Timp de gândire

Un mare câştig al acestui post al Crăciunului

Unul dintre cele mai mari câştiguri din acest post al Crăciunului mi se pare deschiderea de care au dat dovadă mai marii Bisericii Ortodoxe din Bistriţa care au acceptat ca, în incinta unui lăcaş de cult de referinţă pentru oraş, să se cânte cu instrumente, să se bată din palme pentru ritm şi să se aplaude frenetic. Eu, una, m-am simţit ca într-o Biserică Gospel care trepida de bucurie.

Am auzit oameni şoptind îngrijoraţi că „nu e bine”pentru că se stă cu spatele la altar sau la icoane, şi nu s-ar cuveni să se aplaude în biserică ca la spectacol. Eu cred că e excepţional că toate aceste reguli care ascund nişte idei greşite care ţin de aparenţe încep să fie combătute chiar de către Biserică. Din păcate, noi, oamenii, ne comportăm în biserici altfel decât suntem în viaţa de zi cu zi ca şi cum am crede că Dumnezeu nu ne vede decât între zidurile casei Sale. Multă lume crede probabil că, în rest, Dumnezeu e ocupat să-şi petreacă timpul în biserici şi habar nu are cum suntem noi de fapt. Oamenii cred probabil că sunt „evaluaţi” doar când intră pe uşa bisericii, doar atunci îi „vede” Dumnezeu cum sunt îmbrăcaţi, ce culoare au hainele lor, ce exprimă faţa fiecăruia. Dacă ne prezentăm la biserică dichisiţi, dacă facem foarte multe cruci, dacă stăm în genunchi şi cumpărăm o mână de lumânări, cu siguranţă că nu putem fi altfel decât foarte buni creştini. După ce ieşim de la slujbe putem foarte bine să facem politică mincinoasă, să ne bârfim unii pe alţii, să comentăm sub anonimat, să dorim cu ardoare moartea caprei vecinului, să mai scăpăm câte o înjurătură la adresa statului care ne ia banii, a şoferilor care habar nu au să conducă, putem să ne îndopăm până la epuizare cu „n-şpe” feluri de mâncare şi putem bea cât mai multe pahare cu licori fiindcă aşa spune tradiţia că se face de sărbători. Pe cine credeţi că păcălim?

Eu sunt convinsă că Dumnezeu ne ştie pe fiecare cum suntem cu adevărat, iar aşa cum nouă nu ne plac făţarnicii, tot aşa e exclus să-i placă Lui, creatorul Adevărului. Eu cred că lui Dumnezeu îi place muzica, că iubeşte copiii (oamenii în forma lor cea mai puţin contaminată), că e absolut încântat să vadă în casa Lui oamenii bucurându-se fiindcă El este bucurie. Poate că a fost suficient de lungă perioada în care noi, românii, am îmbrăcat haine cernite, negre, ne-am acoperit cu totul şi ne-am dus la biserică, convinşi că facem ceea ce trebuie. Dumnezeu nu e tristeţe. E speranţă, e lumină, e viaţă.  Iisus a venit în lume ca să ne înveţe şi ce înseamnă comunitatea, ce ne aduce ea, să ne arate prin exemplul personal că e mai bine să fim unii cu alţii, decât singuri, mai ales în „ziua cea grea”.

Mi-a plăcut foarte mult concertul de joi seara din Biserica de la Coroana. Mi s-a părut că, în sfârşit, Biserica Ortodoxă face ceea ce trebuie deschizând uşile casei Domnului pentru copii care să cânte cu instrumente, pentru oameni care să-i aplaude, biserica mi s-a părut vie, ca o adevărată familie şi am fost absolut convinsă că Dumnezeu se bucură văzând copii care mâncau bomboane, părinţi şi bunici fericiţi, oameni cu lacrimi de bucurie în ochi.

Eu cred că astfel de concerte ar trebui găzduite mai des în bisericile noastre mai ales că, am observat şi aseară, nu exista acel du-te vino din sălile obişnuite şi, cel mai important, începe să se contureze mai frumos ideea de comunitate. Oamenii se privesc în ochi, nu se mai uită doar în ceafa celuilalt, îşi zâmbesc, se felicită, se manifestă firesc.

