Admit că reacţia mea de astăzi e determinată de articolul Cristianei Sabău referitor la senatorii judeţului nostru. Analiza din acest articol lasă loc unei întrebări fireşti, necesare şi, deci, obligatorii. Care anume e cu exactitate rolul parlamentarilor aleşi în colegiile uninominale faţă de electoratul lor şi automat faţă de colegiul care i-a propulsat în Parlament?
Gândul acesta mă frământă de ceva vreme, evident şi datorită posibilei mele viitoare posturi de candidat pentru Parlamentul României. Întrebarea mai sus formulată mi-a fost cu atât mai mult evidenţiată în zilele acestea când citeam un sondaj referitor la aceşti senatori şi constatam nu cu puţină mirare că abia 30% din repondenţi ştiau din ce partid face parte parlamentarul lor şi mai puţin de 10% ştiau şi numele acestuia.
În aceste condiţii, găsesc că e timpul ca măcar în mica noastră urbe să iscăm o dezbatere onestă pe această temă. Înţeleg că şi colegii mei din celelalte partide o văd pertinentă şi din acest motiv îi rog să se alăture demersului acesta, atâta timp cât am putea clarifica împreună un aspect esenţial.
Pornesc în invitaţia mea, propunând două direcţii aparent concurente ale discuţiei: viitorul parlamentar e mai întâi dator faţă de propriul partid în Parlamentul României şi în tot acest timp e evident strâns legat de colegiul său şi de electoratul de aici. Rămâne eventual de văzut, pe lângă alte ingerinţe inerente unui astfel de post, de văzut în ce proporţie parlamentarul are de făcut legi la Bucureşti şi totodată de făcut lobby pentru colegiul său în Guvernul României.
Pe lângă toate acestea, mai consider că viitorii parlamentari de Bistriţa au o sarcină în plus: să contribuie activ şi direct proporţional cu importanţa demnităţii lor la strategia de dezvoltare a oraşului. Întrebarea firească aici e aceea dacă autorităţile locale sunt pregătite pentru a face loc unui astfel de personaj şi automat pentru a ţine cont de propunerile sale.
Cu riscurile inerente, îmi fac publice preocupările mele în acest sens. În speranţa că ele sunt naturale şi fireşti, precum şi cu precizarea că articolul meu e unul realmente onest, aş dori din suflet să putem isca o astfel de dezbatere, chiar aici în casa gazdei noastre, redacţia ziarului ”Timp Online Bistriţa”.
Invit aşadar pe toţi cei cu opinii să comenteze acest material crezând sincer că vom reuşi împreună să creăm o dezbatere eficientă ce poate duce, cine ştie, chiar la un eveniment public cu acestă temă.
Dorin Dobra
Ca sa ma documentez am gasit doar http://www.bccbrasov.ro/index.html/mainpage|article?articleID=189 unde scrie multe despre drepturile senatorilor si putin pana nimic despre obligatiile.
Iar ca si cum zice Obama, cind ai fost votat intro functie, nu numai reprezinti doar ai tai, ci toate populatia din zona pentru care ai fost ales. (am modificat o un pic)
Eu asta interpretez in asa fel incit cu inaltimea postului ar trebuie sa creasca independenta deciziilor fata de interese unui grup care ma ajutat sa ajung in pozitia.
Sa devii reprezentatul tuturor.
Putem spune ca si presedintele, cel mai inalta functie care ofera statul, ar trebui sa fie cel mai independent si neinclinat in vreo directie politica, cea ce, evident in Romania nu este asa. Mai jos pot sa aiba inclinatii.
Cea ce ziceti dvs. dnl. Dobra ca ar trebui sa fie un dialog sau o comunicare intre alesi si alegatori, sau ma rog, si intre functionari publici si poporul, este un vis care eu unul nici la nivel local nu am vazut indeplinit.
Dar sigur, aveti dreptate, asa ar trebui sa fie.
Realitatea deocamdata arata altfel, de acea notorietate senatorilor actuali sa restringe la publificare de averile lor o data pe an(?) si la citeva articole in ziar despre anchetele la DNA sau scandaluri despre cazuri de coruptie care eventual au pe rol.
Situatia destul de penibila.
Din ce se vede de aici, ne puteam lipsi de astefl de Senatori si sa donam bani salvati pe scopuri caritative.
