Familii pentru care fericirea are chipul copilului adoptat: Trăiam cu ideea că trebuie să îl luăm acasă

Larisa Căilean este una dintre mamele care a relatat la dezbaterea pe tema adopţiei organizată la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bistriţa-Năsăud cum e să fii părintele unui copil adoptat.

„Noi am aşteptat un an şi opt luni. Am început demersurile în 2012, iar în 2014 am primit vestea că putem primi un copilaş. Iniţial am văzut o fotografie, apoi am acceptat să-l vedem în realitate, moment în care am ştiut că e copilul nostru. Noi am spus că ne dorim un copil, indiferent de sex, am lăsat la alegerea Celui de Sus. Ca şi vârstă, am specificat că vrem un copil între 0 şi 24 de luni ca să ne adaptăm mai uşor şi noi, şi el. În principiu, am spus că vrem un copil român, dar nu am exclus nici ideea de a vedea un copil de etnie rromă”, a  spus Larisa Căilean.

Întrebată dacă a avut temeri legate de originea copilului, ea a răspuns că nu, singurele temeri au fost cele legate de capaciotatea familiei de a se adapta la noua situaţie.

„L-am luat la 2 ani. A fost foarte bine. Nu au fost probleme de niciun fel. Înainte să îl aducem acasă ne-am vizitat timp de trei luni şi nu am avut probleme de adaptabilitate. Familia noastră s-a schimbat în bine în sensul că acum tot universul se învârte în jurul lui. Tot ce facem, facem pentru el şi nu mai dăm importanţă lucrurilor mărunte. Până a ajuns el în familie, ne axam pe serviciu, pe stres. Acum totul se învârte în jurul lui. Mergem să-l luăm de la grădiniţă, îi dăm să mănânce, ne jucăm cu el, îl învăţăm multe lucruri. Noi l-am adoptat pentru el, ca să îi oferim o familie, dar şi pentru noi fiindcă eu nu concep viaţa fără un copil. Aş minţi să spun că numai pentru el l-am adoptat, şi pentru noi am făcut-o. El nu ştie că e adoptat încă, dar îi voi spune la un moment dat când va fi capabil să înţeleagă. Nu mă tem de momentul în care mă va întreba care îi sunt părinţii naturali”, a spus Larisa Căilean.

Nazarica Arieşan, altă mamă adoptivă, a spus că a adoptat un copil din dorinţa de a-i oferi o familie.

„Am văzut că nu avem posibilitatea de a avea un copil pe cale naturală, aşa că ne-am hotărât să oferim unui copil şansa să trăiască într-o familie. Noi nu am avut criterii în momentul în care am decis să adoptăm, nu am cerut un anume copil. Pur şi simplu ne-am gândit să fie copilul sănătos, iar copilul nostru este minunat. E acel copil pe care l-am dorit. L-am vizitat destul de des, l-am luat acasă în week-enduri mai întâi, apoi de tot. Trăiam cu ideea că trebuie să îl luăm acasă definitiv. Am aşteptat cam trei luni până la s-a perfectat adopţia. L-am luat la 1,5 ani şi acum are 2,8 ani. Suntem foarte fericiţi că îl avem în familia noastră. Sunt întârzieri în dezvoltarea lui, dar, dacă îi oferi iubire, copilul se dezvoltă până la urmă armonios. Mesajul meu pentru cei care ezită să adopte este să facă acest pas fiindcă e foarte frumos să iubeşti şi să oferi iubire „, a spus Nazarica Arieşan.

Mirela Sângeorzan – director executiv adjunct DGASPC Bistriţa-Năsăud a explicat pentru Timp Online că tot mai multe familii vor să adopte copii, iar vestea bună este că nu mai au pretenţii legate de sex sau etnie.

” E îmbucurător că numărul adopţiilor a început să crească. Numai anul acesta, până acum am identificat o familie pentru 11 copii. Anul trecut, pe tot parcursul lui, am avut 22 de adopţii, iar acum, având deja 11, putem spune că înregistrăm o creştere de peste 30%. Se observă în ultima vreme şi o deschidere din partea familiilor adoptive. Dacă în trecut aveau reţineri faţă de copiii de etnie rromă, acum, în schimb, sunt dispuse să vadă şi un copil de etnie rromă. În ultima vreme, chiar nu se mai pune nici măcar problema sexului pe care îl are copilul. Nu contează dacă e băiat sau fetiţă”, a spus Mirela Sângeorzan.

Potrivit acesteia, în prezent sunt 15 copii adoptabili în judeţ, dar unii fie au handicap, fie au fraţi, fie sunt mari.

„Cu toţii intră în categoria celor greu plasabili, dar nu ne descurajează lucrul acesta. Noi căutăm în continuare familii pentru ei. Avem şi copii adoptabili de 15 ani şi în cazul lor e cel mai greu de găsit o familie. Până la 5 ani, sunt adoptaţi foarte uşor. După ce trec de această vârstă, cererile sunt mult mai puţine. Asta am observat în ultimii ani. E vorba şi de istoricul copilului. Dacă a schimbat mai multe familii în asistenţă maternală, toate acestea îşi pun amprenta asupra istoricului şi cred că acest lucru îi descurajează puţin pe părinţii adoptivi”, a spus Mirela Sângeorzan.

Cristiana Sabău