Și iată-mă oferindu-i acest drept și chinuindu-mă să pun aici o perspectivă pe care n-ați mai văzut-o. Sau măcar nu așa des. Nu de alta, dar e unul dintre subiectele atât de dezbătute încât toată lumea are pregătită “replica de societate” ( o viitoare postare va face referire la aceste replici de societate ) și nimeni nu mai este cu adevărat interesat de subiect. Iar dacă veți citi până la final, veți afla și de ce credeam eu că nu veți deschide acest link.
“În ultimul timp, circul cu mijloace de transport în comun. Văd atâtea femei agresate, scriu despre ele, aud despre ele, mă îngrozește. La 20 de ani, îmi dau seama că să nu fi văzut violență domestică în jurul tău, e un mare ghinion: te face să ceri de la viață, ceea ce statistic, ai foarte mici șanse să primești…”.
Ce am văzut deci?
Marți- mijloc de transport în comun. Cluj-Napoca. 3 studente aveau ca topic de discuție situația unei a treia, care, “săraca de ea”, era lovită (exprimare eufemistică) constant de prietenul său cu care se mutase din anul 1 de facultate ( acum cred că era anul 3 sau 4 pentru că ultima bătaie fusese datorată faptului că nu mai avea timp/energie să facă sex din pricina de “ nenorocita aia de licență” la care scria de zor, mijlocul lui aprilie fiind ). Ceea ce a fost interesant era că cea considerată vinovată era tocmai ea, pentru că, nu-i așa, își neglija iubitul pentru o “amărâtă de licență pe care oricum oricine o ia”. Câtă lipsă de pragmatism în construirea listei de priorități, veți fi conchis și voi citind relatarea. Și-n plus, “asta este, bărbații așa se descarcă nervos. Adevărul e că ești norocoasă dacă sparge doar o farfurie sau oglinda din baie”, a pregătit una dintre ele finalul discuției. “ Oglinda nu, aduce ghinion”, a sărit alta, coborând subiectul în sfera amuzamentului.
Ghinion fetelor aveți deja și fără vreo oglindă spartă, am spus și eu în gând. Ghinion că, în jurul vostru, prea multe cupluri, după cum ne spun statisticile, cunosc violența domestică și mult prea multe persoane sunt deja resemnate cu starea de fapt. Ghinion și că ajungem ca, sperând să nu cunoaștem această parte din viața de familie, să fim considerate niște idealiste. Pentru că, statistic, ai foarte mici șanse să nu cunoști bătaia. “Ruptă din rai.”- nu cred să fie alt popor care să aibă o asemenea zicală populară.
Ghinion că, nu ați văzut un cuplu care, certându-se aprins, are un moment în care el/ea pleacă trântind ușa și-l lasă pe celălalt să se crizeze singur. Va face urât cel abandonat să-și verse nervii de unul singur, dar peste 5 minute va mulțumi, conștient că altfel ori ar fi vărsat un pumn/palmă către celălalt, ori i s-ar fi revărsat pumn/palmă din partea partenerului.
Și cer prea mult dacă mă aștept ca dacă mă voi căsători vreodată, viitorul meu soț să știe asta?
Pentru că, fetelor, nu vom găsi bărbatul perfect care nu se enervează niciodată. Nu mai sperați.
Pentru că, fetelor, va exista cu siguranță un moment cel puțin în care îl vom scoate din pepeni. Suntem femei și cu asta ne ocupăm.
Pentru că, fetelor, din nefericire, nu ne învață nimeni la școală nimic din managementul conflictelor, deși e evident că este o problemă a secolului XXI.
Pentru orice eventualitate, nu uitați voi să trântiți o ușă în nas când este momentul. Peste 5 minute, veți fi stând la o cafea și veți vedea alfel situația.
