Timp de gândire

O cursă împuţită cu taxiul. Sau poate chiar mai multe

Am circulat zilele acestea cu taxiuri mai mult ca de obicei şi am fost de fiecare dată extrem de oripilată. Dacă în maşină nu puţea a fum de ţigară, şoferul era în şlapi şi mirosea a transpiraţie de-mi venea să vomit. Dacă nu duduiau manelele, erau deschise toate geamurile. Dacă nu ţipa dispecerul în staţia dată la maxim, taximetristul vorbea la telefon inutilităţi cu nevasta/iubita/copilul.

Oribil, oribil, de o mie de ori oribil! Taximetriştii reprezintă cartea de vizită a unui oraş – una dintre ele – iar cei din Bistriţa spun oricărui turist că suntem un oraş de ţărănoi care mergem la serviciu în şlapi, nu am auzit de săpun şi, cu siguranţă, suntem surzi fie pentru că ascultăm radioul dat la maxim, fie pentru că circulăm cu toate cele patru geamuri laterale deschise şi ni se trage de la curent, fie pentru că urlăm în telefoanele mobile ca şi cum am striga la unii de pe celălalt deal, plecaţi fiind la cosit. Ştiu că vor sări unii şi alţii că nu am voie să generalizez, dar eu sar şi mai sus şi vă spun că, din şapte taxiuri cu care am circulat în trei zile, şase virgulă cinci taximetrişti se încadrau în tablou. Unul singur, om cu şcoală, face excepţie, dar am mers pe o distanţă mult prea scurtă ca să-mi treacă greaţa dobândită de la ceilalţi.

Cei care locuim la oraş şi mergem dimineaţa la serviciu, printre oameni, obişnuim să facem un duş, să luăm pe noi haine curate mai ales dacă avem un job care presupune contactul cu alţi oameni la mai puţin de un metru de noi. Eu, din câte ştiu, şi taximetria e tot un job, iar clientul stă cam la 20 centimetri de cel de la volan. Şoferul ar trebui să-şi înceapă şi el ziua cu un duş, haine curate, bărbierit, after shave, spălat pe dinţi. Nu ştiu cum se face că, la primele ore, unii sunt împuţiţi total, au urme de coji de seminţe în colţul gurii şi, când respiră spre tine, zici că ai băgat direct capul într-un horn. Şoferii put, maşinile put şi zdrăngăne din toate încheieturile, iar cutia aceea de pe bord urlă. Sincer, mi-e foarte greu să înţeleg de ce staţia nu poate fi dată mai încet când există un client în maşină. Chiar trebuie să fim terorizaţi toţi de convorbiri idioate din seria „Colegu’ vezi că nu ştiu ce”? Nu am văzut niciun taximetrist dintre cei cu care am circulat care să reducă din volumul staţiei cât timp eram în maşină. Pot să pricep că, după o vreme în care şoferul o tot aude câte 10-12 ore într-o zi, de fapt nu o mai ascultă fiindcă trece pe altă frecvenţă, însă nu ştiu de ce se consideră că nici clienţii nu aud. Pe mine, personal, mă oboseşte la maxim orice uruială şi am pretenţia, ca una care-şi plăteşte cursa, să nu plec din taxi cu capul calendar chinezesc pe 50 de ani.

Şi tot ca una care dă bani pentru acest transport „de fiţe” –  autobuzul fiind un mijloc de transport banal, cam de patru ori mai ieftin – am pretenţia să fiu scutită de tabloul „un bărbat în şlapi”. În opinia mea, singurul loc în care bărbaţii ar trebui să poarte şlapi este plaja, acolo unde poartă toată lumea şi e o invazie de picioare goale, aşa încât peisajul global te scuteşte de contemplarea detaliului. Altfel, bărbaţii în şlapi şi chiar în sandale sunt dezgustători. La serviciu nu ai ce căuta cu aceste accesorii decât dacă e un caz de 112 şi ai venit direct de pe plajă, ceea ce nu e cazul la Bistriţa, un oraş al pârtiilor.

Apoi, foarte mulţi şoferi de taxi au obiceiul, din câte am observat, ca în timp ce se află la serviciu – ei neavând şefi care să se uite urât la ei – să vorbească la telefoanele lor mobile cu „preteni”, neveste, soacre, iubite, amante, copii, purtând convorbiri infinite şi idioate în care dezvoltă tot soiul de nimicuri pe care nu au capacitatea să le sintetizeze în două propoziţii. În plus, e aproape imposibil de înţeles de ce nu folosesc timpul în care îşi aşteaptă clientul pentru aceste conversaţii fără subiect şi predicat şi de ce consideră că fiecare client merită să fie pedepsit cu o invazie de imbecilităţi transmise pe calea undelor.

Vă spun eu de ce: fiindcă nu există niciun taximetrist care să fi rămas fără autorizaţie/job dacă nu se spală, dacă nu dă încet staţia când urcă un client, dacă nu se îmbracă adecvat locului de muncă şi dacă îşi agresează clientul cu diverse pseudo-probleme personale care suferă amânare. De vină pentru toate aceste aberaţii pe care noi toţi dăm bani e Primăria Bistriţa, cea care a eliberat sute de autorizaţii de taxi oricui le-a cerut, fără să-i pese că îşi face praf imaginea de oraş permiţându-le tuturor ţărănoilor să căruţeze pe unii şi pe alţii de la dreapta la stânga în timp ce le scuipă, strategic, câte o coajă de sămânţă în poală.

