Timp de gândire

Atitudini pe care nu le mai suport

Numărul magazinelor în care nu mai calc din pricina celor care vând acolo creşte de la o zi la alta. E felul în care eu înţeleg să sancţionez atitudinea îngrozitoare a unora care nu înţeleg că îşi câştigă salariul şi pe seama mea. Mai mult, mi-am propus ca, de acum, să fac tot ce ţine de mine ca să răspândesc informaţia despre experienţa trăită pentru că astfel de business-uri nu merită să supravieţuiască în piaţă.

„Daţi-mi mărunt!”, a urlat la mine vânzătoarea căreia i-am întins o bancnotă de 50 de lei, dar nu la primele ore ale dimineţii, ci pe la 16.00 aşa. M-am simţit obligată să-mi scot portmoneul, să-l deschid şi să-i arăt că nu am. Eram dispusă chiar să fiu percheziţionată ca să-mi demonstrez „nevinovăţia” în materie de „nu ascund mărunţiş, ci vreau să scap de el”. Păstrându-şi atitudinea de killer, vânzătoarea mi-a returnat banii. Pratic mi i-a aruncat în faţă. Nu am decât să merg şi să-i schimb dacă vreau să mai cumpăr de la ea. I-am luat şi am plecat. Nu voi mai intra în magazinul acela (Magazinul german de pe strada Năsăudului) în veci fiindcă nu m-am dus să fur, nici să bat pe cineva. Am vrut să cumpăr un produs, iar din adaosul comercial vânzătoarea urma să-şi ia salariul la sfârşit de lună. Se pare că nu are nevoie de banii mei, nici ea, nici cei care au angajat-o.

Atitudini de genul acesta întâlnesc la tot pasul. Fără să mă bazez pe orice altceva decât experienţa personală, vă pot spune că 60-70% dintre vânzătorii cu care am de-a face sunt morocănoşi, ostili, au veşnice probleme cu dat restul, se uită urât, spionează într-un mod agasant fiecare mişcare făcându-te să te simţi urmărit şi, inevitabil, prost. Degeaba au investit unii şi alţii în magazine uneori cochete şi cu marfă de calitate, dacă şi-au luat astfel de personaje în curtea lor, eu cred că la un moment dat îi va paşte falimentul sau cel puţin aşa ar trebui să se întâmple dacă vrem să evoluăm ca societate. E momentul să nu mai trecem indiferenţi pe lângă aceste aspecte, ci să le sancţionăm cât putem de dur.

Oamenii care lucrează cu publicul în magazine ar trebui să fie selectaţi dintre cei capabili să fie amabili, iar dacă nu au în natura lor aşa ceva să înveţe să dobândească această calitate. Pe banii mei eu îmi cumpăr ce vreau şi de unde vreau. Asta ar trebui să înţeleagă orice om la care mă duc, de bună voie şi nesilită de nimeni, să-i ofer banii mei pentru un anumit produs. Dacă vrea să mai cumpăr de la el şi a doua oară în condiţiile unei oferte atât de vaste pe piaţă trebuie să-mi ofere la pachet amabilitate (dacă punga trebuie să mi-o cumpăr singur). Sunt decisă să nu mai accept niciun soi de atitudine de doi bani din partea nimănui care are în fişa postului amabilitatea şi refuză în mod conştient să o uziteze.

În ce priveşte banii mărunţi cred că nu este obligaţia mea să am aşa ceva. Nu am citit pe uşa niciunui magazin „nu vindem decât dacă aveţi banii potriviţi”. Rezultă aşadar că pot merge cu orice fel de bani. Mă interesează mai puţin înspre deloc de unde fac rost vânzătorii de mărunţiş să-mi dea rest. Sunt dispusă să aştept dacă nu au pe moment, însă îşi cer scuze că trebuie să schimbe, dar nu sunt dispusă să accept atitudini de doi bani, replici arogante şi priviri acuzatoare.  Chiar nu sunt. Voi merge până acolo încât, de acum, voi cere caietul de reclamaţii (pe care trebuie să-l deţină orice magazin) şi voi scrie exact ce s-a întâmplat. Mi se pare nedrept pentru patronat să nu cunoască motivul pentru care a pierdut un client. Într-o lume în care sunt o sută de şomeri la uşă care aşteaptă să fie angajaţi, vânzătorii de acest tip trebuie daţi afară indiferent de situaţia lor materială, socială, familială. Nu de alta, dar problemele personale nu au ce căuta la serviciu. La fel, cred că ar trebui interzis vânzătorilor să ţină la ei telefoane mobile la care să vorbească în timp ce clienţii aşteaptă să plătească sau vor să întrebe ceva. De ce are nevoie o vânzătoare de telefon mobil în buzunar? Să vorbească cu prietenele? Ia să nu mai vorbească decât după program. Atunci când nu are clienţi să se ocupe de magazin, să aranjeze produsele, să-şi ordoneze banii ca să poată da rest, să exerseze zâmbitul, amabilitatea, să repete în gând cum trebuie să se poarte cu fiecare client.

