Câţi oameni trebuie să moară ca să demisionaţi?

Oraşul Năsăud, fost al academicienilor, actual al Ispasului care ţine o veşnicie (pe principiul dacă e langa, să fie langa – langa), al tropăielilor electorale pedeliste şi al provincialismului dus la extrem este, de circa o săptămână, scena unor accidente rutiere de-a dreptul tragice. A murit o adolescentă pe trecerea de pietoni, dar şi o femeie tânără, mama a şapte copii, iar aseară un alt tânăr a fost accidentat grav tot în zona trecerilor de pietoni.

Dacă autorităţile tac mâlc, în schimb, comentatorii de pe siteuri pun degetul pe rană şi spun tare şi răspicat: trecerile de pietoni nu se văd, sunt şterse, iar administraţia oraşului sau cei de la Drumuri Naţionale (în cazul în care obligaţia le aparţine lor fiind vorba de DN 17 C) nu au făcut absolut nimic să le traseze la loc. Obişnuiţi cu viaţa de târg, oamenii din Năsăud sau cei care au treabă pe acolo trec cam pe unde ştiau ei că exista o zebră, în timp ce şoferii, mai ales cei care nu cunosc drumul, uită să studieze toţi copacii în căutarea semnului de circulaţie care să-i avertizeze că urmează o trecere de pietoni. Din aceste două cauze mor oameni în fiecare noapte fiindcă, iluminate prost sau deloc, străzile oraşului Năsăud şi ale tuturor comunităţilor mici de fapt sunt adevărate capcane din care scapă doar cei norocoşi.

Cât de prost administrator al oraşului poţi fi să nu trasezi zebrele? Cât de aiurea poţi gândi să aloci sute de mii de lei pentru concerte şi tropăieli în care să cuvânte nişte neica nimeni să te laude, dar să nu pui în dreptul celor trei-patru treceri de pietoni din oraşul tău semafoare? Extrem de prost şi indolent. Siguranţa cetăţeanului trebuie să fie principala grijă a unui primar, iar cel din Năsăud nu poate demonstra că şi-a făcut prea multe griji în acest sens. Din păcate, nu este singurul.

A fost nevoie să moară pe capete oameni la Viişoara, după reabilitarea DN 17, până ce Primăria Bistriţa s-a scărpinat în cap să monteze semafoare cu lumini intermitente. Nu văd de ce nu a pus semafoare cu buton. Erau mai utile şi de folos copiilor care trec drumul să ajungă la şcoală. Bine că domnul Ioan Creţiu de la Direcţia de Servicii Publice a găsit bani în bugetul Primăriei să monteze un semafor inutil la intersecţia Drumului Cetăţii cu Subcetate. După ce un an a fost blocat traficul acolo din cauza lui, în sfârşit, acum s-a închis. Nu era oare mai bine ca banii respectivi să-i fi alocat pentru Viişoara, Unirea şi alte zone cu trafic intens pentru montarea unor semafoare cu buton?

Fiind vorba de Drumuri Naţionale, s-ar putea ca tot ce ţine de ele să intre în atribuţia Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, condusă, la Bistriţa, de însuşi domnul Alexandru Slavita, un abonat al replicii „nu sunt probleme”.

Potrivit unor prieteni care circulă pe DN 15 A între Bistriţa şi Reghin, constructorii au săpat drumul pe kilometri întregi, au pus semafoare şi au lăsat totul baltă. Şoferii aşteaptă, înnebuniţi, la semafoare în timp ce văd că nici în stânga, nici în dreapta nu se întâmplă nimic. La rugămintea lor, l-am întrebat pe Alexandru Slavita ce se întâmplă, iar dânsul mi-a spus că nu se poate lucra din cauza ploilor, o minciună gogonată cum aveam să aflu mai târziu.

Şi, chiar dacă ar fi aşa, dânsul nu ar trebui să aibă în fişa postului scuzarea celor care stau, ci presiuni asupra lor. Nu aşa făcea celebra doamnă Boagiu, mare ministru al Transporturilor? Nu se ducea ea însăşi, în persoană, să certe „regii asfaltului”? Stătea la Bucureşti să le plângă de milă? Eu cred că domnul Slavita ar trebui să fie un ministru al Transporturilor local, unul care să aibă grijă să se lucreze, nu să caute scuze pentru că nu se lucrează. Altfel vom crede că e inutilă prezenţa sa într-o instituţie a statului sau îl vom bănui că are mici înţelegeri cu „prinţii şoselelor” de la noi.

Nu aş vrea să aflu că e obligaţia DRDP prin secţia Bistriţa să traseze zebre pe drumurile naţionale pentru că, dacă nici asta nu face instituţia condusă de domnul Slavita, atunci chiar că nu mai are ce căuta în funcţia aceasta.

Am o întrebare, în final, pentru toţi administratorii de drumuri, locali, regionali, de care vor fi ei, incapabili să traseze o zebră: Câţi oameni trebuie să mai moară ca să vă daţi demisiile?

Cristiana Sabău