Concluzia este cât se poate de simplă: nu ai reguli, ai haos. Pentru verificarea celor prezentate mai sus, le cer consilierilor locali care au votat, cu generozitate, tot soiul de regulamente fictive pe care nu le bagă nimeni în seamă, să circule cu taxiurile din Bistriţa în zilele în care mercurul sare de 30 de grade fiindcă vor urma şi astfel de zile. Apoi, la interpelări, aş vrea să le aud impresiile de călătorie. Cred că domnul Gheorghe Tuţă (PDL) va avea nevoie de vreo şase şedinţe ca să ne spună prin ce a trecut.

Cristiana Sabău

18 comentarii

  • am mare noroc ca nu trebuie sa circul cu auto si nici cu taxi. mare noroc , cu toate ca am mult de mers pina la serviciu. si nici poe viitor n-am s-o fac. va multumesc ptr. atentionare.

  • Sunt taximetriști femei…jur ca am fost nevoit, dupa 300 m, s-o rog sa oprească. Puțea pur su simplu. Doamne! Si acum am piele de GAINA…
    Felicitări Cristiana!

  • Sunt taximetriști femei…jur ca am fost nevoit, dupa 300 m, s-o rog sa oprească. Puțea pur si simplu. Doamne! Si acum am piele de GAINA…
    Felicitări Cristiana!

  • Se pare că am avut noroc mare! În cele 5 zile în care am vizitat orașul, am apelat la serviciul a 20 de taxiuri. Pot să confirm numai problema stațiilor de radio, în rest ținuta șoferilor și curățenia taxiurilor a fost adecvată.

    • Stimate domn, departe de mine gândul de a generaliza. Am pus doar o lupă pe un fenomen. Ne-am uitat la detalii. Probabil că am eu ceva care atrage cazurile demne de pus sub lupă. Poate deloc întâmplător 🙂

  • probabil doamna reporter a mers cu firma URBANA cei cu 1,42lei/Km ––la acest tarif nu prea poti avea mari pretentii…..spreyul,sapunul ,pasta de dinti sunt scumpe……daca ar fi tariful macar 2,5 lei/km astfel s-ar pune problema.

  • Credeam ca numai pe mine ma deranjeaza, stiind ca sunt greu de multumit, credeam ca sunt doar fumuri din capul meu, vazand ca aprope toate taxiurile ofera aceleasi conditii , sunt la mare cautare si nici vorba de vreo imbunatatire. Ocazional iau cate un taxi si marturisesc ca trag aer in piept asteptand masina comandata si ma intreb in ce wc o sa trebuiasca sa intru de aceasta data.
    Am stat la Bruxelles o perioada. Toate taxiurile erau Mercedes-uri negre, interior piele, miros placut iar soferii , la costum negru, discreti si respectuosi. E inutil sa mai adaug ceva.

  • batman?
    vrei costum negru?
    dupa ce ca sunt tuciuriii foarte multi, o doamne, iar manelele din masini de ce draku nu le interzice ca e usor sai veriifici?

    sa isi puna guta de maimuta si adrian taganu de mninune la ei in creier cu tolceriu…..acasa

    daca ar fi controale s-ar mai eradica multe, dar cine?

  • pe langa ca sunt rapanasi…taximetristii…mai si intorc pe linia continua de la han…chiar si in intersectie……dubleaza parcarea….dar mai bine ma reduc la faptul ca sunt doar PROSTI…dar toti…oare pentru ca si ei fac politica?

  • Eu folosesc taxiul mai des în interesul serviciului. Nu am pretenția unui transport de lux, dar sunt oameni în cu bun simț și politicoși. Termenul țărănoi este, cred eu, mai potrivit, făcând un raport, clienților nu taximetriștilor. Alegeți mașina ce pe caniculă are geamurile închise, acolo taximetristul nu e transpirat, are aer condiționat. Sigur câteva reguli ar fi bine să fie impuse și respectate, dar cum fiecare dintre noi dorim ca munca noastră să fie respectată, să-i respectăm și noi pe acei care ne fac un serviciu.

    • Ne fac un seriviciu contra cost, deci plătim pentru el, să nu uităm asta, totuşi. Măcar din respect pentru ideea de serviciu unii ar putea purta o cămaşă.

    • Sunt oameni ce nu merită respectul celor din jur, unul dintre ei de ar fi altfel, acesta nu trebuie judecat în grămadă cu neisprăviții. Plătiți de noi sunt și politicieni, dar serviciile oferite de ei sunt doar pentru ei și familiile lor, foarte puțin în interesul obștei, dar pentru ei aveți cuvinte de laudă și spațiu pentru relatat cum își fac concediile.
      Este rostul presei de-a a semnala mârlănia și lipsa de respect a prestatorilor de servicii, dar să nu punem anatema pe o întreagă breaslă profesională. Dacă ei taximetriști își fac singur legea, sancționând brutal clientul ce nu vrea să plătească, nu cred că noi clienți ar trebuii să devenim asemeni lor.
      Din respect față de propria mea persoană nu urc în taxiul condus de o persoană cu bustul gol.

  • Dacă cele relatate iau aspectul unui fenomen (apreciez implicarea şi temeinica documentare a jurnalistei) este cât se poate de ruşinos pentru cei care ar trebui să verifice respectarea codului de conduită a unei astfel de activităţi şi evenual
    să sancţioneze abaterile! Iar pentru cei care am fost avertizaţi prin acest articol şi nu vrem să ne supunem unui astfel de supliciu, ne rămâne deplasarea per pedes sau cu bicicleta ( posibilitate oferită gratuit de o instituţie bancară din oraş; să sperăm la mai multe!)
    P.S. Ce n-am înţeles, pe finalul articolului, este menţionat numele unui consilier Gh. Tuţă….o fi vorba despre lipsa capacităţii sale de a concluziona şi de a propune măsuri de eradicare a acestui fenomen!

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.