Am uitat să vă spun că săptămâna trecută, vineri mai precis, m-am întâlnit din nou cu Ioan Nelu Botiș la sediul PDL. A venit, cu toată naturalețea din lume, la conferința de presă a lui Ioan Oltean. Nici după ce protectorul său i-a dat cuvântul n-a avut nimic de spus (de ce nu ne mirăm?) în afară de faptul că organizația municipală reia „obișnuitele conferințe de marți”.
La semnul scris cu litere de-o șchioapă al Gabrielei Montoiu care a mirosit pericolul atacului cu întrebări, conferința s-a terminat mai repede decât se așteptau cei de la masă. Nu și pentru Botiș care, cu tupeu incomensurabil, a ieșit în stradă să vorbească cu jurnaliștii.
Deținătoare a propriului tupeu, m-am dus și eu spre dânsul să-l întreb de ce mai vine la conferințe de presă și de ce nu se retrage. Mi s-au părut singurele întrebări pe care i le-aș mai putea adresa vreodată. Și mi-a răspuns susținând sus și tare că nicio instituție a statului nu l-a declarat vinovat. Cum știam foarte bine acest refren, am profitat totuși de ocazie și i-am spus încă o dată, privindu-l în ochi, același lucru pe care îl scriu aici de veacuri: că m-a dezamăgit ca om, ca reprezentant al generației din care fac și eu parte, că nu cred că mai are ce căuta în politică. I-am spus tot ce aveam pe suflet sau, mă rog, o parte din ce aveam pe suflet la ora respectivă. Știți ce reacție a avut? Mi-a aruncat o vorbă care mă scoate de fiecare dată din minți: „Am fost ministru în țara asta, am făcut reforme și legi bune!”. Da, și marmota învelea ciocolată!
Azi, la anunțata conferință de presă a PDL Bistrița de marți mă așteptam să-l văd din nou, nu de alta, dar pare să aibă în strategie o recucerire a redutei intitulată public. N-a venit, dar am putut citi pe fețele lui Alin Seserman și Filip Moisil, cei doi care au susținut conferința, o jenă când subiectul Botiș a fost readus în discuție.
Ambii au fost prea domni ca să spună direct și fără ocolișuri că Botiș e o povară acum pentru PDL, una mai grea decât era Vasile Moldovan care bâjbâia, în 2008, de fiecare dată când era întrebat: „Domnule, ai zeci de camere în tot centrul și gardian la Primărie. De ce n-a văzut nimeni când s-a dat foc Bisericii Evanghelice?”. Bâjbâind a ieșit și din scenă. De tot!
Botiș e o povară mai grea pentru că Ioan Oltean nu știe să piardă și cu atât mai puțin nu știe să admită că a greșit când a mers pe mâna fostului ministru, iar acum, dacă te bați cu Botiș, te bați cu Ioan Oltean. Să nu uităm că nimeni nu îndrăznește să se ia la trântă cu ultimul din diverse motive, unele legate de recunoștință, altele de putere. Într-un fel sau altul, toți de acolo, din partid, îi datorează câte ceva, iar acest lucru îi împiedică să spună cu adevărat ce cred.
Pe Botiș însă nimeni nu îl împiedică să fie un adevărat bărbat politic, așa cum și-a dorit mereu. Are ocazia (cuvântul șansă nu-l mai folosesc fiindcă tot el l-a compromis total) să se retragă. Ar face un mare serviciu partidului, mentorului său (ocupat acum până peste cap cu ceilalți trei crai abonați la DNA, Andreica, Rusu și Luca) și conceptului de democrație. Nu contează dacă va exista sau nu o sentință a vreunei instanțe din România sau de oriunde. Botiș e compromis moral, iar acest lucru nu-i mai dă dreptul să ceară nimănui nici susținere, nici voturi. El nu ne-a dezamăgit ca ministru mai rău decât au făcut-o alții. Ne-a dezamăgit ca om politic și ca om. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să se mulțumească doar cu demisia din funcția de ministru. Nu e de ajuns.
Există însă o veste bună pentru el. Viața nu se oprește aici. Alții au greșit, într-adevăr, mult mai mult și mult mai grav, dar au înțeles că există salvare pentru sufletele lor și au luat-o pe alte drumuri, ale carității de exemplu. Acest drum nu e închis pentru Botiș. Sunt multe mame și mulți copii care au nevoie de sprijinul lui material, profesional, moral. Sunt mulți bătrâni care abia au bani pentru un colț de pâine. Sunt cei de la care a tăiat, iar acum e timpul să le dea din timpul lui, din averea lui, din experiența lui. Sunt prima care voi scrie despre omul Botiș care va pune osul pentru ca săracilor acestei lumi să le fie mai bine.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu