Copiii, victime ale violenței în școală. Mircea Miclea: Nu se pune accent pe eroi. Să îi învățăm să devină robuști

Holistic

Hărțuirea sau violența în școală, supranumită bullying, este un fenomen destul de răspândit în prezent nu doar în România, ci peste tot în lume, întrucât e la modă mai nou să fii ”victimă” și nu ”erou”, a spus prof. univ. dr. Mircea Miclea de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj într-o conferință academică pe această temă care a avut loc la Năsăud.

”Fenomenul acesta de bullying pe care noi îl putem traduce prin hărțuire sau violență în școală este mult mai răspândit decât credem noi și nu numai la noi în țară. Noi, românii, avem tendința de a ne culpabiliza și de a ne pune cenușă în cap, ceea ce e o mare greșeală pentru că nu ne ajută să ne dezvoltăm când tot timpul ne autoculpabilizăm. Dacă întrebi un elev din SUA, Danemarca, Marea Britanie sau Italia dacă a participat la acte de bullying în ultimul semestru, 29,9% spun că DA, iar dacă îi întrebi dacă au participat în ultimul an, răspund 75% cu DA. Nu înseamnă că acest fenomen este negativ, este adesea disfuncțional, dar nu negativ. Uneori tindem să cultivăm o ideologie a victimelor în loc să cultivăm una a eroilor și asta nu ne face deloc bine”, a spus Mircea Miclea.

Potrivit acestuia, în actul de bullying sunt implicate trei entități: cel care e agresorul, cel care exercită un act de dominare asupra victimei care are loc atunci când victima nu creează niciun motiv ca să fie dominată, al doilea actor e victima, iar al treilea actor e format din martorii tăcuți care pot fi părinții, colegii, iar toate programele de intervenție trebuie să vizeze toți cei actori.

”La început, bullyng era doar violența fizică, apoi a devenit bullying și cea verbală, iar la cea verbală s-a tot lucrat până s-au introdus și chestiuni că cineva te poreclește, cineva, în glumă te ironizează. Aproape totul este bullying. Trebuie să te gândești ce nu mai este bullying, ceea ce este greșit. Trebuie să facem diferența între jocul conflictual care e un joc sănătos pe care îl au copiii când se hârjonesc și se împing, își arată mușchii unii în fața altora și bullying. Să interzici jocul conflictual în școală e o aberație fiindcă reprimi o agresivitate care e benignă, nu malignă. Agresivitatea benignă duce la dezvoltarea personalității, la afirmarea propriului ego și care, dacă sunt reprimate excesiv, nu vor face altceva decât să se exprime într-o altă formă”, a explicat el.

Ce-i de făcut când bullyingul este un fenomen care trebuie luat în seamă 

”Întâi, trebuie făcută o evaluare funcțională, ceea ce înseamnă că în școală se stabilesc pe bază de chestionare, de observații, de colectarea informațiilor de la mai multe tipuri de informatori: care sunt actele de bullying – pentru că diferă în Prundu Bârgăului față de Bistrița- , cu ce frecvență sunt și care e severitatea lor, ce pagube produc. În felul acesta ai o informație despre ce acte de bullying se fac în școala ta, nu în România, nu în Europa, ci în școala ta pentru că acolo poți să intervii.

Dacă au poreclele cea mai mare severitate, atunci ne concentrăm în intervenția noastră pe porecle. Sau împinsul pe scări în pauza mare. Trebuie să știm care e intensitatea și severitatea lor pentru că acest lucru ne ajută să alocăm resurse. Și tot cu ocazia asta stabilim în ce condiții apar ele: la școală, după școală, înaintea școlii. După care se poate pune la punct un program de combatere a bullyingului. Se poate elabora un ghid care să le spună și elevilor, și părinților, și profesorilor ce să facă atunci când cineva este într-o situație de bullying”.

E foarte bine să abordăm fenomenul acesta de bullyng, dar la ambele capete. Adică un capăt pe care se pune foarte mult accent este a stopa bullyngul, a face să nu se mai întâmple. E un lucru bun, dar atenție cum definim bullyngul. Dar cred că mult mai important este celălalt capăt: reziliența, adică să îi învățăm pe copii să fie din ce în ce mai robuști fiindcă altfel le cultivăm o mentalitate de victimă. Dacă peste tot este bullying, ei sunt buliți, ei sunt agresați, ajungem să spună trei sferturi din școală că au fost victime și ce facem? Cultivăm o teorie a victimelor, îi facem să fie mândri că sunt victime.

