În PDL, mulţi viteji se arată

O ascultam aseară pe Adreea Paul Vass care vorbea ca şi cum abia i s-a pus ştampila la graniţă pe paşaport, la intrarea în ţară, după o absenţă de vreo trei decenii şi cerneala nu s-a uscat încă pe ea. Surpriză însă! Dânsa a fost cât se poate de prezentă în România ultimilor ani, ne-a dat lecţii de economie la televizor, ne-a spus de ce se taie tot, de ce nu se poate altfel, ne-a purtat printre cifre alambicate ca să acopere incompetenţa generalizată despre care vorbeşte acum, fără perdea, Dorin Florea, primarul oraşului Tîrgu Mureş.

Am mai văzut aseară o întreagă echipă de la Bucureşti care aplauda frenetic primarii care nu au trecut la USL, deşi au primit de la CJ câte „un leu de fiecare locuitor al comunei”. I-aş fi întrebat eu, dacă se putea (dar nu era locul), cam câte miliarde au tocat în ultimii 4 ani şi pe ce. Formula „luăm noi tot, vouă nu vă dăm nimic” a fost inventată de PDL. Nimeni nu şi-a permis, nici măcar în timpul guvernării Năstase, să facă aşa ceva. Acum, primarii democrat-liberali sunt „victime”, dacă se poate spune astfel, ale propriei reţete de partid. După 4 ani de „foamete”, şi primăriile PSD şi PNL au nevoie acum de bani. Ar fi fost chiar culmea ca tot cei din PDL să plece cu sacul de bani şi de la USL, iar ceilalţi să moară în continuare de foame. Da, ştiu scuza. Au proiecte. Şi ceilalţi ar fi avut dacă le aproba cineva, numai că noi ştim foarte bine că nu trecea nimeni de filtre dacă nu avea carnet de partid şi recomandare de la şef. Mai conta la fel de mult şi consultantul, iar Gheorghe Tuţă ştie ce spun.

În opinia mea, PDL are nevoie de vreo zece ani de opoziţie pentru ca poporul român să uite în ce hal a adus ţara. Şi nu vorbim aici de tăierile de salarii pe care le-ar fi înţeles toată lumea dacă se aplicau unitar de sus până jos, ci de faptul că au făcut tot ce au putut ca să îi smulgă ultimele resurse cu care să-şi burduşească toate conturile. E de ajuns să ne uităm pe declaraţiile lor de avere ale unor mari lideri PDL care ne ţin acum lecţii de democraţie şi vom vedea că cei mai mulţi, dacă nu chiar toţi, sunt putred de bogaţi, deşi unii nu au nicio afacere la vedere, nu au lucrat o zi în mediul privat. Au stat şi au căpuşat statul. Cu asta s-a ocupat PDL în timpul guvernării sale pe care, vezi Doamne, ar trebui acum să o regretăm şi să plângem cu lacrimi amare.

E de ajuns să ne uităm atent la dosarul de corupţie judeţean Ioan Andreica – Liviu Rusu şi la epopeea Botiş ca să vedem o mică parte din tabloul guvernării PDL. Gândiţi-vă doar că e plină ţara de astfel de personaje multiplicate despre care se ştie mai mult sau mai puţin. Degeaba nu le mai vedem azi în primul rând. Nu putem uita aroganţa lor de îmbuibaţi cu bani publici, feţele lor sfidătoare din jeep-uri, găştile lor de consilieri inutili, nesimţirea lor notorie cu care ne bombardau în timp ce nouă ne mergea din ce în ce mai rău. Fantomele lor ne vor bântui mult timp de acum înainte.

Nu spun că cei de acum sunt mai buni. Nici vorbă de aşa ceva, dar din cauza oamenilor care i-a promovat PDL, alde Andreica, Rusu, Botiş, acest partid şi-a pierdut orice drept de a mai vorbi despre democraţie, clasa de mijloc şi alte asemenea. Din ce clasă făcea parte Liviu Rusu? Avea vreun titlu nobiliar şi nu ştim noi? Vă spun eu din ce făcea parte: din clasa şmecherilor care s-au umplut de bani, conace, maşini şi afaceri pe care le-au dus la sapă de lemn în secunda în care s-a închis robinetul cu bani publici.

Personal nu mai pot asculta nimic din ce are de spus acest partid cu tot cu seniorii, juniorii şi ce mai are el. Nu pot fiindcă a avut ţara în mână şi a făcut-o praf şi pulbere. Nu cumva ar vrea să le-o mai dăm o dată? Că poate li s-au mai golit între timp conturile şi au nevoie de nişte mărunţiş de cafea.

Păcat că aseară, la întrunire, Blaga nu le-a cerut să ridice mâinile sus şi trădătorilor de la alte partide care s-au lipit de PDL pentru funcţii şi bani.  Ar fi avut imaginea completă a formaţiunii pe care o conduce şi nu ştiu zău dacă îi mai venea să aplaude.

Cristiana Sabău