comunicare si altele. Alte vicii cu efecte negative asupra vieţii de familie pot fi consumul de droguri sau jocurile de noroc.
Infidelitatea. Situaţia de infidelitate cea mai gravă este adulterul, comis de soţ sau de soţie, determinată de o complexitate de factori care ţin în primul rând de trăsăturile de personalitate ale partenerilor. Nu sunt puţine cazurile în care acuzaţia de infidelitate este rodul bănuielilor, suspiciunilor şi geloziei exacerbate, aceste manifestări fiind generate de lipsa de încredere şi de comunicare a celor doi soţi. Adulterul aduce în ecuaţie o a treia persoană, importanta in procesul de divort, amantul sau amanta.
Motivaţia căsătoriei. Este o cauză de divorţ la cuplul în care căsătoria s-a realizat din interese materiale sau a fost impusă, situaţie în care familia nu este întemeiată pe afecţiune şi sentimente. Astfel de căsătorii sunt numite generic “căsătorii de consum” şi sunt de cele mai multe ori caracterizate prin diferenţe mari de vârstă între parteneri, nepotriviri de caracter, incompatibilităţi de ordin sexual. Familia se destramă atunci când interesul a fost satisfăcut, când nu se intrevăd şanse că va fi satisfăcut sau când se acutizează una din diferenţele dintre cei doi parteneri.
Cunoaşterea premaritală superficială. Este o cauză de divorţ pentru cea mai mare parte a căsătoriilor bazate pe “dragoste la prima vedere”, când în scurta perioadă de la cunoaştere, la căsătorie, partenerii nu reuşesc să se cunoască pe deplin, iar pe parcurs realizează că nu se potrivesc. Necunoaşterea partenerilor este specifică şi căsătoriilor “cu peţitori” din comunităţile profund tradiţionaliste, precum şi la anumite etnii, însă rata de divorţialitate este încă redusă, datorită cutumelor şi presiunilor impuse de familie.
Erodarea sentimentelor. Este situaţia în care deşi cuplul s-a întemeiat pe sentimente de iubire, stimă şi respect, pe parcurs acestea au dispărut şi relaţia s-a transformat în plictiseală şi monotonie. Studiile de sociologia familiei au relevat faptul că în multe familii există o astfel de convieţuire, pe tot parcursul vieţii, din varii motive. Totuşi atunci când apare “singuratate în doi”, după unii cercetatori mai dramatică decât singuratatea în sine, partenerii ajung la divorţ şi au curajul să “ia viaţa de la început”.
Sărăcia. Cercetările relevă faptul că familiile cu nejunsuri materiale se destramă într-o proporţie mai mare decât cele care au mijloace decente de existenţă, la care tensiunile generate de astfel de probleme sunt mult diminuate.
Incompatibilităţi de personalitate. Acestea sunt definite prin diferenţele de temperament, caracter, atitudini şi aspiraţii ale partenerilor. Este un domeniu vizat cu obstinenţă de specialiştii în psihosociologia familiei. A devenit o cauză generică, utilizată frecvent în sentinţele judecatoreşti de divorţ, nepotrivirea de caracter, invocată şi în situaţiile in care partenerii vor să ascundă opiniei publice adevăratele cauze.
foto: boncafe.ro
Adaugă comentariu