Din păcate, nu e o situație numai la noi în țară, e una generică. Simpatiile pentru victime au crescut, mult mai mult decât pentru eroi. Dacă vă uitați la filme, un personaj devine erou dacă în prima parte a fost victimă, adică cineva i-a omorât prietenul, câinele, i-a dat foc la casă și după aceea el îi bate pe toți. E o societate care, din ce în ce mai mult, pune accent pe victime și nu pe reziliență și cred că, în cazul acesta, trebuie să punem accent pe reziliență, să-i facem pe copii din ce în ce mai robuști fiindcă e imposibil ca ei să nu fie implicați în astfel de acte de bullying. Dacă sunt robuști, aceste acte de bullying îi fac mai puternici”, a spus Miclea.

Care sunt factorii care îi fac pe copii mai robuști în raport cu agresivitățile vieții

”Sunt trei mari categorii de factori: primii sunt cei individuali, unii indivizi sunt mai robuști decât alții. O parte din acești factori sunt determinați genetic, o treime aproximativ din capacitatea de a suporta stresurile mari ale vieții vin genetic de unde apare o anumită determinare pentru emoțiile pozitive, adică vezi partea plină a paharului. Aici e cu noroc: ai sau nu ai.

Apoi, competențele sociale sunt foarte importante: dacă un elev, un om are capacitatea de a-și face prieteni, dacă e sensibil la nevoile celuilalt, șansa de a fi implicat în acte de bullying e mult mai redusă, iar reziliența lui mai mare pentru că având aceste abilități mai repede își face alianțe, mai repede are un network care să îl susțină când este agresat, deci competențele sociale se pot forma.

Succesul e un factor de reziliență foarte mare. Dacă descoperim un punct tare al unui elev – indiferent care e el – poate fi academic, dar nu trebuie să fie bun neapărat la română sau matematică, ci poate să-i placă foarte tare fotbalul sau știe cânta la chitară. Un succes pe care îl ai te face mult la rezilient atunci când ești confruntat cu stresul pentru că ai de te ce te agăța, ai o identitate, tu nu ești doar victima celui care te-a agresat, tu ești cel mai bun la fotbal  din școală, ești cel mai bun la matematică. Succesul îl face pe un om mai robust și ca adult la orice stres. Dacă nu avem rezultate, suntem foarte vulnerabili fiindcă nu avem cu ce să contracarăm stresul respectiv. Să-i ajutăm pe copii să aibă succes în diverse sfere este un factor de reziliență care contracarează bullyingul.

Deprinderile de comunicare sunt foarte importante: cum să comunici, inclusiv  deprinderi de scris și citit. Dacă citești mai mult, ai mai multe resurse din care te poți inspira, devii mai rezilient.

Autonomia e un lucru foarte important. Autonomia este capacitatea de a iniția acțiuni și de a produce rezultate de unul singur. TU ai făcut lucrul acesta. Și acum să ne gândim cât de mult mai cultivăm noi autonomia? Ce fac majoritatea părinților? Tot timpul sunt cu ochii pe copii, ar vrea să stea și în clasă, tot timpul îl monitorizează. Îl duc cu mașina până în buza școlii. Nu vreau să critic lucrul acesta, fiecare face ce crede cu copilul lui, dar sunt tot mai puține acțiuni pe care le inițiază copiii și rezultate pe care le obțin pe baza propriei lor inițiative. Autonomia lor e tot mai redusă. În ultimii 15 ani, numărul activităților inițiate de elevi în Marea Britanie și SUA s-a redus la jumătate. Numărul de acțiuni pe care le fac părinții ca să-i monitorizeze pe copii a crescut de 4 ori. Atunci ai un copil cu autonomie tot mai redusă, care e vulnerabil la stres, la bullying în școală, la stresul de mai târziu din viață. De aceea, trebuie împuternicit copilul să facă tot felul de lucruri singur. Îl asiști, dar îl lași să facă, inclusiv să greșească.