Nu în ultimul rând, cred că proprietarii magazinelor ar trebui să nu mai angajeze toate ţoapele dacă vor să nu ajungă la faliment. Înainte să le pună în spatele tejghelei, să facă nişte cursuri cu ele, să stabilească o fişă a postului. Dacă nu există astfel de cursuri, să fie inventate. Altfel, în continuare vom vedea lumea dând buzna în hipermarket-uri unde, credeţi-mă, că orice atitudine de acest tip are drept consecinţă şomajul. Credeaţi cumva că într-un magazin sunteţi întrebat din propria iniţiativă a casieriţei „a fost totul în regulă în magazin?”.

Cristiana Sabău

67 comentarii

  • Subscriu.

    Prefer sa merg intr-un magazin mare, unde ma pot uita linistita dupa ce am nevoie, fara sa vina cineva sa se uite peste umarul meu si sa ma faca sa ma simt ca un infractor sau vinovat ca nu cumpar ceva, sa intreb pe cineva de pe raion (daca gasesc :D, e si asta o chestiune…. separata), decat sa merg la micutele magazine de cartier unde nu exista nici macar elementarul salut de politete, unde o deranjezi pe doamna/domnisoara care are de transmis o barfa mica si tu, ca nesimtitul ti–ai gasit sa ai nevoie de ea exact cand discutia era mai aprinsa, unde iti vinde cartofi la pret de rosii si apoi se ratoieste la tine pentru 50 bani, etc……..

  • basescu e de vina… Apropos.. mai nou cei de la institutiile publice (de sub cizma usl-ului) nu va mai deranjeaza.. mai nou doar privatii sunt problema aceste tari..

    • Oare nu intelegeti,ca tocmai asta face:ii ajuta pe privati sa le mearga treaba bine,cu conditia sa angajeze personal competent?

    • personal competent (adica vanzatoare si tzatze calificate) a fost angajat in totalitate la stat :)))))))))))

    • spuneau ca sint prea multi si ca nu-i primesc atunci cind ele[vinzatoarele] fac casa [cind predau banii patronului ca sa-i dea la banca] .si in alt magazin mi-au spus ca in casa de marcat nu exista saltar ptr. acsti bani, adica trebuie amestecati cu ceilalti. eu nu cred asta . dar ……asta e realitatea.

    • Este revoltator, dispret fata de client si moneda nationala. Si se intampla frecvent, cu mult tupeu din partea vanzatoarelor care nu suporta moneda.

    • Cred ca vanzatoarele care isi permit aceasta atitudine ar trebui excluse din sistem iar patronii sanctionati. Ce spune si mai ales cum reactioneaza Camera de Comert?

  • ……..adica nu-i primeste banca acei banuti de 1 ban. nu cred asta. de fapt depinde ce banca , ca si in mediul asta bancar………..sint si uscaturi.

  • Numărul site-urilor de stiri pe care nu le mai accesez din pricina celor care scriu acolo creşte de la o zi la alta. E felul în care eu înţeleg să sancţionez atitudinea îngrozitoare a unora care nu înţeleg că îşi câştigă salariul şi pe seama mea. Mai mult, mi-am propus ca, de acum, să fac tot ce ţine de mine ca să răspândesc informaţia despre experienţa trăită pentru că astfel de site-uri nu merită să supravieţuiască în piaţă.

  • subscriu tot ceea ce ati punctat Dna Sabau. E adevarat ce spuneti Dvs, am fost de nenumarate ori in situatia Dvs…insa acum traiesc pe alte meleaguri si aici exista NUMAI supermarket, magazine de cartier nu…daca ai nevoie de un produs super rapid trebuie sa iti urci fundul in masina si sa calatoresti asa vreo 10-15 minute ca sa iei o hartie igienica de ex. Ceea ce nu inteleg patronii romani de magazine mici de cartier, respectiv mirobolantele vanzatoare, este ca, vor da faliment cu asa atitudine cum spuneati de altfel si Dvs, iar ceea ce nu intelege romanul per general este ca odata cu falimentul acestor magazinase vor fi cu totii dependenti de magazinele de tip supermarket, care vor inchide duminicile portile (adica exact cand le vine cheful romanilor de o cumparatura :)) si vor avea preturi de dumping pe motiv ca nu mai exista concurenta.
    ori…concurenta este binevenita oricand, din foarte multe motive…ca sa nu mai spun ca tot mirobolantele vor ingrosa si randurile somerilor, lucratorilor la negru si per general cu disparitia, reducerea microintreprinderilor v-a pierde si statul si oamenii acestia care le-au infiintat, condus, etc. iar economia noastra si asa foarte afectata si greu incercata v-a fi complet la pamant. Si sa nu uitam ca magazinasele sunt ale romanilor nostrii, iar cele de tip supermarket apartin concernelor straine…
    Cu alte cuvinte, stimati patroni de magazine romanesti si madame care va aflati dupa tejghea (nu sunt zeflemitoare la adresa Dvs) aratati putin respect fata de client si nu veti disparea de pe harta economiei romanesti…va sta in putere si ati face bine sa va remediati atitudinea.
    e in interesul Dvs si nu e foarte greu 🙂