În ton cu ceea ce a scris Walter, ceea ce e corect, aş adăuga că un parlamentar ar trebui să ţină legătura cu mediile profesionale şi să afle de la acestea ce legi sunt prost făcute şi ar merita corectate şi de ce alte legi e nevoie pentru ca o anume breaslă să poată funcţiona. I-a întrebat vreun parlamentar de Bistriţa pe medici, pe profesori, pe avocaţi, pe şoferii de taxi sau pe vânzătoare de ce anume se ciocnesc în activitatea lor şi cum cred ei că s-ar putea corecta anumite deficienţe? Eu nu zic să facem adunări fiindcă lumea nu prea vine, dar un forum online nu ar strica pentru ca oricine are ceva de spus în mod constructiv să o facă.
Fireşte că un pas foarte mare ar fi să existe organizaţii profesionale, dar, din păcate, sunt prea puţine şi adesea nefuncţionale. Ar trebui să facem cumva să ne unificăm vocile pentru ca să se facă auzit ceea ce vrem. Altfel, va fi mereu mult zgomot.
Eu cred că un senator (Senator, provenit din latină, senatus = sfatul bătrânilor) ar trebui să facă exact ce înseamnă termenul.
Sâmbătă am fost la o întâlnire „ofline” la o „cafenea publică” având o temă interesantă „Mijloace alternative de transport în Bistriţa”. Au fost două ore deosebite, în care s-a discutat la obiect, sau tras concluzii iar generații diferite au interacționat. Orice om inteligent care dorește cu adevărat să lase o urmă în funcția publică pe care o ocupă, ar trebui să organizeze sau măcar să participe la asemenea evenimente. Ar fi o școală bună pentru el și mult mai ieftin pentru noi.
Asocirea cetăţenilor cu interese comune, profesionale, sociale, artistice sau hobby fac parte din cultura unei societăţi. La noi comunismul a distrus prin colectivizare şi unificarea valorilor spiritul civic de asociere, în vederea îndeplinirii unor deziderate al comunităţii. Singurile asocieri funcţionale la nivel naţional, care beneficiază de o lege şi au reuşit să îşi asigure toate mijloacele de fucţionare, rateză sistematic atingerea scopului pentru care există. Pentru acestea, puterea nu mai este mijloc de a demonstra utilitatea, ci doar un scop pur şi simplu. Acestea sunt numite partide politice, care funcţionază pe baza unei legi care exclude orice altă organizaţie sau cetăţean de la posibilitatea unui feedback util perfecţionări activităţii. De aici pare insolit demesul domnului Dobra şi cu atât mai mult lipsit de finalitate.
Apreciez articolul d-nei Sabău, precum și inițiativa d-lui Dobra.
Cu permisiunea dumnealor am să fac o propunere: să ne mutăm din spațiul virtual într-o locație unde să putem vorbi față către față. Atunci voi avea certitudinea că inițiativa are substanță iar opiniile participanților vor avea greutatea argumentelor văduvite de confortul anonimității, oferite de tastatura calculatorului.
Succes!
Multe ar fi de dezbătut vizavi de politică, care consumă fără eficienţă, promite fără să înfăptuiască, conduce fără calificare şi nu în ultimul rând ne mănâncă zilnic nervi.
Lipsa valorilor în politica românescă este evidentă. Oameni valoroşi se manifetă luptând cu legile alambicate facute de politicieni, în zona economică şi socială, dar evită politicul.
Referendumul a demonstrat odată în plus fragilitate democraţiei în ţara noastră. Forţa nu e în votul cetăţenului, mai nou nici declarativ, în fapt nu a fost niciodată. Aşa că propun în discuţie Legea partidelor politice, consider partidele ca răul cel mai mare în viaţa noastră, fără să pot accepta ca un rău necesar.
Absolut necesara dezbaterea. Teritoriul ei este extrem de vast si e imposibil de cuprins toate aspectele ce ar trebui scoase in evidenta.
