Timp de gândire

Să învăţăm de la mere

În aceste zile aprinse care ne-au împărţit în două tabere, o ştire din alte zări a trecut pe lângă noi practic neobservată. O firmă americană, care are ca siglă un măr muşcat, Apple pe numele ei, a devenit cea mai valoroasă companie din toate timpurile. Valoarea ei de piaţă a depăşit astronomica sumă de 623 miliarde de dolari.

Nu discutăm de o firmă veche de sute de ani care exploatează resursele naturale de pretutindeni, despre mari asfaltatori sau constructori de infrastructură, nici măcar despre băieţii “deştepţi” din afacerile cu statul.  Este vorba despre o firmă înfiinţată în 3 ianuarie 1977 de către doi puşti “un picuţel” cam excentrici, într-un garaj dintr-un orăşel din California.

Cum reuşesc câteva zeci de mii de oameni să genereze vânzări anuale echivalente cu produsul intern brut al Noii Zeelande? Mai mult de atât, în magazinele lor specializate, un metru pătrat de spaţiu generează un venit de peste 60.000 de dolari anual? Ce are asta cu viaţa noastră, în România cea mică şi nevinovată? Are, pentru că dacă cei doi Steve care au înfiinţat Apple în 1977, s-ar fi ghidat în viaţă în conformitate cu raţionamentele noastre fataliste de genul “suntem mici, nu decidem noi ci alţii, nu avem nici o şansă, totul este dirijat de alţii”, nu s-ar fi întâmplat nimic. Cârcotaşii vor spune că aia esteAmerica, acolo orice este posibil. În parte au dreptate, dar nu marea economieamericană a anilor 70 a făcut posibilă apariţia Apple. Mai degrabă vinovată este mişcarea de revoltă a tinerilor din jurul oraşuluiSan Francisco având ca epicentru campusul universităţiiBerkeley. Este vorba despre ceea ce s-a numit “Power to the Flower”. O mişcare paşnică de protest a tinerilor împotriva nedreptăţilor sociale, a conservatorismului şi războiului dinVietnam.

După modelul tradiţional al antreprenorului american al vremii, şansa puştilor pletoşi, în sandale, fără ciorapi, cu o igienă aproximativă de a deveni mari oameni de afaceri, mai mult de atât fondatorii celei mai valoroase firme din lume doar 35 de ani mai târziu, ar fi fost practic nulă. Un singur element esenţial lipseşte din această poveste. Statul, administraţia, politicul nu prea apar în această poveste de succes. În schimb apar alte elemente care se numesc antreprenoriat, imaginaţie, tenacitate, gândire vizionară şi altele asemenea. Este momentul de ruptură a celor care doresc cu adevărat altceva. Trebuie să renunţăm la modelele trecutului, la conservatorism şi idei fixe. Se poate şi altfel, iar modele de tipul celor prezentate anterior, o dovedesc cu prisosinţă.

Modelul care are la bază “ba pe-a mă-tii”, nu duce nicăieri, oricât ar încerca să ne convingă   despre contrariu unii sau alţii. Viaţa este o luptă doar în junglă, dacă nu învăţăm să o transformăm în competiţie, nu am realizat nimic în zecile de mii de ani trecute de când am coborât din copac.

Pentru a încheia acest articol, iată un citat din Steve Jobs:

Aceasta a fost una dintre mantrele mele-concentrare şi simplificare. Simplu poate fi mai greu decât complex. Trebuie să munceşti din  greu pentru a înţelege totul foarte clar, abia atunci eşti în măsură să simplifici. Dar merită, pentru că din momentul în care ajungi aici, poţi muta munţii din loc.

Cristian Munthiu

16 comentarii

  • Da. PIB-ul unei tarisoare pe cati ani? Inca o forma de manifestare a polarizarii economice. Sa cascam gura de admiratie, si sa cadem pe spate! Sa ne dorim cat mai putine companii in lume care sa adune cati mai multi bani! Dar sa nu uitam: prajitura este una singura. Cu cat halcile sunt mai mari pentru unii cu atat firimiturile devin mai mici pentru ceilalti. Prefer multe ,multe, multe firme mai mici care sa imparta aceste valori si ma scarbesc nesatuii care se bat sa ajunga No 1 in lume. Eu vreau sa invat de la firme mai mici unde oamenii nu uita sa fie oameni.

    • E foarte simplu sa faci avere cand lucrezi cu pui de asiatici de 12-14 ani.
      Si pe care-i platesti cu bani de sandwich.
      Si-apoi sa fim seriosi: nimeni nu reuseste singur; avea in spate echipe care-si incalzeau creierele sa faca tot.
      Nu era el Dumnezeu sa ne-apucam sa dam citate.
      D’aia, dupa moartea lui, n-a crapat compania.
      Angajatii isi vad de treaba in continuare.
      Nu merg la mormant sa ia sfaturi.
      Facea calculatorul cu 500 euro containerul ca, mai apoi, sa il vanda snobilor care nu pot face dovada intelectului decat daca afiseaza macbook-uri de 1000 de euro bucata pentru impresie..
      Sunt laptop-uri de 4 ori mai bune decat cele de la Apple.
      La acelasi pret.