    • CRISTINA SCIMBA BANI MARI CIND IEI CEVA DE VALOARE LASA NU SCHIMBA 100 LEI PT O EUGENIE DE 1 LEU,CA NU FACI AVERE CA SI PATRON.DACA VIN 3-4 CLIENTI UNUL DUPA ALTUL SI EU BANI DE CASA CARE SUNT DOAR CEI 250 RON IAM SCHIMBAT LA TOTI SI VI TU A 5 CA SI CLIENT SI NU AM SA ITI MAI DAU REST TE OFTICI NU???IA CEVA DE VALOARE MARE SI VEZI CA EXISTA SI REST

      1
      1
    • Este un magazin în Deva cu titlu pompos Imperial.Nu te lasă să probezi orice de ex o rochie cu paiete nu poate fi probata pentru ca se pierd paietele,un sacou ,dacă este considerat de vânzătoare prea mic ,n ai voie sa l probezi.Pur și simplu ti l smulge din mana.In fata anumitor clienți care nu convin acestei vânzătoare, se deschide ușa sa vina aer curat ,pe motiv ca miroase în magazin de la clienți bineînțeles.Ce legi sunt sau cum se pot stopa aceste comportamente?

  • Aveti dreptate doamna Sabau insa eu cred ca atitudinea potrivita este sa cereti caietul de sugestii si reclamatii si daca la urmatoarea vizita atitudinea nu este schimbata sa treceti magazinul pe „lista neagra”. Sunt patron de magazin in care clientul nostru este pe primul loc si lucrul asta am incercat sa-l transmit si angajatilor. Din pacate nu poti sti mereu tot ce se intampla in magazinul tau si din acest motiv caietul de sugestii si reclamatii ii este foarte util unui patron pentru a lua masurile administrative necesare corectarii greselilor.

    • Poate ar trebui mentionate cateva din magazinele unde se practica acesta atitudine si unde invocati de care „doamnele” vanzatoare pentru aceasta atitudine sunt patronii.

    • Nu cred ca e necesar sa dam si nume de magazine deoarece eu consider ca discutia este principiala si scopul este eliminarea acestor practici urate si nu sa facem reclama sau antireclama vreunui magazin. Sugestia mea ca si patron este folosirea caietului de sugestii si reclamatii iar daca problema nu se rezolva inseamna ca si patronatul are acelasi respect fata de client ca si angajatul. Insa in multe cazuri patronul nu afla de astfel de incidente. Aici mai apare si alta problema: pot fi incidente care apar din cand in cand de care nu se afla pana la conducere, insa daca atitudinea este tot timpul asa e clar ca se stie de ea si nu se va schimba nimic. Asa ca in cazul asta……. cautati alt magazin ca pe ei nu-i intereseaza clientul. Ii intereseaza doar banul clientului.

    • Lasi bani de rest in sertar?Cu cat iti platesti angajatele si la ce nr.de ore lucrate?

    • Normal ca las bani de rest in sertar. Inevitabil mai apar situatii in care nu ai suficient marunt sa dai rest dar nu am trimis niciodata clientul sa schimbe banii. Am mers noi. Spun noi deoarece si eu lucrez cot la cot cu angajatii mei. In tot ceea ce am facut eu m-am pus in postura clientului, si ceea ce mi s-a intamplat in alte parti si nu mi-a placut nu am facut la mine. Angajatii primesc 800 + bonuri la un program de 150 de ore pe luna.
      E foarte important ca angajatilor sa le placa ceea ce fac ca altfel……….

  • Acest lucru se intampla din cauza ca se angajeaza vanzatoare dupa cunostinte neamuri ,pile fara sa se tina seama de minime cunostinte de comunicare si chiar unele gresesc cand calculeaza suma preturilor.Ce ma deranjeaza la magazinele de cartier,vorbesc de cel de langa mine cand gasesc vanzatoare la tigara afara si uneori o simt ca o deranjez..Trebuie sa recunoastem ca nu peste tot sant vanzatoare care te fac sa nu mai intri a doua oara in magazinul lor. .Mie imi plac fetele de la Kaufland care te intreaba daca totul a fost bine cand platesti la casa.