E la îndemâna noastră să “handle the situation”. Iubesc fraza asta. De două ori cuvântul mână. E mâna care și limba română și engleza ne sugerează că trebuie să controleze o situație. Mâna ca mijloc de a rezolva o problemă. Și nu mâna ca mijloc de a aplica o corecție fizică. Limba ne oferă atât de multe înțelesuri, mai mult decât ceea ce dex-ul poate cuprinde. Poate că n-ar fi rău, să ascultăm și dincolo de cuvinte câteodată. Sunt mijlocul prin care, când suntem mici, cunoaștem lumea, iar când suntem mari, ne raportăm la ea.
Să evităm, ar fi sugestia mea, frazele vide de sens prin care fiecare își exprimă dezacordul față de violența domestică. Nimeni n-a cunoscut, n-a văzut niciodată în pofida tuturor statisticilor. Și pentru că fiecare le avem la îndemână, eu cred că nu mai deschidem aproape niciodată un link ce se numește Violența domestică și-avem impresia că e o problemă mereu a celuilalt, deja catalogată și etichetată atât de bine în mintea noastră încât nu mai merită să cheltuim timp pentru ea.
Andreea Coroian
Atat de sterpe ganduri…
E loc de mai bine.
Cred ca o simpatizati sincer pe domnisoara Coroian :).
Dincolo de frumusete ma opresc… :O).
Ce-nteleg e ca si dumneavoastra.
Pentru ca o aparati tot timpulonline :O)
Nu cred ca are nevoie de aparare sau, daca are, se poate apara si singura. Ma simt obligata moral sa intervin fiindca sunt vinovata ca am impins-o iar in spatiul public. Dra Coroian scrie aceste texte pe blogul dansei, iar eu le-am preluat de acolo. Ce-i drept, cu acordul ei, dar acest lucru nu ma impiedica sa o apar de „furia” dvs prieteneasca. Stiu ca o simpatizati. E o tanara curajoasa, de perspectiva.
Cum se zice in popor: ” Anturajul o strica „.
Are pe vino-ncoa…
De curand am sesizat un nou pas.
Si, totusi, sa nu-l fi citit, pana acum, pe Henry Miller ?
Ori pe Ioana Bradea ?
Dar…recunosc.
Sustinuta, ar avea perspectivele unui privitor/ascultator exigent al societatii in care co-existam.
Realitatea este ca eu doar completez.
Nu prea critic ci doar sprijin.
Iar partea cu „incifrarea” ma depaseste.
E o pista falsa.
Cum se spune:
” Stiu foarte bine ca unei glume ( reusite ori ba ) nu i se repeta poanta.
Grav, sau ” ilegal ” :O), este atunci cand, la cererea unora, se ajunge ( si ) la explicatii.
Or – pentru ca ma consider un cititor mai putin inteligent decat ma aproximati – va rog, fara ofensa, sa-i transmiteti bunele mele intentii.
Sunt sigura ca le va aprecia. Ne place ca sunteti un comentator activ. E tot ce merita retinut. Ne gandim sa incepem sa premiem comentatorii si vreau sa va asigur ca aveti mari sanse sa fiti printre primii 🙂
E tarziu deja, poate, cand vad aceasta conversatie care insa ma onoreaza sincer:) Daca e pe de alta parte cazul sa ma „apar” in fata a ceva din ceea ce declarati in comentarii, cred ca firesc e sa spun atat: Am atatia ani inainte si-atatea carti esentiale de-mi trecut prin mana, gandire, simtire, sistem de valori si texte produse, incat nici nu se stie in ce fel, toate acestea, ma vor transforma ca observator al societatii de care vorbeati, ca om in definitiv. Sunt curioasa si eu, va rog sa ma credeti, iar blogul va fi un soi de axa pentru raportare la trecut.
Imi place comentariul tau despre acest sensibil subietc, acum imi dezvolt si eu un blog pe nisa comentata de tine( nuviolentadomestica.blogspot.com )
Esti o tipa inteligenta, vorbesti (scrii) intr-un limbaj competent avand pulsul realitatii vis-a vis de subiect. Te incurajez sa continui. Succes