La nivelul familiei sunt doi factori: coeziunea familiei și atașamentul. Vrei să ai un copil puternic? Dă-i o familie coezivă. Ce înseamnă asta? Împreună cu el faci o grămadă de lucruri: munci. Câți copii mai lucrează cu copiii? Noi toți să realizăm ceva împreună, nu o joacă, ci o muncă. Asta dă coeziune. Simplu: hai să facem cu copiii activități care duc la rezultate clare! Un adult care face dintr-un grup coeziv e mult mai rezilient. Un soldat care face parte dintr-o trupă de comando centrată pe sarcină este mult mai rezilient decât un soldat care freacă menta și nu are nimic de făcut. Reziliența se dezvoltă când execuți anumite sarcini împreună.

Noi trebuie să corectăm comportamente concrete, dintr-o anumită școală cu anumiți elevi, să lăsăm datele statistice. Din mai multe programe se poate face un program tip și un ghid la nivelul județului ca orice intervenție în școală să se facă după acest ghid, iar al treilea lucru este mai important să cultivăm reziliența oamenilor, capacitatea lor de a face față agresivităților fiindcă altfel le inoculăm o mentalitate de victimă și nu îi ajutăm în dezvoltarea lor personală dacă ei au mereu în cap mentalitatea de victime”, a spus Mircea Miclea.

Prof. univ. dr. Mircea Miclea de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj și totodată  laureatul Premiului Elisabeth Pilkington Rațiu pentru Sănătate Mintală 2017 a participat, luni, la Conferința Națională Academică ”Bullyingul în mediul școlar – aspecte sociologice și psihologice”, organizată de Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud în campania națională ”Săptămâna prevenirii criminalității”.

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Google Ads-sub articol

Comentarii

  1. cc

    Doar o mică observație, termenul corect este bullying.
    Opinez că paradoxal, lectorii conferinței s-au îndepărtat de sensul abordării academice dat fenomenului în societățile occidentale, normal există un consens ,o condamnare a bullyingului, academicienii români tind să-l prezinte ca un fenomen normal, născut din concurență, mai surprinzător, cum victimele sunt de fapt un gen de indaptați social.
    Suprinzător, pentru că abordarea bullyingului de face în occident tocmai pentru a preveni fenomenele de depresie, injustiție masivă care conduc la acte extreme gen sinucideri la adolescenți.
    E o problemă mare la nivelul percepției, dacă academicienii îl minimizează şi-l văd ca o violență naturală , necesară, foarte probabil cetățenii normali percep victimele ca nişte inadaptați, copii de nivel inferior social. Paradoxal, tonul discursului despre fenomen e complet greşit.

    (1)
  2. dottore

    propaganda neo marxista tip hollywood si din filmele cu navy seals.nu prea am inteles care e rolul cadrelor didactice in stoparea acestui fenomen,inafara de a face statistici si chestionare…concret avem in scoli tot felul de eroi care vin parca din pestera si al caror comportament e tolerat fie pt ca parintii sunt ceva granguri fie se gandesc cadrele ca sunt simpatici sau dezghetati si au calitati de viitori lideri…daca e invatamant public sa fie reguli clare si sa se respecte.cine nu vrea sau nu poate sa caute solutii alternative…nu poti permite perturbarea procesului de invatare si de educatie a zeci de copii pentru 2 asa zis rebeli care vor evolua crezand ca toti trebuie sa li se supuna si ca totul le este permis.

    (9)
  3. Walter Born

    Se pare gresit sa faci erou din agresor. Agresivitatea trebuie redusa si nu ridicata la rang de normalitate sau mai rau, la rang de erou. Sunt convins acum ca am citit o carte scrisa de Micla (cel putin ca si co-autor) pentru un erou local/national. Multe idei de acollo le gasesc si in textul de mai sus. Si in cartea respectiva lipseste compasiune fata de victimele, din contra, agresorul figureaza intro pozitie de victima care supravetuieste pedeapsa primita de lege.
    Nu victimele inofensive trebuie sa se adapteze, ci cei care au atitudini agresive fata de alti. Ma mira si faptul cum intro tara unde religia joaca un rol asa important, iubirea fata de semeni joaca un rol asa de minor. Din contra, se creaza modele din comportamentele antisociale.
    Poate nu am inteles unele ginduri. Poate ma lamureste cineva atunci unde gresesc. Am tras concluzii dupa cartea si dupa textul de mai sus.