    • atentie la kaufland, te intreaba dar odata era sa ma taxeze cu 16 lei pusi in plus
      eu fac altceva la magazinele mari
      imi calculez pe calculatorul de la telefon toate produsele asa stiu ca nu depasesc si stiu si cat am in cos!
      o vanzatoare mi+a pus 16 lei PUIU de doua ori !
      i+am spus ca nu atata am pe telefon si la recalculare era puiul de doua ori!
      Despre maruntis am intodeauna pregatit la mine intr-o mica borsetuta primita de la cineva cadou! Se inerveaza cand vad ca vrei sa le dai sa le ajuti! Am patit-o de cateva ori! Oricum de vorbit la telefon si ca stau la tigara e PLIN peste tot la multe magazine! La ALMA la lama am patit de trei ori o chesie mai tare! Nu le mergea scannerul ala sau casa….si au calculat ca pe vremuri MANUAL!
      Afis afara ca nu le merge casa automat nu aveau! TERIBIL intrasem pentru o paine doar………………….ahhhhhhhhhhhhhhhh

  • De fapt,patronului i se datoreaza 90% din problema:
    -patronul trebuie sa lase in casa o suma de bani(de obicei echivalentul celei mai mari bacnote aflate in circulatie) petru a se putea da rest;
    -angajeaza vanzatoare nu dupa pile si relatii,cum se scria mai sus,ci dupa posibilitatea de a le exploata10-12 ore/zi,7 zile din saptamana cu mizerabilul salariu de 700-800 lei pe luna;
    -o data pe luna,daca dl patron binevoieste ,ai dreptul la o zi libera;
    -concediul de odihna,esti norocos daca-l primesti pentru 2 saptamani si de obicei nu este platit;
    Degeaba iti cunosti drepturile ca la ITM,cam toti patronii au fie o pila,fie un contabil cu stat de plata(la negru) care-i anunta de primejdia ce-i pasc.Asa ca d-na Sabau,va adresez o intrebare,retorica deja,ati vazut sclav cu initiativa?

    • Dle Capusescu, tot insistati cu banii de rest…nu cred ca restul este adevarata problema ci atitudinea dnelor vanzatoare.
      Din experienta va spun, ca tatal meu a avut magazin (acum nu mai este in viata, deci nu sariti cu bolovani chestionandu-ma de ce nu il mai are), a lucrat cot la cot cu vanzatoarele, avea culmea si bani de rest sau cum spuneti si Dvs schimba in vecini bancnotele mari…insa nu s-a intamplat niciodata sa plece vreun client nemultumit de atitudinea afisata in relatia vanzator-client. Ca, uneori au existat si clienti dificili, pretentiosi fara masura sau cu cereri aberante ok, insa vanzatorul e obligat sa gestioneze cu respect si cu calm toata situatia.
      Eu am simtul umorului relativ dezvoltat si la asemenea istericale nu raspund cu istericale, fiti convins de asta, dar am intalnit in alte magazine si vanzatoare „afectate” si isterice…pe acolo nu am mai calcat desigur si e mare pacat deoarece magazinele fara clienti se inchid, Dle Liviu.
      Sunt convinsa ca aveti grija de afacerea Dvs si va doresc mult succes, insa articolul nu face referire la Dvs si nici nu generalizeaza (cel putin eu asa am inteles) ci la unele „exceptii”

    • Si banii de rest spun multe despre respect fata de client si moneda nationala in functiune.

  • Sant perfect de acord cu tot ceea ce ai scris,asta se intampla in unele magazine si restaurante unde vina este a celor care le adiministreza .Ar fi bine ca toti care au ocazia sa li se intample asemenea evenimente si eu cred ca sant multe, sa le semnaleze cu punct si predicat si atunci asa zisii patroni poate ar trage concluziile adecvate…

    • Ce rest sa dai dimineata la cumparaturi de 1 leu si bani de 100??? Si banca mai ramane fara bani!!! Trezirea, unde e respectul vanzatorului fata de client?! Dar invers a clientului nu exista?? De unde p mea cumperi daca nu ai magazine???

  • NU ARE DREPTATE !!!!! DE CE SA FI OBLIGAT CA SI VINZATOR SA AI TOT TIMPUL BANI DE DAT RESTUL.EU LUCREZ IN DOMENIUL SI LA MAGAZIN LA MINE AM ZILNIC BANI MARUTI ADICA BANI DE CASA CEI 250 RON ZILNIC.DAR VIN CITIVA FITOSI CARE AU BACNOTE MARI SI ALEG CEVA FOARTE IEFTIN DOAR PT A-SI SCHIMBA BANI . SI ATUNCI EU SINT OBLIGAT SA AM SUME MARI PT FIECARE CARE VREA SA SCHIMBE BANI,MAI BINE MA LIPSESC SA VIND PRODUSUL ACELA DECIT TOT LA AL 2 CLIENT SA II SCHIMB EU BANI.VENITI FRATILOR CU BACNOTE MARI CINT CUMPERI CEVA DE VALOARE NU SCHIMBA 100 LEI PT CEVA DE 1-2LEI

  • Aveti, in esenta, dreptate.Doar ca tonul asta justitiar, de haiduc ce isi face singur dreptate, e agasant.Va doriti a fi un CTP de-al locului?