În fiecare an, înainte de Crăciun aud sloganul „Să fim mai buni!”. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că e, de fapt, un vers dintr-un colind. „Bun” şi „Crăciun” rimează, iar asta a dus la o adevărată obsesie pentru făcut donaţii de obiecte. Cine nu donează dulciuri, jucării, mâncare, haine se pare că are, zilele acestea, o problemă de conştiinţă, iar cei care o fac simt că şi-au rezolvat-o. Fireşte că nu e nimic rău în a dărui, cu atât mai mult de Crăciun, dar, în opinia mea, e greşit să crezi că, în felul acesta, socotelile tale cu divinitatea sunt încheiate.

Eu cred că cel mai dificil lucru din lume este să creezi relaţii, „legături”, cum ar fi zice Vulpea din Micul Prinţ, iar eu aş traduce asta prin a crea o comunitate. Din păcate, în bisericile noastre frecventate de foarte mulţi oameni, comunitatea aproape că lipseşte. Nu ştii cine e omul care se roagă lângă tine, nu ştii şi nici nu-ţi pasă de necazurile lui, eşti prea ocupat ca să-l asculţi chiar dacă doar de asta are nevoie. Poate că l-ai văzut în fiecare duminică, a stat în faţa ta la biserică având capul plecat, te gândeşti că poate are o problemă, ţi se pare că îl cunoşti, dar relaţia ta cu el e inexistentă. Când faci primul pas, când te deschizi, creezi o punte, o legătură, eşti oarecum responsabil, la fel cum Micul Prinţ era responsabil de floarea lui pentru că a investit în ea timp, grijă şi dragoste.

Pentru că aseară între oamenii din Biserica de la Coroana s-au creat nişte firave legături prin intermediul muzicii eu simt nevoia să-i felicit pe toţi care au avut ideea concertului vocal-instrumental în biserică. Cred că au făcut un lucru bun pe care mă aştept să-l continue. Mai mult decât de mâncare, haine şi orice altceva avem nevoie să fim o comunitate, să mergem cu emoţie şi bucurie în casa lui Dumnezeu, să ne rugăm crezând că toate ne-au fost îndeplinite deja şi toate celelalte ni se vor da nouă la vremea potrivită.

Cristiana Sabău

9 comentarii

  • In loc de liturghie si muzica psaltica avem sala de spectacole la fel ca si la pocaiti. Oribil si trist pt ca Biserica Ortodoxa nu stie promova traditiile milenare si se lasa purtata de aceasta invazie de modernism. Trebuie un echilibru in toate, dar tendintele sunt clare si nu sunt in beneficiul ortodoxiei.

    • Doamna Maria ,inainte de cataloga slujbele din bisericile de pocaiti ca si spectacole faceti un pic de diferenta intre bucuria ce se vede pe fetele celor ce fac ,,spectacol” cum spuneti d-voastra si ,bucuria” ce se vede pe fetele celor ce asculta o liturghie .Biserica ortodoxa trebuie sa promoveze Evanghelia D-lui Isus si sa duca oamenii la mantuire nu o traditie care cu siguranta nu mantuie oamenii,ci credinta in D-l Isus .

  • Felicitari dna Sabau pt articol, excelent ! In ce privesc celelalte doua comentarii, o gandire la fel de optuza, doar ca subiectul e privita din unghiuri diferite. Si la ortodocsi si la „pocaiti”, sunt tot felul de oameni. Pacat ca sticati frumusete de articol cu prostii de genul asta. Nu ati inteles nimic doamnelor: mona si Maria, Maria si mona.

  • E trist să îşi dea fiecare cu părerea când vine vorba despre ortodoxie şi despre ritualul acestei credinţe. Dacă de 2000 de ani în cultul ortodox nu s-au folosit instrumente muzicale, hop că se găsesc amu o samă de oameni să spună că lucru ăsta îi obtuz, că nu-i modern, că-i aşa şi pe dincolo… Şi eu, până la a descoperi muzica psaltică, am crezut că muzica bisericească ortodoxă dă dovadă de o anumită încremenire, fiind în contratimp total cu vremurile prezente. Dar, după ce am descoperit şi am realizat că muzica psaltică ortodoxă este ceva deasupra tuturor muzicilor de oriunde şi de oricând, fiind cultivată de mari sfinţi cu inspiraţie şi revelaţie divină, mi-a trecut orice îndoială asupra a ceea ce ar trebui să auzim cântat într-un lăcaş de cult ortodox.
    Muzica psaltică nu-i cea a pricesnelor, nu are nimic de-a face cu vreo şcoală de muzică şi nu e uşor tolerabilă, dar, odată intrat în starea ei, poţi să beneficiezi de trăiri ce nici o altă muzică nu ţi le poate da.
    Îndemn pe cei ce doresc să asculte muzică psaltică să caute înregistrări cu grupul Byzantion din Iaşi, iar de au privilegiul de-al prinde pe undeva, să nu rateze a-l frecventa.