    (7)
    • dottore

      domnule Born ati facut in comentariul dumneavoastra o observatie exceptionala,,cum intr o tara in care religia joaca un rol asa de important,iubirea si compasiunea fata de semeni e la un nivel derizoriu”? pt ca aici totul e superficial si de fatada…nu mai credem cu adevarat in valori morale,in principii.golania s a cocotat la valoare de cutuma sociala si se manifesta in toate domeniile .individul asta a fost ministrul invatamantului cu ceva timp in urma,cateva luni ce i drept

      (5)
  4. cc

    Intelectualii educați în mentalitatea franceză- unconstrained vision
    Intelectualii educați în mentalitatea nord-americană- constrained vision.
    Francezii văd natura umană, maleabilă și perfectibilă- nord-americanii natura umană e fixă, egocentrică.
    Unconstrained vision –societatea umană trebuie condusă de cei mai capabili și cei mai puternici dintre noi, sub cele mai puternice instituții(aha..să promovăm superioritatea unora, instituțiile centrale). O clasă elitistă determină forma societății. Dar pericol, tot o clasă elitistă riscă să confiște direcția, iar dacă aceiași clasă greșește în estimări, rezultatul pentru societate nu are cum să fie pozitiv.
    Constrained vision- toți membrii societății ar trebui să fie supuși legii în aceiași măsură, de acolo importanța separării puterilor în stat, societatea are mecanisme de autoechilibrare. O parte a puterii derapează , în contrabalanță alta poate corecta cursul.
    Unconstrained vision- rasismul, crima sunt fenomene învățate social. Ex rromii se nasc criminali, maghiarii complotează pentru Ardeal
    Constrained vision – rasismul, crima sunt mai degrabă manifestări ale unei naturi individuale.
    Unconstrained vision- caută să explice războaiele, sărăcia și crima.
    Constrained vision- războaiele , sărăcia și crima sunt norma de-a lungul evoluției omenirii, mai degrabă să explicăm pacea, sănătatea, legea și ordinea
    Unconstrained vision -economiile de piață urmăresc puterea intereselor particulare(corporative, etc) deci în viitor trebuie asigurat că se subordonează puterii interesului public. Puterea e concentrată în actori principali, identifiabili.
    Constrained vision- economiile de piață sunt responsive la forțe sistemice, suma nenumăratelor alegeri individuale. Puterea e mai difuză, actorii sunt numeroși mai anonimi.
    Uncostrained vision- se caută egalitatea cu prețul unor măsuri inegale. Implementări de sus în jos.
    Constrained vision -se caută egalitatea pe baza libertății de alegere. Inițiative individuale.

    Teoria lui Sowell e articulată.
    Câteodată e fascinat să realizezi ce ascendență și importanță are mentalitatea franceză importată de fondatorii nației române moderne(pașoptiștii educați la Paris, cei care au înființat țara și instituțiile române) până în ziua de azi.

    Tot așa e inimaginabil să prevezi în România ,o persoană de culoare într-un top intelectual al ideilor pe baza principiului, nu avem persoane de culoare în societate, deci nu există…referirile la Africa ca și subdezvoltare sunt halucintante câteodată.
    Ar fi fascinant de făcut un studiu experimental despre intrebări adresate studenților în limba română unui eșantion de studenți albi și al altora negrii, asiatici vorbitori și ei de limbă română. Aș paria, că raționamentul și răspunsurile celor albi, ce ar corespunde figurii comune, ar fi considerate peste medie în majoritatea cazurilor, în timp ce minoritățile vizibile ar fi judecate ca și mai slab pregătite etc.
    Să ne amintim de subiectul *invaziei barbarilor din Africa* în satele pierdute din România. Non-existent ca și pericol real, dar perceput ca o amenințare majoră la adresa credinței creștine(ortodoxism în România, creștin catolic în Ungaria).
    Identități forjate cu repetiția în cazul copiilor tineri(excepționalism local, perenitate istorică- hm nația are mai puțin de 200 de ani vs istoria naturală, dacă e să ne referim la locuitorii naturali culturile Cucuteni etc resturile umane din peșteri) fără o religie anume.

    (0)
    • Walter Born

      Mai lipseste varianta in spiritul cum ar trebui sa se dezvolta humanismul in viitor. Eu unul gasesc util ultima cartea a lui Harari in sensul asta.
      Primele semne ca se miste ceva este valul de proteste incepute de Greta Thunberg, care din pacate nu a gasit echou se pare si in Romania cu tot ca am propus la copii mei sa se implice 😉

      (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.