  • D-na Sabau,va apreciez mult pentru modul in care abordati a problemele cotidiene,chiar daca unii il califica drept „justitiar”.Cred ca asta-i menirea presei!Totusi,pe cand o „ancheta” despre modul abuziv in care patronii isi trateaza salariatii?Nu vi s-ar pare interesanta o discutie pe marginea conditiilor in care muncesc si traiesc familiile de muncitori,neinteresanti pentru clasa poliica,sclavi intr-o Romanie moderna?

  • Sunt total de acord cu articolul. Chiar zilele trecute aveam aceasta discutie: de ce unii oameni sunt angajati intr-un magazin, la posta etc. (loc public) fara ca acestia sa aiba calitatea de a vorbi cu celelalte persoane. Eu inteleg ca nu toti sunt innascuti cu aceasta abilitate, ca poate soarta i-a fortat sa lucreze in acest domeniul, dar sa fim seriosi! Trebuie sa fii om, ca sa poti comunica cu un om. Pot sa dau un exemplu de un magazin in care angajatii nu au nicio legatura cu postul lor. Nu de multe ori am intrat acolo si doamna de la casa de marcat is aranja unghiile, o alta doamna citea o revista, iar eu oridecateori intru in acel magazin trebuie sa astept cel putin 10 minute ca cineva sa ma serveasca si inca atatea minute ca cineva sa imi incaseze produsele, si asta avand in vedere ca este un magazin relativ mic! Apoi faptul ca tu multumesti pentru produsele cumparate din banii tai mi se pare absurd! Adica nu esti obligat sa multumesti pentru ce tu ai cumparat, ci ei sunt obligati sa iti multumeasca ca ai cumparat de la ei, cand tu linistit puteai alege alt magazin! Lucrurile acestea tin de bun simt si respect! Din pacate nu toti oamenii au asa ceva!

    • Într-un fel aveţi dreptate.Probabil că spunem „mulţumesc” în amintirea vremurilor când, dintr-un magazin puteai ieşi cu plasa plină sau goală în funcţie de diverse contexte, dacă îl ştiai pe vânzător, dacă voia să-ţi dea ceva. Probabil de acolo şi aroganţa unora care se simţeau regii lui „pe sub mână”. Acum, nu am nicio problemă să spun „mulţumesc” dacă sunt tratată frumos.

    • Aveti dreptate cand spuneti asta. Mi se pare politicos si frumos sa spui un „multumesc” persoanelor care te trateaza respectuos, doar ca eu am obisnuinta sa o spun tuturor persoanelor [si nu o spun asta ca pe o lauda] ci ca pe o frustrare pe oamenii care nici nu raspund multumirii, nici salutului de Buna ziua si La revedere, eu la asta ma refeream. Va spun sincer, fara sa fac o comparatie cu alte tari, doar ca, in strainatate vanzatorii sunt de-a dreptul niste profesionisti in a-si vinde produsele, si nu o spun in sensul rau. Ti-era mai mare dragul cand intrai in magazinul lor si cu zambetul pana la ureche te faceau sa pleci cu 2-3 produse in loc de 1…

    • Ştiu. Să vinzi este o artă sau mai degrabă o ştiinţă. S-au scris multe cărţi despre asta, din păcate, la noi, oamenii cred că ne-am născut învăţaţi şi nu mai e nevoie să citim.

  • Eu lucrez intr-o institutie publica,cu oameni,cu bani,si deseori mi s-a intamplat sa raman fara bani marunti din diverse cauze obiective,am fost pusa in situatia de a trimite clientul sa schimbe,nu din cauza ca eu nu as fi mers cu drag,insa fiind singura in institutie,nu am cum sa plec de acolo,imi face placere sa raspund la salutul oamenilor,desi unori e agasant ca trebuie sa imi intrerup sirul a ceea ce fac ca sa intorc capul sa raspund fiecaruia in parte ,insa ar trebui vazut si alt aspect,acela al clientului,stiti oare cati oameni intra intr-o institutie cu telefonul la ureche si vorbesc tare,deranjand nu numai pe cel ce lucreaza,ci si pe cel ce sta cuminte la rand,sau vede ca randul e mare dar el prefera, totusi,sa mearga in fata sa intrebe doar ceva,desi cel din dosul ghiseului munceste ,nu poate fi cu ochii si mintea in zece parti,raspunzand la zece oameni,in fine,asta tine de educatia fiecaruia dintre noi si va garantez ca daca mi-as permite sa atrag atentia cuiva ca deranjeaza convorbirea lui telefonica ,m-ar privi cu ura,nu s-ar corecta,depine de persoana..oricum…mai e muuult pana departe,iar noua ne trebuie ani buni sa ne civilizam!