  • @mona
    Venind vorba tot despre traditii vechi liturgice..
    Mai ascultati va rog si acest cantec liturgic in aramaica si spuneti-mi cu ce seamana?
    Aramaica a fost limba de uz curent in perioada celui de-al doilea Templu (539 BC – 70 AD), inclusiv in perioada in care Mantuitorul a fost pe pamant.

    http://www.youtube.com/watch?v=M1x_8OXDj8s

    Sa aveti Sarbatori Fericite !

  • @mona
    Venind vorba despre traditii liturgice..
    Sa va povestesc ceva..Am un cumnat.Frantuz si catolic.De cate ori vine pe la noi facem trasee mai lungi prin tara.Sa vada, cum ar veni, frumusetile tarii noastre.Marea, Delta, salina de la Turda, Transfagarasanul, Sibiul, Dunarea la Cazane, Valea Cernei, Valea Oltului, Valea Prahovei, Pelesul, Manastirea Sinaia, Branul, Rasnovul, Platoul Bucegilor, Culoarul Rucar -Bran, samd.
    Intr-unul din traseele astea ne-am nimerit la Manastirea Argesului in timpul unei liturghii…Erau mai multi calugari care cantau la strana, lume destul de putina..In fine..
    Am stat o vreme si la iesire l-am intrebat cum i se pare? Cum percepe limba romana auzita pronuntata in acest mod? I se pare ca seamana cu italiana, cu portugheza? Dar liturghia la ortodocsi, l-am intrebat, seamana cu cea de la catolici? Cum i s-a parut ce-a auzit si ce-a vazut?
    Raspunsul lui m-a socat.Mi-a spus ca i s-a parut ca este la evrei.Ca i s-a parut , auzind acele cantari liturgice, ca nu sunt in limba romana ci in ebraica.
    Frantuzul meu cumnat nu vorbeste limba romana dar, evident, a auzit-o de atatea ori si stie cum suna.Cunoaste chiar cateva cuvinte in romana dar prea putin.
    Cumnatul meu avea un prieten evreu in Franta, stia cum suna cantecele liturgice la evreii ortodocsi.Iar cand prietenul lui a murit intr-un accident de masina mi-a spus ca ce a auzit la inmormantarea prietenului sau suna foarte apropiat de ce a auzit la Manastirea Argesului…A zis ca si oamenii semanau, fiind cu barbi, nu doar cantecele…
    Am ramas cumva perfect uimit de toata treaba asta si dupa aceea am inceput sa caut pe internet cum sunt cantecele liturgice la evreii ortodocsi.Dar nu numai la evreii ortodocsi ci si la cei messianici..Mai am o verisoara casatorita cu un evreu israelian de credinta messianica..Acesti evrei messianici il recunosc pe Iisus Hristos ca Mesia..
    Si deci am inceput sa caut sa vedem de ce i s-a parut frantuzului meu cumnat ca totul seamana cu ce a vazut el la evrei..
    Venind vorba despre traditii liturgice vechi care coboara pana in vremurile Mantuitorului, pastrate in forme comune si de unii si de altii.- chiar daca uneori difera in fond -.
    Ascultati va rog asta:
    youtube . com/watch?v=vuY_bwqDEHI
    (am lasat spatii goale dupa youtube pt. ca platforma sa nu-mi blocheze automat comentariul)
    Cititi si comentul celui care a incarcat filmul:˝Jewish chanting – similarity with Byzantine epistle reading˝
    Si am sa va mai dau apoi doua linkuri cu cantece liturgice evreiesti..Si sa-mi spuneti va rog cu ce seamana..Venind vorba despre traditii liturgice..

  • Felicitari,Cristiana!Eu ,una,ma regasesc total in tot ceea ce scrii si ,de foarte multe ori,am un sentiment de bucurie ca cineva mi-o ia inainte si spune tot ceea ce gandesc si eu.Sarbatori fericite!

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.