    • Macete …….daca ar fi asa de simplu precum zici tu, am avea acum cel putin 10-20 de societati cu o capitalizare de 600mld. de dolari/ tu nu ai cum sa intelegi asta , fiindca tu privesti doar finalul [partea frumoasa a unei afaceri] . dar ani de inceput , cu greutati cu tot felul de piedici si necunoscute. te risti sa incepi o afacere ????? nu cred. nu ai cum sa intelegi. nu ai cum sa intelegi !!

    • Nuantele limbii romane iti sunt straine.
      ” Simplu ” era un termen generic.
      Dar nu formatia de manele din Galati, cum ai crede.

    • aha………..deci spui generic. si asta e o alta formatie [daca nu gresesc]. fara ofense !! te salut /

    • Toti fac bani in stilul acesta.
      Dar cei mai de condamnat sunt din categoria celor care folosesc femei si copii pentru sporirea averii.
      Un exemplu: Mii de copii lucrează în minele de aur artizanale din nordul Nigeriei.
      Minele de la Potosi din Bolivia: acolo lucrează în mina de argint circa 6500 copii și adolescenți, din care 800 subteran.
      Salarul mediu al unui „minero” este de 4 US-Dollar pe zi, durata medie a vieții fiind 38 de ani, aceasta este cauzată în mare parte și de gazele toxice din mină.
      Cum sa nu faci, scuzati expresia dar retineti ideea, putza mare cu asa plata pentru angajati ?
      Sa tot ai timp apoi pentru citate memorabile ( nu stie nimeni cat de originale sunt ori cat au fost scrise de altii pentru Steve Jobs ).
      Nici un mare one-man-show nu-si face singur repertoriul.
      Si-apoi sa vina Jobs si sa (ne) spuna:
      „Trebuie să munceşti din greu pentru a înţelege totul foarte clar, abia atunci eşti în măsură să simplifici. ”

      Nu se rasuceste in mormant ?

    • Nu. Ca daca ar fi realizat ridicolul, poate nu ar fi spus-o. Dovada clara ca tuturor ajunsilor(nesatui de putere) li se urca la cap. In ansamblu, ii respect munca lui Jobs. Dar de aici, pana la a-i dedica osanale e cale foarte lunga. Nu poti totusi sa nu vezi cum a ajuns ce a ajuns, decat daca esti total dezinformat sau cinic.

    • Doamna, Apple a luat tehnologia deja existenta si a facut-o atat de simplu de utilizat incat sa fie la indemana oricarui handicapat.
      De-aia au atat de multi laptop si stau pe calculator sa posteze, incorect gramatical, chestii cretine.
      Nu a dat nimic gratis.
      Se vede unde a dus compania dar se stie si cum.
      Consum de halucinogene, o sora necunoscuta sau insensibilitatea la actiuni filantropice sunt doar cateva dintre lucrurile nu foarte stiute din viata „inventatorului” iPad, iPhone si iPod, Steve Jobs.
      A refuzat sa isi recunoasca primul copil, afirmand ca este steril.
      Iubita sa Chrisann Brennan a fost nevoita sa creasca la inceput copilul din alocatiile sociale.
      A folosit LSD, una dintre cele mai puternice substante halucinogene din lume.
      Nu a dat niciodata niciun ban pentru actiuni caritabile.
      In momentul in care a devenit CEO al Apple a oprit toate programele filantropice.
      A spus “Astept pana devenim profitabili”.
      Apple ajuns profitabila si statea pe 40 de miliarde de dolari, dar tot nu a derulat actiuni filantropice.

      Poate era un fel de monstru vienez.
      Viola copii in beci.
      Zic si eu.

    • Vedeti dumneavoastra, de asta nu mi se pare mie OK, ca societatile in general sa functioneze bazandu-se numai pe profit, lasand o multime de oameni( unii chiar seriosi si harnici) sa ajunga la mila filantropilor. Orice afacerist oricat de marunt, stie ca profitul se poate folosi in mare parte in scop propriu, si prin reinvestire ajungem la aberatia care astazi se numeste globalizare si inghite toate afacerile mici, cele de familie, unele cu traditie de zeci sau sute de ani, care pentru a supravietui atatia ani, au fost nevoite sa-si respecte angajatii si sa-si respecte numele. Pentru ca pana la urma si impozitarea se face exact dupa placul investitorului. El controleaza cati bani ajung la stat, controland directia cheltuielilor.
      Paranoicii ce doresc sa fie No.1 nu pot fi decat cinici. Filantropia nici nu ar trebui sa existe dupa parerea mea in afara persoanelor cu handicap. Oamenii ar trebui sa fie recompensati pentru ce presteaza in folosul societatii, nu sa li se arunce un oscior cand cei ce infuleca au chef.

  • Daca privim simplist dupa modelul companiei capitaliste clasice, ai deeptate. Dar ținând cont de faptul că acest tip de companie are milioane de acționari, care au înregistrat creșteri de peste 60% a valorii acțiunilor pe care le dețin. Modelil devine mai complicat.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.