    • Doamna Monica, aveţi foarte mare dreptate, iar acest text nu vi se adresează dvs. celor care trebuie să fiţi consilieri, casieri, experţi în găsit diverse în mormane. E o muncă foarte dificilă cea pe care o faceţi şi care necesită extrem de multă atenţie. În locul dvs. le-aş spune să vorbească afară, politicos, dar ferm. Cred că instituţia ar trebui să ia o decizie şi să interzică vorbitul la telefon în ea. E absolut enervant şi distrage atenţia unor oameni care lucrează cu acte şi bani. Cine vrea să vb. la telefon să nu intre până nu-şi termină convorbirile adesea idioate şi care suferă amânare. Nimeni nu cred că ar avea ceva de reproşat dacă o persoană ar avea de sunat la 112.

  • Cumpar zilnic de la ” magazinul german ” ( str. Nasaudului ) folosind cardul.
    Doamnele sunt foarte amabile, la inceput rusinandu-se ca nu stiu folosi foarte bine noua tehnologie.
    In general, folosesc cardul prin magazinele dotate cu aparat ( de regula, se atentioneaza clientii asupra oportunitatii ).
    Maruntis tin pentru lelea Floare din piata agroalimentara ori pentru doi-trei amarati care-mi solicita cativa banuti.

    • Mă îndoiesc de faptul că au POS. Oricum, între tejghea şi client e un metru de marfă pusă acolo fiindcă nu au loc în magazin. Abia îţi iei restul, nu e loc să tastezi PIN-ul. Cred că nu vorbim despre acelaşi magazin. Şi eu achit cu cardul de câte ori pot. Ca să răspund cuiva care a scris mai sus acuzând că sunt unii care vin cu hârtia de o sută de lei şi iau un produs de un leu, vă spun că eu am oferit 50 de lei şi am cumpărat de 30.

    • Sa nu va indoiti defel.
      Faceti o proba noua maine si veti avea o surpriza placuta.
      Va pot trimite si eu ultimul bon – dovada platii – pe adresa redactiei.
      Nu va mai grabiti cu acuzatiile.
      Magazinul e mic dar jucaus, ca sa folosesc un argou de cartier.
      Sunt nevoiti sa se-nghesuie fiindca e o chirie crescuta.
      Fiecare supravietuieste cumva. Nu sunt de acuzat.
      Pana la urma, nici dumneavoastra, nici articolul, si cu atat mai mult comentatorii astia indoielnici, nu o sa le inchida magazinul sau, vorba unei clasice in viata, gura.
      Ati putea, in virtutea unui cod deontologic atat de fragil, sa retusati replica data comentariului meu.

    • Dacă tot ce scrieţi aici e adevărat, atunci vânzătoarea putea să spună „nu doriţi să plătiţi cu cardul? avem această posibilitate” în loc să îmi arunce banii în faţă. Nu are nicio scuză. Atitudinea ei e vai şi amar. Nu mă deranjează nici slalomul printre detergenţi, nici altceva. Doar atitudinea veşnic ostilă. Era într-o vreme o doamnă în vârstă. Îmi plăcea foarte mult. Era extrem de prietenoasă. Mereu găsea ceva frumos de spus, dovadă că se poate şi că totul ţine de oameni.

    • Nuuu !
      Nici macar la Kaufland nu te intreaba cum vrei sa platesti.
      Ci daca ti-a placut ( de parca am iesi de la un stabiliment de lux – in care angajatele / angajatii nu doresc sa-si piarda clientii ).
      Eu aleg varianta platii.
      Si daca nu exista decat cash dar fara iesire – parasesc magazinul.
      Chiar credeti ca discutati cu raul ?!?

    • La Kaufland nu se întâmplă niciodată să nu existe banii adecvaţi ca să primeşti rest. De-asta nu te întreabă nimeni. Aici vorbim de o situaţie în care magazinul nu are bani să-ţi dea rest şi, în loc să caute soluţii decente, de bun simţ, vânzătoarea îţi aruncă banii în faţă şi ţipă la tine. Domnul Raul Adrian ar fi înţeles demult la ce mă refer.

    • E randul meu sa ma-ndoiesc. La meleoanele cu care se lauda nu-l cred ca recunoaste moneda de 1 ban.

    • Comparatia magazinului de cartier cu supermarketul e complet nepotrivita.
      De vina e, probabil, excesul de zel si ora inaintata.
      O sa gasiti oameni nemultumiti, de felul in care te trateaza, si-acolo.
      Se schimba tura, se face casa, n-avem rest ( de necrezut, asa-i ? ) pana nu ne-aduce un fisic nou.
      O poveste reala cu persoane neimaginare:
      „Mi-au dat rest gresit – nu stiu cauza.
      Cert e ca m-am trezit cu greseala lor in palma.
      O ORA -am asteptat sa deschida casa, cu martori, sa numere banii, sa scoata la imprimanta toate incasarile si asta pentru 16 roni.
      Stiti care mi-a fost surpriza ?
      Sa aflu ca TOT EU eram vinovatul – toate se potriveau: incasari vs banii din sertarul sigilat.
      Vanzatoarea mi-a dat diferenta pana la suma corecta, alaturi de o sefa de tura, banuiesc, parca de la gura lor.
      Atentie ! N-am facut nici un pas de la casa, sa fiu suspect de cine-stie-ce, in plus eram de acord cu perchezitie corporala.
      Fiind barbat, chiar si-n anus.
      Nu ma faceam de ras pentru 16 roni.
      Se-ntampla si la case mai mari – pentru aia, am continuat sa cumpar de la ei dar folosesc cardul.”