In opinia mea, Romania traieste inca sub imperiul „democratiei originale” promovate de tatucul Ilici Ion Iliescu, si in „capitalismul de cumetrie” derivat din ea. De aceea, postul de parlamentar intr-un colegiu uninominal este ceva foarte ciudat, pentru ca te obliga sa fii tributar primarilor partidului care au militat intru alegera ta, pe de-o parte, iar, pe de alta parte, transferat la Bucuresti si neavand o functie de decizie in propriul partid, liniile directoare ale partidului iti sunt impuse fara a vea vreun drept de apel, astfel, devii doar un numar care voteaza pe banda rulanta, fara constiinta si fara opinie, ghidat fiind doar de interesele majore ale partidului.
Asadar, depinzand de ce parte te afli, in partidul care sustine guvernul sau in opozitie, si de cate usi prin ministere ti se deschid, gandindu-te la electoratul ce te-a propulsat pentru 4 ani inspre a-i reprezenta, de fapt, la cererea onor primarilor din colegiu, devii un fel de agent de influenta intru obtinerea de fonduri de tot felul, ce ar trebui transferate urgent spre administratiile locale, care or mai vedea ce-or face cu ele si cum le vor folosi, scopul fiind acela de a se asigura astfel posibilitatea ca onor primarii sa fie realesi, pe motiv ca-s buni si mari gospodari, desi numai ei stiu cate cereri cu dop au facut cu ajutorul parlamentarului din colegiu. Ce proiecte, ce interes comunitar, ce bani europeni? Sa se primeasca, moca, fonduri din astea romanesti, de la bugetul de stat, ca banii de aici is depersonalizati si nu se cer prea multe explicatii si justificari despre modul in care au fost cheltuiti, pe cand la banii europeni e de munca, trebuie proiect, trebuie sa intri in competitie cu alte proiecte ca sa devii eligibil, trebuie sa justifici fiecare euro cheltuit, deci este mult mai complicat.
Adevaratul parlamentar de colegiu uninominal trebuie, in aceste conditii date, sa fie destul de abil ca sa poata sa jongleze cu interesele comunitatii pe care o reprezinta, cu interesele partidului din care provine si, desigur, cu interesele personale. Acum, totul depinde de ordinea de prioritate. Si, data fiind aria din care provine, mai exista o variabila ce se contureaza in ultimul timp tot mai accentuat: regiunea istorica din care provii. Certamente, ai mult mai putine sanse in calitate de USL-ist sa obtii fonduri de la guvernul tau pentru partea ardeleana, cand se stie ca, primii care trebuie satisfacuti cu acestea sunt cei din vechiul regat, ca acolo ii grosul votantilor, si acolo is cei mai multi asistati social ce isi cer partea.
Asta-i, din pacate, doar una dintre fatetele statutului de parlamentar dintr-un colegiu uninominal, este partea ce se sesizeaza cel mai usor . Despre statutul de parlamentar intr-o democratie reprezentativa adevarata, poate, cu alta ocazie.
In primul rand un parlamentar actioneaza asa cum si constitutia stabileste , in baza principiului reprezentativitatii . In al doilea rand un parlamentar actioneaza asemenea unui om de stat pentru interesul national ! In al treilea rand ca un reprezentant al colegiului unde a fost votat .
du-te ma (..)cu povestile tale comentariu editat. Vă rugăm să respectaţi regulile unei dezbateri civilizate
…..asta se comporta acum ca un copil de clasa 1 care in vacanta a invatat 3 litere si acum se da mare…….. du-te ma ……unde a intarcat mortu calu …. (decent, nu?)….si vine in fata noastra …..si se da mare….toti ajung ce au fost si altii….niste milogi in fata banului si a sefilor
Un articol în această publicaţie spune „Organizaţia municipală a PSD nu are atribuţii în stabilirea candidaţilor”. Şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt, că aşa e şi la alte partide. Politicieni prinşi în corzi de ziarişti răspund cu nonşalanţă că avem clasa politică pe care o merităm. Atât timp cât preselecţia nu o fac nici cel puţin membri de partid, devine inutil să sperăm ca la alegeri să-i avem pe cei mai buni.
Aleşi nu îi reprezintă pe membri partidului care ia propus cum ar putea să fie reprezentativi pentru ceilanţi cetăţeni.
E acelaşi lucru cum vrem curăţenie pe stradă şi plătim din ce în ce mai mulţi măturători în loc să schimbăm angajaţi din poliţia comunitară care nu amendează pe cel care aruncă mucul de ţigară pe jos.