      Ati exagerat cu intentie.

    • Aveţi vreun interes legat de povestea asta cu magazinele de cartier sau simţiţi neapărat nevoia să aveţi dreptate? Ce ar trebui să fac data viitoare când o vânzătoare se răsteşte la mine şi-mi aruncă banii înapoi? Să o rog să-mi dea şi un pumn şi apoi să alerg la şapte alte magazine, să caut bani mărunţi, să vin şi să cumpăr dintr-un metru pătrat marfă de „meleoane”?

    • Tocmai ca nu am.
      Dar nici n-as face un articol atat de lung pe o chestie banala.

    • Iar argumente, tocmai vi le-am insiruit.
      Sa fi vazut ura in ochii celei de la casa care ar fi plecat acasa, in aceea zi, cu minim 16 roni ciubuc.
      Am observat ca o chestie asemanatoare, de fraudare a clientului dar nu tocmai subtila, a patit alin suvagau.
      La aprozarul cu pricina nu intru din cauza mirosului neplacut, a igienei precare domnitoare pe-acolo.
      N-am gresit magazinul – imi fac o parte din cosul zilnic de dinainte de a afla dumneavoastra de el.
      In continuare, cred ca ma confundati cu raul adrian.
      Domnul, evident.

    • Am înţeles că soţia unui preot deţine magazinele respective. Sper să nu fiţi dvs. acel preot. Mi-ar părea rău să constat, citindu-vă toate comentariile, să aflu cât de mult detestaţi oamenii, indiferent cine sunt ei.

  • Dar de practicile de a se da bomboane sau guma de mestecat in schimbul restului!Cand un magazin da faliment,administratorul nu se gandeste nici un moment ca asta se datoreaza faptului ca au gandirea,,daca nu-ti convine mergi la alt magazin,,In strainatate nu te lasa sa iesi din magazin pana nu-ti iei restul dar la noi ti se spune franc in fata,,nu am bani marunti sa va dau,,

  • Va cred ca v-ati enervat, as fi facut-o si eu cu cateva luni in urma, va ve-ti simti confortabil probabil pentru ca femeia va fi data afara, insa fenomenul este mai complex decat va imaginati. Vanzatoarele din ziua de azi nu sunt scolite pentru a fi vanzatoare. Multi intreprinzatori nu stiu nici ei cum sa le invete inainte de a le pune dupa tejghea. Mai mult decat atat, daca aduci o vanzatoare pentru perioada de proba, trebuie sa o angajezi din prima zi. Evident ca daca o platesti nu iti permiti luxul de a o scolariza multa vreme pe banii tai (ca de multe ori nici nu au calitatile unor docenti, ca nici nu e necesar) sa mai tii pe langa si altele care intre timp sa-ti serveasca clinetii, deci o pui sa execute ce ii soliciti in fisa postului. Daca face fata, o tii, daca nu, ii dai drumul.In fisa postului nu poti descrie tonul, cuvintele pe care sa le foloseasca, si tot restul ce tine de maniera de adresare, cu care ele ar trebui sa vina din primii ani de acasa. Credeti-ma, vorbesc din experienta si multi oameni nu le au, desi au diplome de bacalaureat si chiar de facultate.
    Sa invinovatiti patronii pentru angajatii pe care poate au fost nevoiti sa-i ia de curand, fara macar sa aiba posibilitatea reala de a-i testa ( repet, esti obligat sa ii angajezi de cand iti intra in magazin. Unde sa ii testezi?) mi se pare nedrept. Poate societatea va invata nevoia unor scoli de meserii,printre care si cel de vanzatoare, mai ales de vanzatoare de cartier sau magazine specializate, unde chiar e nevoie de calificare si pentru a putea servi competent un client, insa si de multe ori pentru a-i suporta fara sa reactionezi, nici macar verbal, la toanele, fitele sau ifosele unor clienti ce de multe ori intrec orice limita de bun simt.
    Sincer, cred ca ar fi util sa stie de multe ori si clientii cu ce se confrunta ei care au curajul sa infiinteze asemenea magazine, care in majoritatea lor nu asigura decat venituri de subzistenta, mai ales in aceasta perioada deosebit de grea, cand si cumparatorii au buzunarele goale.

    • În mod normal, dacă eşti incompetent şi ocupi un post, un om competent nu are job şi, da, nu ar fi rău să te duci să dobâdeşti o competenţă, să faci un minim efort. Pe de altă parte, vânzătoarea nu e una nouă. I-am simţit ostilitatea demult, dar am încercat să mă gândesc la tot arsenalul de argumente pe care l-aţi înşiruit şi dvs. După ce mi s-a întâmplat să-mi arunce banii în faţă şi să plec, m-am oprit la un aprozar din vecinătate. O altă vânzătoare (care pun pariu că nu e plătită mai bine) mi-a spus chiar o reţetă pe care o găteşte ea. Aproape ne-am împrietenit. Aşadar, un om competent. Chiar dacă aprozarul e unul care arată destul de sărăcăcios, mă voi mai duce să cumpăr de acolo de dragul unui om amabil.

    • De acord. Unde sa dobandeasca aceasta competenta? Vedeti dumneavoastra, eu cred ca nu proprietarii de magazine le fac pe cele doua vanzatoare asa. Ele s-au nascut sau au fost educate sa fie amabile. Nu toti sunt din pacate si intr-un interviu de cateva minute, te poti insela in foarte multe privinte. Desigur omul sfinteste locul, dar posibilitatea de a alege oameni cu pregatire adecvata sau macar cea de a-i verifica si pregati cat de cat, ne-ar scuti de foarte multi nervi aparuti cu ocazia cumparaturilor, si pe clienti si pe angajatori.Va asigur ca si patronii stiu ce inseamna o vanzatoare buna.

  • Dna Cristiana va inteleg supararea dar nu faceti altceva decat sa instigati lumea sa boicoteze putinele afaceri ROMANESTI care au mai ramas si sa pompeze bani in fundul corporatiilor straine, bani care parasesc Romania. Daca va iubiti tara si vecinii ar trebui sa cumparati de la magazinele romanesti sa asigurati bunastarea vecinului ROMAN si nu sa-l falimentati prin asemenea articole. Si va asigur ca patronul nu are cunostinta si nu ar accepta comportamentul vanzatoarei, nu e corect sa-l pedepsiti pe el pt ca o vanzatoare nesimtita il sapa. Cel mai bine atrageti-i atentia sa-si urmareasca angajatii. Fiti mai intelegatoare, nu va mai enervati din nimicuri din astea, sunt convins ca aveti destule alte probleme REALE.

    • Dacă oamenii ţin la afacerile lor, să schimbe lucrurile care merg prost. Dacă am fi ceva mai exigenţi cu toţii şi nu am zice „lasă că e bine şi aşa”, s-ar mai schimba câte ceva pe ici pe colo. Cu „nimicuri” din astea la care reacţionăm schimbăm atitudini. Problemele globale cad în sarcina altora. Nu am timp şi nici chef să mă apuc să caut patronii să le spun pe cine au angajat. Trăim în epoca în care o cameră web amplasată unde trebuie e cel mai bun prieten. Să-şi cumpere una că e ieftină, iar seara să se uite la imagini şi să acţioneze în consecinţă. Să terminăm cu smiorcăiala asta tipic românească.

    • Eu am camere, imi supraveghez vanztoarele si seara si in timpul zilei, le corectez de luni de zile de cand mi-am deschis magazinul si caut in continuare vanzatoare bune. 2. Daca le cunoasteti si mi le puteti recomanda, eu le angajez si va astept cu drag sa cumparati de la vanzatoarele recomandate de dumneavoastra.
      Daca va impartasim din experienta pe care o avem, nu ne smiorcaim. Si noi vrem sa schimbam lucruri si unii chiar ne dam silinta, deci poate nu ar trebui sa ne acuzati ca ne smiorcaim. In fond si articolul dumneavoastra tot o nemultumire reda si de asta,nu va consider smiorcaita.

  • AM FOST IN BISTRITA SI AM INTRAT IN 5 MAGAZINE UNA DUPÁ ALTA SÁ CAUT CADOU CELOR 2 NEPOATE.IN FIECARE MAGAZIN AM INTRAT,VINZÁTOAREA VORBEA LA TELEFON FÁRÁ SÁ SE DERANJEZE S_AU SÁ MÁ INTREBE CE DORESC.AM IESIT DIN FIECARE SI DE NERVI NU AM CUMPÁRAT NIMIC.AR TREBUI SÁ FACÁ VREO SCOALÁ,S_AU SÁ INVETE CUM SE SERVESTE UN CLIENT.CU RESPECT,SZABO MARIA

  • D.na Szabo sper ca ati intrebat in lb romana pt ca si eu aveam clienți care întrebau in lb lor dar daca nu înțelegi ce sa răspunzi 😉

  • D-nă Szabo Maria ? Nu mulți vânzători stau cu telef la ureche în timp ce intă clienții în magazin.Foarte mulți clienți intră vorbind la telefon iar asta e o mare cretinitate.Nu se intră într-un magazin (fie el de bloc sau cartier) cu telefonul la urech,vorbind la el,binențeles. Aceasta arată lipsa bunului simț și a respectului față de cei din jur.DA,TU ! Cel (cea) care intri în magazin,vorbind la telefon.Ești un ( o ) nesimțit (ă) !

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.